De curand m-a vizitat un verisor al meu si printre altele ii place psihologia si imi spunea de ideea aceasta de „dependenta de negativism”, adica multi oameni, datorita mediului nefavorabil ajung sa gandeasca negativ, crezand ca sunt justificati si ca de fapt este o concluzie logica sa nu mai crezi in nimeni si nimic, si sa nu te mai astepti la nimic bun de nicaieri. Oricum viata a dovedit’o de atatea ori.

In realitate acest concept are de a face cu tine si mai putin cu cei de langa tine. Cand altii sunt, se poarta rau si tu te porti bine, tu poti avea succes, cu atat mai mult cu cat sunt ei mai rai. Eu am facut armata undeva in Timisoara – Sacalaz, si pentru ca majoritatea soldatilor acolo aveau cazier, eu nu aveam, mi-a mers cel mai bine acolo, am fost cancelar, sanitar, a fot onorabil si frumos pentru mine, desi mediul … era cum ar spune unii, dezastruos.

Gandirea negativa nu are de fapt legatura asa de mult cu exterioru,l cat cu mentalitatea si caracterul tau. A victimiza, a te plange, te pune mereu intr’o pozitie de inactivitate: „nu merita sa incerc”, „nu am cum sa reusesc”, „nu merge nimic aici”, etc. De fapt in spate sta confortul personal, meschin, care se simte bine sa nu faca nimic si se plange de altii ca sa ii fie lui bine. Nu scriu cu spirit de judecata, asta este un proces psihologic, care poate fi inconstient pentru unii. Este o forma de corupere a personalitatii, si de fapt o pervertire a mentalitatii, sa pleci de la premiza „nu voi reusi” sau „nu pot”. Pentru ca in felul acesta chiar daca toti vor reusi in jurul tau, pentru ca gandesti asa nu vei reusi.

Hristos spunea: „facati-se dupa credinta ta!” este valabil si in sensul celalalt. Adica, atat in directie pozitiva, cat si negativa. Ideea este ca nu mai incerci nimic, orice energie se inhiba, daca il iei pe „nu” in brate, creativitatea dispare, abilitatile intra in uzura, totul se stinge. e condamni la insucces.

Totusi cum sa faci cand mediul este asa nociv, si tinzi sa gandesti negativ fara sa vrei?

Realitatea este ca in viata omului i se intampla lucrurile pe care le crede el, si mai putin ce cred altii despre el. Profesorii se inseala mult in aproximari, chiar parintii fac asta. Este uimitor sa vezi cum oameni care nu promiteu mult, au ajuns asa de sus, pentru ca au avut o sclipire tot timpul si au perseverat, si altii care aveau o gramada de talente si atuuri au esuat.

Inchei spunand ca smerenia, modestia conteaza mult in viata, te apara de mandrie dar si de negativism, descurajare, iar credinta si gandirea pozitiva iti traseaza viitorul, caile se pot schimba de multe ori in viata, cui ii pasa, dar ceea ce crezi, ce gandesti, te va ajunge, fie bine, fie rau.

„Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” Romani 8, 28