Am vazut o directie gresita in ultimul timp, si ma refer in special la evanghelici, si anume o critica excesiva a toate si in tot felul, in concluzie nu prea mai ai motive sa te bucuri, sa speri. Critica este buna, dar insotita de solutie. Ma gandesc ca fii intunericului sunt mai intelepti decat noi. Ei dau atatea sperante desarte oamenilor, desi nu au, stim ca mint; iar noi care avem vesti bune prin Hristos nu ne pricepem sa le dam oamenilor, nu stim cum sa dezvaluim curuptia umana si sa ii conducem la neprihanirea prin Hristos. Am ajuns ca pe vremea lui Spurgeon, cand a fi cu fata trista si plecata era un semn de evlavie, si daca vedea pe cineva razand il acuza de usuratate si lipsa de piosenie. Eu intreb ce facem cu lucrurile care au ramas acum: credinta, nadejdea si dragostea de care spunea Pavel? 1Corinteni 13. Unde se vad in viata si vorbirea noastra? Nu cumva am inceput sa batem pe fratii nostrii?
Anul 2009 se vrea a fi dedicat fr Wurmbrand, imi aduc aminte de dansul cum se lupta sa ne convinga sa nu ne certam pe un nasture si sa nu mai venim la biserica din cauza asta.. ma tem ca am ajuns sa ne certam pe nasturi si sa nu mai putem predica Evanghelia, am inceput sa vestim ziua de razbunare Isaia 61, 2 in timp ce Domnul in sinagoga a citit doar anul de indurare. Stiu ca sunt multe lucruri de osandit in oameni, dar inca suntem in vremea vindecarii, a eliberarii, a indurarii prin pocainta si credinta in Hristos. Gresesc eu?
Sa ne pocaim de noi insine si sa lasam pe Duhul Sfant sa vorbeasca prin noi, sa nu mai vorbim noi insine, si roada Duhului este: dragostea, bucuria, pacea, .. eu cred ca se deosebesc destul de bine cei ce vorbesc prin Duhul Sfant de cei ce nu vorbesc prin El. Daca nu vom schimba directia oamenii vor simti ceva care lipseste, roada Duhului, lucrarea lui de vindecare.
Mult har pentru anul nou!
romoflorin 