Zi: 19 martie 2008

Stiinta lui Dumnezeu

~ florin ~ 2 comentarii

Pv. 19, 2 “Lipsa de stiintã este o pagubã pentru cineva, si cine aleargã neghiobeste înainte, o nimereste rãu.”


Despre ce fel e stiinta este vorba aici? Oamenii nu mai cauta stiinta astazi! Dar este o stiinta pe care daca ar cunoaste-o ar dorio si mai mult si nu ar mai nimerio rau in viata. Este stiinta care ii invata ca in viata adesea ajung la capatul puterilor pentru ca Dumnezeu vrea sa ii indemne sa se increada deplin in El, incepand din aceasta viata si pentru totdeauna. Stiinta aceasta ii invata ca esecurile vietii pornesc dintr’o predispozitie interioara, indoiala, si daca ei ar cauta pe Dumnezeu, interiorul lor ar fi luminat de Hristos de Cuvantul Sau si atunci toata viata nu ar mai putea vi niciodata un esec, datorita credintei lor. Stiinta aceasta i-ar invata ca toate lucrurile sunt cu putinta celui ce crede, ca prin Hristos putem totul, despartiti de El nu putem face nimic. In noi este ceva mult mai important decat truput, de aceea Dumnezeu isi permite sa se foloseasca de acesta pentru interesul nostru etern.

Ce paguba este pentru cineva lipsa aceastei stiinte, pe care o gasim in Scriptura!

Sabia tocita

~ florin ~ Lasă un comentariu

Un articol interesant despre vrajmasi, dusmani, iubirea infinita pe blogul lui „patratosu”. Sunt de acord cu el, stiu ca este un punct sensibil, pentru ca este un subiect intre dragoste si fermitate, intre ingaduinta si infruntare. Insa este un punct slab in crestinatate astazi, un punc rau interpretat si practicat in istorie de catre bisericile traditionale, special catolicii, unde infruntarea potrivnicilor s-a extins la martirizarea lor. Cred ca limita sabiei lui Hristos, este la nivelul cuvintelor si al apartenentei.

Invataturile lui Hristos aduc viata vesnica si putere, doar daca le tinem asa cum ni le-a dat El. In privinta asta trebuie sa fim fermi, razboinici, sa pastram nealterat, nediluat Cuvantul lui Hristos. Toata lucrarea Satanei se limiteaza la atat, sa dilueze/devieze (doar putin) adevarul spiritual, vezi ispitirea Evei – Geneza. Si daca reuseste asta, lucrarea lui este deplina.

Aceasta este sabia de care vorbea Hristos, sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu. Bine spunea Tozer, dupa cum remintea Marius C, sa nu lasam ca „sabia sa isi toceasca ascutisul..”

Daca mi-as da cu parerea in ce domeniu sabia crestinului s-a tocit,
– noi nu ne mai facem timp sa ne rugam (de aici lipsa de puterea unei vieti sfinte),

– nu mai suntem fideli adunarilor locale, (ele slabind, scade moralul crestinilor),

– suntem prea incurcati cu lumea si ncrengaturile ei (afectand calitatea slujirii spirituale)

– focusul pe Duhul Sfant (trebuie sa cerem mai des calauzirea Duhului, umplerea cu Duhul)

– evidetierea elementelor in care se vede divinitatea lui Hristos (nasterea din fecioara, viata fara pacat, moartea pentru pacatosi, ingroparea si invierea Lui). Acestea fiind elementele mantuitoare si pline de putere ale evangheliei.

AJUTOR DIN AFARĂ

~ florin ~ 1 comentariu


… Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.

Isaia 41.10

Făgăduinţa de ieri ne garanta puterea pentru lucrul nostru. Cea de azi ne asigură ajutorul lui Dumnezeu, când nu putem lucra singuri. Domnul zice: ”îţi vin în ajutor”. Puterea dinăuntru este completată prin ajutorul dinafară. Dumnezeu poate, dacă găseşte de cuviinţă, să ne trimită ajutoare pentru luptele ce le întâmpinăm. Dar daca ne lipseşte de ele, va sta El însuşi lângă noi, ceea ce ne este mai de folos decât legiuni de fiinţe omeneşti.

Acest ajutor ne vine la timpul potrivit şi este nimerit, înţelept şi potrivit împrejurărilor celui încercat. Este chiar mai mult decât un simplu ajutor, căci Domnul ne ia toată povara şi ne ajută în toate nevoile noastre. ”Dumnezeul nostru este un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46).

Deoarece El ne-a mai venit în ajutor, ne putem încrede în El pentru prezent şi viitor. Rugăciunea noastră este: ”Doamne, fii ajutorul nostru”, iar experienţa noastră este că ”Duhul ne ajută în neputinţele noastre”; aşteptarea noastră este: ”îmi ridic ochii spre munţi, de unde îmi va veni ajutorul” şi în curând cântarea noastră va fi: ”Tu, Doamne, ne-ai ajutat”.