Mesaj de paste


“Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea ca El si-a dat viata pentru noi, si noi deci trebuie sa ne dam viata pentru frati” 1Ioan 3, 16

Rastignirea Domnului Iisus este un mesaj de dragoste pentru noi, pentru ca este o plata a unei datorii pe care nici unul dintre noi nu am fi putut’o plati. Versetul de sus ne spune ca si noi trebuie sa ne dam viata pentru frati. Acum ceea ce a implicat moartea Domnului Iisus este foarte important pentru noi pentru ca aceleasi lucruri ne putem astepta sa ni se intample si noua, in asemanare cu moartea Lui. In continuare ne vom uita ce i sa intamplat Domnului Iisus:

  1. Botezul parasirii de toti. Toti trebuie sa fim botezati cu acest botez. Crucea a fost actul final, rastignirea dar asta a inceput cu o lepadare de El a fiecarui ucenic in parte. Si noi va trebui sa fim gata sa ne dam viata pentru frati dupa cum Domnul si-a dat’o pentru noi, dar sa nu uitam ca asta ne aduce mai intai prin situatia de a fi lepadat de toti. Este greu. Domnul ne ajuta sa il intelegem mai bine prin ce a trecut si El. Sa ii fim recunoscatori ca ne face partasi acelorasi incercari pentru a fi una cu el si in viata. Toate acestea se intampla pentru ca slava lui Dumnezeu sa se vada in caracterul si comportamentul nostru in astfel de situatii.
  2. Tribunalul judecatilor pe nedrept. Acesta este o alta incercare pe care va trebui sa o rabdam cu succes daca vrem sa mergem pe urmele Domnului nostru scump Iisus Hristos. A fost judecat pe nedrept, nu stiau ce acuza sa ii aduca. A fost judecat de fapt nu pentru ceva ce a facut, ci pentru “Cine era El”. Asta este un mod malefic de a judeca pe cineva. Era Fiul lui Dumnezeu. Iubiti frati, nu va temeti de aceasta incercare! Ferice va fi de voi cand din pricina Mea, oamenii va vor ocari, va vor prigoni, si vor spune tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra.” Matei 5, 11. Si unii indurerati intreaba: Doamne dar de ce? Si Domnul raspunde: “.. pentru ca mare sa fie rasplata voastra in ceruri”. Noi alergam neghiobeste adesea sa avem rasplata de la oameni aici pe pamant, Domnul insa nu precupeteste nici un efor de a ne imbogatii in ceruri. Slavit sa fie El!
  3. Batjocura si bataia celor pusi sa faca dreptate. Aceasta era o ultima umilinta pe care Domnul nostru slavit trebuia sa o indure. Cei inarmati din vremea aceea purtau sabia pentru a face dreptate in general, si o faceau, dar in mod uimitor in cazul Domnului Iisus ei l-au badjocorit si umilit mai mult decat pe un talhar. Nu toti talharii erau biciuiti si umpluti de sange. Si noi simtim adesea biciul celor ce ar fi trebuit sa ne sustina cu dreptatea lor, si noi simtim adesea loviturile si badjourile pe nedrept a celor ce credeam ca ne vor sprijini, insa acest lucru a facut parte din moartea Domnului Iisus si este un lucru cu care trebuie sa ne linistim inimiele, mai inainte ca sa trecem noi pe aici, a trecut Hritos. Ce onoare! Cum am putea sa ne mai simitim umiliti? Eu ma simt de-a dreptul onorat!

In final Domnul Iisus a fost pus pe cruce undea si-a dat suflarea. „Tata in mainile tale imi incredintez duhul!”. Cu totii ne indreptam spre El. Oricum ne vom infatisa inaintea Lui, haideti sa o facem cu cinste si mandrie pentru slava lui Dumnezeu, asa cum ne-a trasat Domnul nostru calea prin exemplul Sam maret.

Paste fericit!

Florin & Cristina si copiii

Povestea a doi calugari

„Am nevoie de untdelemn” a spus un calugar candva, asa ca a plantat un puiet de maslin. Doamne, se ruga el, maslinul are nevoie de ploaie pentru ca plapandele-i radacini sa soarba apa si sa creasca. Trimite o ploaie blanda!”. Si Domnul a trimis o ploaie blanda. „Doamne, se ruga calugarul, copacul meu are nevoie de soare. Trimite soare, Te rog.” Si soarele a stralucit, poleind norii care mai picurau inca. Acum niste ger, Domnul meu, ca sa-i intareasca tesuturile” a strigat calugarul. Si iata, copacelul scanteia de chiciura, dar spre seara muri.

Atunci calugarul s-a dus la chilia unui confrate si i-a povestit patania lui neobisnuita. „Si eu am plantat un copacel, raspunse acesta, si uite! Ii merge bine. Insa eu mi-am incredintat copacul Dumnezeului sau. El, care l-a creat, stie mai bine decat unul ca mine ce-i trebuie unui pom. Nu am pus nici o conditie, nu am stabilit metode sau mijloace. „Doamne, m-am rugat, trimite-i ceea ce-i trebuie: furtuna sau soare, vant, ploaie sau inghet. Tu l-ai facut si Tu il cunosti.”

Aproape a mai trecut un an din viata noastra, incepe un altul nou. Sa invatam din patania acestor calugari, sa dam mana libera lui Dumnezeu in viata noastra, El ne stie mai bine, stie cum sa ne ia ca sa ne faca roditori.

„Incredinteaza-ti lucrarile in mana Domnului, si iti vor izbuti planurile.” Proverbe 16,3

Condamnat pentru ceea ce este – Mesaj de paste

mailgooglecom

« Si marele preot a luat cuvantul si i-a zis : « Te jur pe Dumnezeul cel viu, sa ne spui daca esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu ‘. “Da” i-a raspuns Iisus, “Sunt! Ba mai mult, va spun ca de acum incolo veti vedea pe Fiul omului sezand la dreapta puterii lui Dumnezeu, si venind pe norii cerului” Atunci marele preot si-a rupt hainele si a zis: “A hulit! Ce nevoia mai avem de martori?” Matei 26, 63-65

Iisus a fost condamnat la moarte nu pentru ceea ce facuse si pentru cine era El « Fiul lui Dumnezeu » Preotii il urau pentru ca se facuse pe Sine deopotriva cu Dumnezeu. Diavolul atunci cand la ispitit a pus la indoiala identitatea Lui: “Daca esti tu Fiul lui Dumnezeu.. porunceste pietrei sa se faca paine” Faptele nu erau foarte importante pentru Satan si pentru oamenii pacatosi. Identitatea lui ii deranja teribil.

Dumnezeu a trime in lume pe Fiul lui pentru ca sa dea si oamenilor identitatea Fiului Sau. “Dar tuturor celor ce l-au primit, adica celor ce cred in El le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu” Ioan 1,12. Acesta este scopul lui Dumnezeu. Noi degeaba incercam sa facem fapte bune, daca nu il primim pe Hristos prin credinta ca sa devenim copii ai lui Dumnezeu. Acum satan si oamenii pacatosa ataca la copii lui Dumnezeu la fel ca si la Iisus identitatea noastra. Iisus spunea: “Lumea va uraste pentru ca nu sunteti din lumea aceasta” Pentru ca identitatea voastra este din ceruri. Sa nu ne lasam intimidati, sa devenim copii de Dumnezeu, lumea incearca sa ne opreasca sa facem asta. Sa intelegem bine, acesta a fost scopul lui Dumnezeu. Degeaba mergem la biserisca daca nu ne facem copii de Dumnezeu. Orice am face pana la acest punct, nu ajuta.

Identitatea de copil de Dumnezeu nu se capata prin fapte, ci prin credinta care duc la fapte. Efeseni 2,8-9 Primeste-l pe Iisus in inima ta si vei primi putere sa traiesti o viata sfanta, vei fi innoit. Fara prezenta lui Iisus in viata ta nu poti avea putere sa traiesti in neprihanire. Mijlocul prin care Dumnezeu isi manifesta puterea este schimbanduti identitatea din om in copil de Dumnezeu, prin credinta in Fiul Sau. Nu poti face nimic ca sa devii copil de Dumnezeu. Daca il primesti pe Iisus totul devine nou.

Mesaj de paste

giovanni_battista_tiepolo_074

De ce a trebuit sa fie rastignit Hristos ?

« Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie debracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului » Romani 6,6

Pe cruce Hristos nu a fosti singur. Acolo au fost pacatele noastre, si a mai fost cineva: “omul nostru cel vechi”. Adesea crestinii spun: “Stiu ca Iisus a murit pentru pacatele mele!” Dar asta este de putin folos, dupa cum spunea Eminescu: “nu imi este teama de iad, cat imi este teama de vesnicia lui” Tot asa spunem si noi, nu imi este teama de pacat, cat imi este teama de robia lui. Daca tu crezi ca Iisus a murit ca sa iti ierte pacatele, dar nu a murit si ca sa te desbrace de robia pacatului, putin lucru crezi!

De ce credem in iertarea pacatelor prin Hristos, dar nu credem si in eliberarea de robia pacatului? Asta nu inseamna ca nu vom mai pacatui. Unii cred intr’o pace de moment a iertarii, dar nu au mare credinta intr’o imbunatatire semnificativa a vietii. Ce liniste este sa stii ca esti iertat, dar tu maine esti condamnat sa il faci din nou. Macar ca nu iti doresti asta… Crezi ca daca nu iti doresti sa faci pacat si totusi il faci, ai mai multa liniste? Nu cred. Credinta adevarata este cea care se bazeaza pe cuvintele Scritpurii, si ea spune asa:

“Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie desbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului”.Rom. 6,6.

Aceasta este Evanghelia deplina!

Haideti sa luam Scriptura asa cum este. Sa nu scoatem nimic din ea. Hristos a obtinut eliberarea de robia pacatului pe cruce, nu noi o obtinem prin eforturile noastre! Sa nu il deposedam pe Hristos de meritele Lui! Noi ne insusim aceasta eliberare prin credinta, dar mertele sunt ale Lui! Incearca sa lupti cu firea pamanteasca, si ea va prinde viata in tine, si te va dobora. Crede ca Hristos a rastignit’o pe cruce, si rastignita va fi si in viata ta! Aceasta credinta va avea putere in viata ta, pentru ca sa platit un pret scump, pentru ca tu sa poti crede asa!!

Cum sa intelegem lucrarea lui Hristos de Paste?


paste_si_luminaOamenii in general nu il inteleg pe Dumnezeu si lucrarea Fiului Sau Iisus Hristos. Ei ar fi vrut sa il vada pe Cel ce se numeste Fiul lui Dumnezeu plin de glorie si slava, si atunci cand il vad smerit, pe manzul unei magarite ca intra in Ierusalim, ca este vandut de unul din ucenicii Lui, apoi batut si badjocorit de romani, in cele din urma rastignit intre doi talhari. Oamenii nu inteleg ce se intampla ?! Am fi vrut sa domneasca, am fi vrut sa fie inaltat, sa isi arate dumnezeirea. Cum sa ma inchin unuia care sufera bataie si apoi este rastignit? Cum sa admir asta?

Trebuie sa spunem ca Iisus nu avea probleme sa se opuna oamenilor, am vazut bine cum a potolit furtuna cu puterea cuvintelor lui. Oamenii au mai incercat odata sa il arunce de pe un munte, si El nu le-a dat voie. Nu stim cum, dar scriptura ne’a spus ca ei cumva paralizase fiecare in locul unde era, si El a trecut pur si simplu printre ei. Cititi si vedeti (Luca 4, 29-30) Trebuie ca au experimentat ceva cumplit cei de acolo. Cand i-a intrebat Iisus pe preoti in Ghetsimani: “pe cine cautati?” si ei au raspuns: “Pe Iisus”. Iisus a spus: “Eu sunt!” Stiti ce s-a intamplat? S-au dat inapoi si au cazut la pamant. (Ioan 18,6). Domnul era obisnuit sa aibe putere in fiecare cuvant pe care il spunea. Continuă lectura „Cum sa intelegem lucrarea lui Hristos de Paste?”

Care este deci robul credincios si intelept?

“Care este deci robul credincios si intelept, pe care l-a pus stapanul sau peste ceata slugilor sale, ca sa le dea hrana la vremea hotarata? Ferice de robul acela, pe care strapanul la venirea lui, il va gasi facand asa! Adevarat va spun ca il va pune peste toate averile sale” (Matei 24, 45-47)

Domnul Iisus scere doua lucruri in vremurile din urma:

Credinciosie – Sa fim credinciosi in sfinteine, in dragostea frateasca si in evanghelizare (aceasta fiind dragostea de oameni). Trebuie sa ne straduim sa fim gasiti credinciosi in aceste lucruri! Nu trebuie sa na plangem ca este greu (Duhul Sfat ne va intari) , ca oamenii sunt rai (Sangele Domnului ca curs pentru ei, ii poate curati). Sa depasim ispita ipocritilor, sunt oameni care stau cu biblia in mana toata ziua, o cunosc ca niste profesori de teologie, dar spre pierzarea lor, o rastalmacesc si ratacesc si pe altii. Sa depasim aceasta ispita a ipocritilor, care doar vorbesc bine, dar traiesc urat, sa nu ne lasam intimidati de cuvintele lor rafinate. Sa slujim cu credinciosie lui Hristos, vom fi pusi peste toata averea Stapanului, daca vom fi gasiti facand asa (v47).

 Intelepciunea – A fi intelept in viziunea lui Dumnezeu inseamna a avea frica de Dumnezeu (Iov 28,28). Continuă lectura „Care este deci robul credincios si intelept?”

Un gand pentru anul nou –II-

“Mai buna este intristarea decat rasul; caci prin intristarea fetei inima se face mai buna” Eclesiastul 7, 3

Acesta este un gand divin la care oamenii se gandesc foarte rar. Binele in viziunea lui Dumnezeu este acela care are in vedere interesul nostru vesnic. Daca noua ne merge bine acum pentru un timp scurt, dar dupa aceea inima noastra se corupe si ne prabusim in esec; Dumnezeu nu vrea sa ne binecuvinteze in felul acesta.

El are in vedere binele nostru etern, de aceea El nu precupeteste nici o greutate sau intristare (usoara de o clipa) care sa contribuie la binele noastru etern. De exemplu apostolului Pavel din cauza descoperirilor lui, ca sa nu I se ingamfe inima i-a dat un “tepus” in carne, nu stim sigur, o boala ceva. El ar fi vrut sa scape, dar Dumnezeu i-a spus: “Este mai sigur pentru tine asa..” ca sa nu se ingamfe, sa il tina smerit, la locul lui sigur, unde dadea randament maxim.

Iosif din Geneza 37, inainte sa traiasca visul din copilarie, a trecut ani grei de incercare (de fapt era scoala lui Dumnezeu); la fel s-a intamplat si cu David de cand l-a uns ca imparat Samuel, in adolescenta. Asa trebuie sa vedem greutatile si intristarile din viata noastra, ca pe mijloace ale devenirii noastre. Coarda chitarii daca nu o intinzi si nu o ciupesti, nu scoate un sunet frumos; lumanarea daca nu se consuma arzand, nu lumineaza; viermele daca nu agonizeaza in matca, nu poate fi un flutere zburator; cosmonautii sunt supusui unor tratamente foarte aspre pentru a fi pregatiti sa faca fata in spatiul cosmic.

Cum ne asteptam sa se poarte Dumnezeu cu noi pentru ca sa putem fi cu El in vesnicii?

 

Un gand pentru anul nou

“Nu fi prea neprihanit si nu te arata prea intelept: pentru ce sa te pierzi singur? Dar nu fi nici peste masura de rau si nu fi fara minte: pentru ce vrei sa mori inainte de vreme?” (Eclesiestul 7, 16-17)

Ravna fara pricere nu este buna. “Lipsa de stiinta este o paguba pentru cineva, si cine alerga neghiobeste inainte, o nimereste rau” (Proverbe 19, 2-3)

Dumnezeu ne vrea plini de ravna, dar ne vrea si smeriti. Asta inseamna sa nu strigam prea tare, sa nu ne ridicam prea sus, sa nu ne inaltam mai presus de semenii nostrii. In esenta noi totii suntem foarte nevrednici.. Daca Dumnezeu ne-ar lua la “bani marunti” pe fiecare, nici unul din noi nu ar iesi bine.. intelegeti de ce nu e bine sa faci pe “neprihanitul”? E mai bine sa facem pe pocaitul si sa inaltam cu dragoste si blandete pe oameni, sa le spunem cum ne-a ridicat pe noi Dumnezeu. Sa nu ne laudam ca vamesul in templu: “Doamne iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oamnei, hrapareti, nedrepti, preacurvari sau chiar ca vamesul acesta..” (atentie ca aceste cuvinte pot fi exprimate si prin atitudini!!) ci noi sa ne grabim sa ne rugam precum vamesul, care sta departe, si nu indraznea nici ochii sa si-I ridice spre cer, ci se batea cu pumnul in piept si zicea: “Doamne ai mila de mine pacatosul” (Luca 18, 11-13) Stim ca el sa intors acasa socotit neprihanit.

Viata de credinta ar trebui sa fie intre pocainta cu renuntare si primirea cu bucurie a iertarii. Trebuie sa fie momente cand te bucuri din plin de iertarea si iubirea lui Dumnezseu, dupa cum trebuie sa fie moente cand te smeresti si te pocaiesti de toate rautatile tale. Sa le facem cu intelepciune pe amandoua. Sa nu lasam pocainta sa ne doboare, dar nici bucuria sa ne inraiasca.

Sprijin pentru noul an

Petru i-a spus lui Iisus: “Doamne cu tine sunt gata sa merg chiar si in temnita, si la moarte!” (Luca 22, 33). Iisus i-a spus ca se va lepada de El de trei ori. Fagaduintele omului nu sunt un sprijin tare pentru el.. Dar ne intrebam noi: “In ce ar trebui sa se increada omul? Pe ce sa se sprijineasca?” Pe langa faptul ca noi facem fagaduinte lui Dumnezeu, si chiar daca nu le putem tine in totul, Dumnezeu le primeste, sunt privite cu dragoste; Dumnezeu de asemeni ne face si El noua fagaduinte: “.. nu te teme caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta mea biruitoare.” Isaia 41, 10. Promisiunile lui Dumnezeu sunt sigure intotdeauna, El spunea: “Pot sa se mute muntii, pot sa se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, si legamantul meu de pace nu se va clatina..” (Isaia 54,10) “Poate o femeie sa uite copilul care il alapteaza? Dar chiar daca l-ar uita, totusi Eu nu te voi uita cu nici un chip” (Isaia. 49, 15).

Avem si noi o datorie insa, tebuie sa nu uitam niciodata ce ne-a fagaduit Domnul. Diavolul cauta sa ne abata privirile constant de la promisiunile lui Dumnezeu, pentru ca el stie ca acestea au putere sa ne tina tari si increzatori. El intotdeauna face la fel ca in gradina Edenului, cauta sa dilueze ce spune Dumnezeu, sa rastalmaceasca, sa semene indoala. Promisiunile lui Dumnezeu sunt totdeauna sigure pentru copii Lui, Dumnezeu nu se chimba niciodata, lumea este in continua schimbare, si inca in rau, pe Dumnezeu nimic nu il schimba. Noi ne clatinam, ne indoim, dar daca vom privi tinta la promisiunile lui Dumnezeu vom fi in siguranta, prin credinta vom birui. Aici este vorba de consecventa si credinciosia lui Dumnezeu, care sunt desavarsite. Ne putem incredinta sufletele linistiti lui Dumnezeu, nu este un loc mai sigur in viata pentru ele.

Acestea sunt adevaratul sprijin pentru noul an, fagaduintele lui Dumnezeu, pentru cei ce se spirjinesc pe ele si le cred pe cuvant, se implinesc.

 Un an binecuvantat sa aveti! 

Un gand pentru anul nou – Munca asidua pentru Hristos

spurgeonrAm citit un articol extraordinar, care mi-a racorit sufletul la sfarsit de an, pun aici o parte din el, articolul este de pe site-ul „Ministrerul Afacerilor Eterne” administrat de un bun prieten al meu. De curand a fost actualizat si va invit sa mergeti sa il vizitati va fi cu folos pentru viata voastra. 

Spurgeon a fost unul din cei mai muncitori oameni pentru Hristos, a murit la o varsta relativ tanara, dar a spus ca a fost modalitatea lui de asi investi cel mai bine anii pentru Hristos. A ramas un munte spiritual si un reper in instorie pentru multi ani dupa, sau inainte de el.

Aici articolul:

===

de Jim Elliff (traducere Ministerul Afacerilor Eterne)

Charles Haddon Spurgeon, renumitul predicator din Londra anilor 1800, a fost nu doar un lider special, dar si unul care a lucrat din greu. În timpul cât majoritatea pastorilor de azi ar scrie câteva email-uri, s-ar lupta cu schita unei predici si ar sterge emailurile neimportante, Spurgeon ar fi finalizat deja o multime de treburi.

De exemplu, Spurgeon predica în fiecare saptamâna de mai multe ori (adesea si de 10 ori), se ocupa de instruirea pastorilor de la seminarul teologic, scria mai multe sute de scrisori („Sunt cufundat pâna la gât în scrisori”), conducea întâlnirea saptamânala a prezbiterilor bisericii, conducea întâlnirea obisnuita de rugaciune, consilia numeroase persoane proaspat credincioase pregatindu-i pentru botez (în medie, în permanenta avea circa 30 de persoane la cateheza), citea volume întregi din scrierile teologilor puritani, edita atât versiunea scrisa a predicilor sale cât si revista “Sabia si Mistria”, scria câteva capitole la una dintre cele peste 150 de carti ale sale, Continuă lectura „Un gand pentru anul nou – Munca asidua pentru Hristos”

Mesaj de nasterea Domnului – Iosif Ton


Iubitii nostri,
Impreuna cu urarile noastre de sarbatoarea nasterii Domnului Isus, ca trimitem si urmatoarea meditatie despre aceasta sarbatoare.
Nasterea Domnului Isus este descrisa cel mai bine prin aceste cuvinte ale apostolului Pavel: „Cand s-a aratat bunatatea lui Dumnezeu si dragostea Lui de oameni, El ne-a mantuit…” (Tit 3:4-5)
Cuvantul cheie este „elifane” (de aici „epifanie”), care inseamna s-a aratat, s-a manifestat, s-a facut vizibila prin Fiul Sau care S-a intrupat prin Fecioara Maria.
Marea bunatate a lui Dumnezeu si imensa lui iubire s-au manifestat prin umilinta, prin coborarea in locul cel mai de jos ca sa ne ridice – chiar si pe cei mai cazuti – la inaltimea cerului si a vesniciei.
Bunatatea si dragostea s-au induiosat de mizeria noastra si s-au intrupat ca sa ne imbrace in slava cereasca.
Ganditi-va la sarbatoarea nasterii Domnului Isus ca la ziua cand au devenit vizibile bunatatea si dragostea lui Dumnezeu.
Dar, mare atentie!
Domnul Isus n-a venit numai sa ne scape de pacat si de condamnare. El a venit ca sa ne faca altceva decat ceea ce suntem fara El.
El S-a facut ce suntem noi ca sa ne faca si pe noi ceea ce este El! Adica fii de Dumnezeu!
Dar nu numai ce este El, ci si cum este El!
Daca El este bunatatea si dragostea lui Dumnezeu, inseamna ca El a venit sa ne faca si pe noi, efectiv, realmente, oameni buni si plini de dragoste!
Rautatea si ura (opusele bunatatii si iubirii) produc nefericire (vezi Isaia 57:20-21).
Un om plin de rautate si de ura nu poate fi fericit!
Fericirea sta in bunatate si in dragoste!
Asadar, fericirea noastra depinde de transformarea noastra: daca vrei sa fii fericit trebuie sa fii curat la suflet, sa fii bun si sa fii plin de iubire!
Scopul nasterii Domnului Isus este fericirea noastra. De aceea predica Domnului Isus incepe cu lucrurile care il fac pe om fericit (Matei 5).
Sarbatoarea nasterii Lui este sarbatoarea fericirii noastre daca El reuseste sa ne faca buni si iubitori.
Pavel scrie ca „bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta” (Rom.2:4). Pocainta – metanoia – inseamna schimbarea felului de a gandi si de a fi.
Cheia actiunii lui Dumnezeu la nasterea Fiului Sau a fost „epifanie.”
Cheia actiunii noastre la aceasta sarbatoare este „metanoia” – schimbarea dupa chipul Fiului lui Dumnezeu.
Cand vedem bunatatea si dragostea lui Dumnezeu manifestate/aratate/ facute vizibile in ieslea saraca din Betleem, ne lasam coplesiti si umpluti de bunatatea si de dragostea aceasta.
Dar, asa cum Dumnezeu a manifestat, a adus la noi, a facut vizibile bunatatea si dragostea Lui, tot asa trebuie sa facem si noi:
Sa aratam, sa manifestam spre altii bunatate si iubire. Asa deveinim ca Domnul Isus. Asa se implineste in noi si prin noi scopul intruparii Lui!
Mesajul colindei romanesti este acesta: „Acum te las. Fii sanatos/ Si vesel de Craciun/ Dar nu uita! Cand esti voios/ Romane, sa fii bun!”
Cu dragostea Domnului Isus,
Iosif si Elisabeta Ton

In ce consta bucuria Craciunului?

Nasterea din fecioara este implinirea profetiei facute de Dumnezeu omului la caderea acestuia in gradina Edenului. Omul a fost creat pentru relatie personala cu Dumnezeu. Satan a ispitit pe om si el a cazut in pacat, tragand astfel toata rasa umana intr’o separare totala de Dumnezeu, fizic si spiritual. Omul nu mai putea face nimic pentru a se ridica pe sine.

 Dumnezeu a promis un Biruitor omenirii. “El iti va zdrobi capul!” (Gen. 3,15) Samanta femeii era Hristos. Scopul nasterii lui Hristos era sa distruga lucrarea Satanei. Biruinta lui Hristos consta in plata pentru pacatele celor ce cred in El. Satan nemaiputand sa-i osandeasca inaintea lui Dumnezeu. Hristos nu a biruit pentru sine pe Satan, ci pentru cei ce vor crede in El, pentru oameni. 

 Acest Biruitor poate sa traiasca in noi, facandu-ne astfel biruitori. Apostolul Pavel spune: “Traiesc, dar nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine” (Gal. 2,20). Hristos poate sa traiasca in noi daca facem din El conducatorul vietilor noastre, crezand pe cuvant orice fagaduinta din Cuvantul sau, si traind intr-o permanenta relatie personala cu El prin Cuvantul Sau si rugaciune.

 Acesta este sensul bucuriei nasterii unui Mantuitor.

 Craciun binecuvantat! 

Descrierea Pruncului facuta de ingeri

bl_christmas_12

 

Ingerii au descris fecioarei Maria pe prunc in felul urmator (Luca 1,32-33): 

  1. Va fi mare. Proorocul Ioan botezatorul a spus despre Iisus: “… eu va botez cu apa; dar vine Acela care este mai puternic decat mine, si Caruia eu nu sunt vrednic sa-I desleg cureaua incaltamintelor” Luca 3, 16. Demonii spuneau despre Iisus: “Te stim cine esti: Esti sfantul lui Dumnezeu!” Marcu 1, 24
  2. Va fi Imparat. Imparat intr’o lume spirituala, dar care o implica pe cea materiala. Trebuie sa dovedim in luma aceasta ca suntem copii de Dumnezeu. Imparatie spirituala, dar care o supune pe cea materiala. Lumea cu tot ce este pe ea, va fi judecata de Dumnezeu. Imparatie spirituala, dar care o sustine pe cea materiala: atunci cand nu mai este paine, Dumnezeu poate sa inmulteasca putinul care mai este; atunci cand nu se mai prinde peste, Dumnezseu poate sa umple mrejele de peste. Atunci cand nu mai este sanatate, Dumnezeu poate sa vindece bolile, s.a.
  3. Imparatia Lui va fi vesnica. In fata lui Iisus nu putem sta oricum, trebuie sa luam o decizie. Decizia pe care o luam fata de El ne va tine vesnic in imparatia Lui, sau vesnic in locul de chin. Sa ne decidem cu totii pentru Imparatul Iisus!

 Un craciun binecuvantat! 

Cum sa ne pregatim de „Craciun”?

 

 

bl_christmas_8

 

In Ierusalim era un om numit Simeon. El astepta mangaierea lui Israel si Duhul Sfant era peste el. Daca ne uitam la viata lui vom putea intelege cum ar trebui sa ne pregatim si noi sa intampinam “craciunul” care aminteste de nasterea Domnului.

1.      “Omul acesta ducea o viata sfanta” Luca 2, 25a. Daca noi nu ducem o viata sfanta, curata, cautand sa facem voia lui Dumnezeu, de sarbatori nu ne putem bucura decat superficial, mai mult de lucrurile exterioare. In interiorul nostru tot nerezolvati suntem. Omul acesta traia o viata sfanta. Sfintenie inseamna pocainta. Sa regreti pacatele tale si sa te lasi de ele.

2.      “Omul acesta … era cu frica lui Dumnezeu” Luca 2,25b. El nu era cu firca de preot, sau de ce spun fratii din biserica. Acest gen de frica duce la ipocrizie, te porti bine doar de ochii oamenilor, devii duplicitar. Numai frica de Dumnezeu te poate duce la o sfintenie adevarata. Cineva facea referire la sfintenie spunand asa: “Sfintenia se vede prin ceea ce faci in timpul tau liber cand nu te vede nimeni” Numai frica de Dumnezeu te poate face placut si sfant.

3.      “..si Duhul Sfant era peste el” Luca 2,25c. Duhul Sfant are o contributie esentiala in sfintenie si in marturisirea altora a Evangheliei. Fara sprijinul Lui , noi nu am putea sa il vedem pe Hristos, sa credem in El, nu am putea sa ne vedem propriile pacate. Biblia vorbeste in mod universal de pacate, dar numai Duhul Sfant puncteaza fiecaruia ce trebuie sa marturiseasca si sa spele in Sangele Domnului. Duhul Sfant aduce la indeplinire in viata noastra tot ce spune Scriptura.

 Cine vrea sa se pregateasca de “Craciun” asa cum spune scriptura, asa ar trebui sa se pregateasca, precum o facea Simeon. Atunci il poti vedea cu adevarat pe Hristos, atunci chiar te poti bucura de mantuirea Lui! 

Craciun fericit! 

Dilemele Craciunului

 

1Sarbatoare sau Sarbatorit?

In luna aceasta oamenii sunt plini de sarbatoare, se pune intrebarea: “Oare cati sunt plini de Sarbatorit?”. Esenta sarbatorii trebuie sa fie Sarbatoritul! Cati se mai gandesc ca de “Craciun” cel mai important este Hristos. Bucuria craciunului depinde de relatia noastra cu sarbatoritul si nu cu Sarbatoarea.

Craciun sau Cristos?

“Mos Craciun” este un personaj care se pomeneste toata luna, sunt tot felul de povestiri in jurul lui. Toate sunt obiceiuri, toate sunt traditii, nu sunt reale, istorice. Esenta sarbatorii trebuie subliniata: e Cristos! El e real, istoric. Nu facem cronologia acestor obiceiuri, dar trebuie sa alegem intre Craciun si Cristos! De asta depinde foarte mult natura sarbatori in sine.

Prunc sau Mantuitor?

Iar daca noi am ales pe Cristos, ce este el pentru tine? Unii spun: “Un prunc!”. Ingerii au vestit altceva: “Astazi in cetatea lui David vi s-a nascut un Mantuitor!” El nu a venit sa fie doar un prunc dragalas, atatia pe lume sunt asa. Numai Unul e Mantuitorul, Acela fara de pacat, Acela care a trait si a murit pentru acei ce cred si il urmeaza pe El pana la capat.

Craciun fericit!

Mesaj de craciun 3

italian-christmas-presepeDumnezeu a ales pe Maria si Iosif ca sa fie parintii Domnului Iisus. In aparenta ei sunt o familie simpla, fara sa aibe ceva deosebit. Totusi ei aveau niste calitati ascunse pe care Evanghelia ni le dezvaluie.

Sfintenia. Iosif era un om neprihanit ne spune Scriptura. Niciodata Dumnezeu nu lucreaza in afara sfinteniei sau cu oameni care nu sunt sfinti. Nu inseamna ca sunt perfecti, dar inseamna ca sunt smeriti si umbla cu Dumnezeu. Vedem asta din felul cum raspund mesajelor venite prin ingeri. Erau familiarizati cu Dumnezeu. 

Maturitatea. Iosif aflase ca Maria era insarcinata si ca sa nu o faca de rusine si-a propus sa o lase pe ascuns. Vroia sa acopere pacatul ei ca sa o ajute sa se pocaiasca. Asta dovedeste maturitate spirituala, asta vroia sa o faca pentru ca era neprihanit cu adevarat si nu pentru ca era compromis. Avea semne evidente, dar nu avea dovezi ca Maria pacatuise. Legea era clara, trebuia sa fie omorata cu pietre. In casa aceea era maturitate spirituala. 

Unitate. Ingerul a spus: „Maria va naste un Fiu si tu ii vei pune numele Iisus”. Ei lucrau in unitate: Maria nastea, Iosif punea numele. Acolo totul se facea impreuna, in unitate, nu doar ea, sau doar el. Dumnezeu iubete unitatea si nu se poate folos de familii, grupuri sau biserici fara unitate.

Conditiile „Craciunului”

Dumnezeu a ales pe Iosif si Maria pentru ca in familia lor sa se nasca Hristos, Fiul Sau. Dar care au fost conditiile pentru ca acest lucru sa se intampla. Vedem din descriera facuta anumite calitati ale acestei familii, noi le vom numi conditiile craciunului. Daca Dumnezeu ne arata aceste calitati la Iosif si Maria atunci cand a trimis pe Fiul Sau, inseamna ca si de la noi va pretinde aceste calitati ca sa Il trimita pe Iisus in vietile noastre.

1. Neprihanirea. Iosif era un om neprihanit, ni se spune. Dumnezeu intotdeauna pretinde neprihanire atunci cand lucreaza cu cineva. Sfintenia este podoaba casei lui Dumnezeu. Nu putem vedea pe Iisus, nu putem avea pe Iisus in casele noastre fara neprihanire, si aceasta incepe cu pocainta noastra de pacatele constiente si renuntarea la ele.

2. Ascultarea. Maria a spus: „Facami-se dupa cuvintele tale!” Desi nu era usor sa accepti un astfel de mesaj ca vei ramanea insarcinata, dar nu de la sotul tau. Pedeapsa era capitala pentru asemenea lucruri. Ea intelegea ca Dumnezeu vroia sa o foloseasaca, dar asta implica un risc. A ascultat chiar daca fericirea ei era in joc, sotul nu era sigur ca o va crede, si asa se intampla daca Ingerul nu se arata si lui Iosif. Ea a ascultat si asta a facut mai mult decat o jertfa, Dumnezeu nu a incetat sa intervina pentru ea si fost inaltata la cel mai inalta foarte sus prin indurarea si harul lui Dumnezeu. 

3. Responsabilitatea. Ingerul ii spune lui Iosif: „Ea va naste un fiu, si „tu” ii vei pune numele Iisus”. Maria si-a asumat riscul si responsabilitatea de a naste si a creste copilul, Iosif avea responsabilitatea sa ii puna numele Iisus. Fiecare trebuia sa faca ce ii spusese Dumnezeu. Iosif nu putea sa faca ce facea Maria, si Maria nu trebuia sa faca ce era responsabil Iosif. Daca vrem ca Iisus sa fie trimes in casele si vietile noastre trebuie sa facem fiecare ce am fost chemati si inzestrati sa facem, aceea este responsabilitatea noastra. Cine e chemat la o slujba sa se tina de ea, cine invata, sa se tina de invatatura, cine canta, sa cante cu bucurie. Orice scuza ne acuza! Ne face vicleni si lenesi, iersponsabili si impiedica pe Iisus sa vina in vietile, casele si biseicile noastre. Sa ne asumam deci responsabilitatile pe care Domnul ni le incredinteaza.

Mesaj de „Craciun”

42034the-night-before-christmas-postersSarbatoarea „Craciunului” asa cum este ea denumita in lume, este de fapt sarbatoarea „Nasterii Domnului Iisus”

In Biblie atunci cand Domnul Iisus s-a nascut erau multi oameni care credeau intr’un fel in El, dar credinta aceasta avea efecte diferite in functie de natura credintei lor.

1. Primul gen de credinta era „credinta intelectuala„. Pe aceasta o aveau preotii care atunci cand au fost intrebati: „Unde trebuia sa se nasca Hristosul?” ei au stiut sa raspunda: „In Betleemul din Iudeea!”. Se pare ca era doar la 10km departare de locul in care ei rosteau acele cuvinte. Dar credinta lor era una intelectuala, nu una practica. Asa ca au ramas pe loc indiferenti!

2. Al doilea gen de credinta era „credinta demonica„. Aceasta era credinta lui Irod care a spus magilor despre Iisus asa: „Duceti-va de cercetati cu de-amanuntul despre Prunc; si cand il veti gasi, dati-mi si mie de stire, ca sa vin si eu sa ma inchin Lui.” Era o credinta demonica, meschina, stiti ce vroia sa faca pruncului! Tot asa sunt unii care dispretuiesc pe Domnul si pe inchinatorii Lui, cauta prin viclesug sa le fure bucuria, sa le ucida „Bucuria”. Irod nu a reusit, pentru ca a intervenit Dumnezeu! Stati linistiti, Dumnezeu va interveni iar! 🙂 Tatal isi va apara intotdeauna Fiul! El nu este vulnerabil, chiar daca este in scutece!

3. Al treilea gen de credinta este „credinta adevarata„. Aceasta credinta o cunosti dupa aceasta: „Ea te conduce la Iisus”. Aceasta a  fost credinta Magilor si a Pastorilor. Ei aveau o credinta adevarata, nu aveau nici un gand mai dinainte, ei credeau ca s-a nascut un Mantuitor, acestia fusese contactati de Dumnezeu mai dinainte, pastorii primise vestea de la niste ingeri, magii vazusera o stea. Fii atent ca si tie ti se arata cate o data o „stea”! Si la tine trimite Dumnezeu „ingerii” Sai care sa-ti vorbeasca despre Fiul Sau? Crede acei „ingeri”, urmeaza „steaua” aceea si vei ajunge la Iisus. Doar acest tip de credinta aduce bucurie: bucuria mantuirii, bucuria incercarii, (bucuria de a lupta impreuna cu Dumnezeu).

Craciun fericit!

Duminica Tomi – mesaj

Cum a castigat Iisus pe Toma, este un model prin care intelegem cum putem noi castiga pe altii. Intelegand aceste mecanisme, nu vom mai rataci in alte forme.

1. Isus a fost mort si acum a inviat.

– Si tu ai fost mort in greseli si pacate, acum ai o viata noua. Asta e puterea ta. In felul acesta iti indeplinesti rolul de lumina si sare. Nu trebuie altceva decat da arati, sa dovedesti, cum a facut Isus, ca ai fost mort si acum ai inviat la o viata noua. Vino la Isus daca nu ai viata schimbata! Nu este un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti, salvati, schimbati!

2. Isus a venit la Toma – trebuie sa mergem noi la „toma” (cei ce nu cred).

– atentie la comoditate, pasivitate, aceasta este dovada focului strain. Adica inima ta arde pentru altceva. Tu ai un foc in inima ta, dar nu pentru Hristos.

– atentie la rusine, asta este dovada mandriei lumesti. Tu te compari cu lumea, trebuie sa te compari cu cerul, personajele credincioase din Biblie.

– teama de a pierde un favor, posesie, sau insuccesul. Toate comorile noastre sunt in Dumnezeu, nu ar trebui sa mai avem ce pierde. Sa nu avem comori ascunse!

3. Isus a aratat ranile care le avea, dar care nu il mai dureau.

– noi desi suntem in trup de carne, nu suntem lipsiti de putere si nici de lumina Duhului Sfnat prin Cuvant.

– chiar daca suntem raniti, nu ne mai doare, prin Duhul Sfant suntem mangaiati si intariti. Incercarile usoare de’o clipa aduc o greutate vesnica de slava.

Mesaj de inviere

Romani 6:4 “Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropati împreunã cu El, pentruca, dupã cum Hristos a înviat din morti, prin slava Tatãlui, tot asa si noi sã trãim o viatã nouã.”

* invierea lui Hristos este egala cu invierea noastra la o viata noua. Conform elementelor invierii inseamna ca noi daca credem cu adevarat vom invia la o viata noua dupa cum Hristos a fost inviat:

– In ciuda mortii in pacat (Ef. 2,1) (Iisus a fost mort fizic la propriu, si totusi a inviat) Nu conteaza ca nu ai avut nici o putere in fata pacatelor, si ca ai fost ca si mort in fata lor. Cand vei crede in Iisus, vei invia la o viata noua pur si simlu. Puterea mortii va fi rupta, trupul pacatului va fi dezbracat de puterea lui si tu vei fi o faptura noua.

– In ciuda anilor de lupta zadarnica cu patimile personale. (Iisus a stat trei zile in mormant, si totusi a inviat) Nu conteaza cati ani au trecut, invierea poate avea loc si dupa procesul de descompunere (vezi cazul lui Lazar, sau Hristos). Nu are importanta luptele pe care le-ai avut inainte, chiar daca au fost disperate si timp indelungat, chiar daca simti ca este prea tarziu, in tinerete poate, dar acum dupa atatia ani… Tu vei fi inviat la o viata noua prin puterea lui Dumnezeu.

– In ciuda rautatii umane (Iisus a fost inalntuit din punct de vedere uman au pus o piatra pe gura mormantului si o garda de ostasi de paza; nu ar fi putut iesi de acolo cu un trup de om obijnuit, cu toate acestea tot a inviat) – Oamenii pot face multe lucruri ca sa impiedice transformarea ta in bine, pot uneliti, te pot invidia si sabota, cu toate acestea invierea ta la o viata noua va avea loc in mod supranatural, neexplicat in viata ta.

– In ciuda necredintei umane (majoritatea oamenilor s-au indoit atunci cand au aflat ca El a inviat, deducem ca ei se indoiau ca El va invia (* vezi cazul celor doi pe drumul catre Emaus) cu toate acesta El tot a inviat) Nu conteaza pronosticul oamenilor, oamenii se indoiesc atat de schimbarea alotora in bine cat si de schimbarea lor insisi in bine, Moise se idoia de sine, ca va putea sa faca ceva pentru Dumnezeu, la fel si Isaia, Ieremia, dar Dumnezeu i-a transformat si folosit. Oamenii s-au indoit ca Pavel va putea fi convertit, multi se temeau de el si dupa convertire, desi era transformat deplin de Dumnezeu.

* Domnul Iisus a fost inviat prin puterea Tatalui, nu se spune ca El singur a inviat, ci prin slava si puterea Tatalui a fost inviat. Tot astfel si noi, nu vom invia la o viata noua datorita eforturilor noastre sustinute, ci datorita slavei si puterii lui Dumnezeu, care va lucra in viata noastra roada Duhului Sfant, voia Tatalui.