Efectul respingeri este ca ne vom respinge pe noi insine la randul nostru. Si cand ne autorespingem pe noi insine, ne este teama ca vom fi respinsi de altii. Este un cerc vicios. Devine un blestem al personalitatii.
Nimeni sa nu iti dispretuiasca tineretea. Daca insa ai pacatuit si cineva incepe sa te dispretuiasca, in momentul in care tu iti marturisesti acea vina, si te reabilitezi in fata lui Dumnezeu, trebuie sa respingi si acele atitudini de judecata, temporal intemeiate.

Sunt oameni care si-au pierdut respectul de sine, nu se mai iubestc pe ei isisi din cauza asta.
Unul din adevarurile bibliei este ca noi nu putem iubi pe altii daca nu ne iubim pe noi insine. Noi nu ne iubim pe noi insine pentru ca am crezut minciunile spuse de altii despre noi, sau noi insine le-am generat.

Unele adevaruri nu sunt rostite prin cuvinte, ci sunt comportamente ale altora din care noi deducem niste adevaruri eronate asupra noastra.

De exemplu, daca tatal nu te baga in seama, tu poti sa crezi ca nu meriti sa aiba cineva relatii cu tine. Ajungi sa crezi o minciuna despre tine insuti.
Noi cand spunem ca suntem nemultumiti de noi insine adesea ne referim la ceea ce cred altii despre noi. Dumnezeu vrea sa ne raportam la felul cum ne vede El pe noi. Asa de valorosi, atat de mult a fost interesat de noi incat a dat pe Fiul sau la moarte pentru noi.

Asta ne va da o minte sanatoasa.

O posibila explicatie ar putea fi asta.

Peter Horrobin odata slujea o femeie in consiliere si in timp cei ii vorbea de dragostea lui Dumnezeu de tata, aceasta s-a intors spre el si l-a scuipat in fata. Acesta era prima oara intr’o situatie ca aceasta. A intrebat-o de ce a facut asta? Ea a spus ca daca Tatal din Ceruri ar semana catusi de putin cu tatal ei de trup l-ar scuipa in fata. Ei i-a cerut sa ii spuna cum era tatal ei.

Apoi i-a explicat cum tatal sau venea acasa noapte de obicei beat, batea pe toti cei pe care ii gasea in cale. Erau cinci copii, acestia se organizase singuri sa faca planton, si cu randul statea cate unul de straja la coltul strazii si cum il vedeau pe tatal lor venind, ii anuntau pe toti si acestia se refugiau intr’un adapost special facut in curte. Acolo stateau pana cand adormea tatal lor beat, apoi se intorceau in paturi si se culcau. De teama sa nu fie batuti de tatal lor.

Asta impiedica neaspteptat de mult pe acea femeie sa se apropie de Dumnezeu.

Tatal a fost lasat de Dumnezseu si ca sa fie o reprezentare a lui Dumnezeu in ochii copiilor pana la o anumita varsta.

Daca sunt amintiri dramatice, trebuie sa le marturisesti, sa le ierti neaparat, altfel le vei proiecta involuntar si lui Dumnezeu, si vei fi tentat sa il tratezi pe Dumnezeu dupa defectele pe care parintele tau le-a avut.

Dumnezeu in esenta este un Tata infinit in bunatate si dragoste, este foarte vrednic de increderea si atasamentul nostru.

Slavit sa fie Dumnezeu!

Calul si catarul sunt incapatanati, iar cateodat si naravasi; aruca din picioare si musca. Chiar daca dai cu biciul in catar, el, in loc sa inainteze, da inapoi, ba poate chiar sa te bage intr’o garla sau in vreun sant. Credinciosii au si ei ocazii cand se conving de indaradnicia lor. Cate unul isi zice adeseori: „Ah, cat de indaradnic sunt! Dumnezeu imi arata lamurit voia Lui, iar eu starui in pornirea si dorinta mea!” In asemenea cazuri, Duhul Sfant intervine si ne mustra. Cineva l-a intrebat odata pe un credincios: „Care este secretul fericirii dumitale? Te vad mereu plin de pace si linistit”. „Nu este nici un secret”, a raspuns fratele acela. „Si totusi exista o cauza a faptului ca esti totdeauna plin de pace si asa de fericit. Eu doresc sa am pacea dumitale, sa am linistea si bucuria dumitale. Spune-mi, te rog, ce te face sa fii asa?” Credinciosul i-a raspuns: „M-am invatat sa nu astept ca Dumnezeu sa-mi spuna un lucru de doua ori!”

„O data a vorbit Dumnezeu, de doua ori am auzit!” Ps. 62,11

Multi oameni intreaba: „Chiar iti spune Dumnezeu, in toate imprejurarile, ce trebuie sa faci?” „Da, raspundem noi; trebuie numai sa-L intrebi si sa astepti raspunsul Lui.” Daca nu traiesti tu insuti acest lucru, iti va fi greu sa-l crezi din spusele altuia. Pune-L, insa, pe Dumnezeu la incercare si te vei convinge de adevarul acesta. El este Dumnezeul cel viu. Asa sta scris in Ps. 94,9:

„El, care a sadit urechea s-ar putea sa nu auda? El, care a intocmit ochiul, s-ar putea oare sa nu vada?”

Daca omul are aceste calitati, cu atat mai mult Dumnezeu! La El, totul este perfect, si asteapta sa-L punem la incercare, bineintels intr’un mod cu totul serios si sincer. Iar atunci cand El vorbeste este foarte important ca noi sa ascultam cu fapta.

Dumnezeu sa ne ajute!

Oare tu nu ai experimentat nici’o vindecare?

1. De ce foloseste Dumnezeu adesea oamenii mici si slabi?

Pentru ca acestia accepta mai repede voia Lui, ei sunt mici in ochii lor, si Dumnezeu mai are putin timp de lucrat pe pamant.

2. Ce lipseste crestinilor in mod deosebit?

Nu prea sunt innebuniti dupa Dumnezeul lor (nebuni pentru Hristos).  Adesea doar simpatizanti, altii chiar il judeca pentru actiunile Sale…

Mai sunt si alte raspunsuri 🙂

„Nu fiti ca un cal sau ca un catar fara pricepere, pe care’i strunesti cu un frau si o zabala cu care’i legi, ca sa nu se apropie de tine” Ps. 32, 9 („cand nu vor sa se apropie de tine” in alta traducere)

Intradevar, unor oameni Dumnezeu le pune fraul si zabala greutatilor, suferintelor si necazurilor, ca sa’i aduca la El. Negresit, Dumnezeu nu face acest lucru cu bucurie, dar, daca n-are incotro, foloseste si metoda aceasta, caci:

„El voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului” 1Tim. 2,4

In acest scop, El poate recurge si la unele mijloace mai aspre.

Fraul si zabala nu sunt placute nici calului, nici catarului, cu toate ca ele ar putea fi socotite podoaba lor. Calul nu primeste bucuros sa ii pui hatul in gura. Cate unul este deprins, si deschide gura; altul insa misca din cap la dreapta si la stanga, ceea ce inseamna ca nu ii place, cu atat mai mult sa poate spune asta despre bici Sunt cai pentru care nu e nevoie de bici; este destul o vorba, un indemn. Un asemenea cal isi cunoaste stapanul si stapanul isi cunoaste calul.

Exista credinciosi care n-au nevoie sa fie loviti cu biciul, pentru ca ei sunt gata sa asculte de voia lui Dumnezeu si umbla smeriti inaintea Fetei Sale. Astfel de oameni sunt binecuvantati din plin. Trebuie inteles ca smerenia nu inseana tristete, sau apasare, dimpotriva zambet si bucurie in ciuda incercarilor sau greutatilor, pentru ca noi trebuie sa ne hranim cu voia Tatalui.

Altii au nevoie si de mijloace mai aspre. Dumnezeu stie cum sa se poarte cu fiecare si ce mijloace sa intrebuinteze. Noi nu trebuie sa il silim sa ia masuri mai aspre. Sa lasam la alegerea Lui mijloacele intrebuintate si sa fim multumiti cu soarta noastra.

Avem insa indemnul acesta sa ne deschidem inima si viata fata de Dumnezeu. Este cel mai mare bine pe care ni-l putem face noua insine.

Dumnezeu sa ne ajute!

„Unul singur este Invatatorul vostru: Hristos; si voi sunteti frati” Matei 23,8

Cine vine la Domnul Iisus Hristos si’L primeste ca Mantuitor personal, intra in scoala Lui, o scoala minunata, o scoala in care El Insusi este Invatatorul nostru, este o scoala a vietii; si El are multa rabdare cu noi, o! Multa rabdare. Cat de atent trebuie sa lucreze El in noi ca sa ne scape de atatea pareri gresite pe care le-am adunat inainte de a-L cunoaste pe El! Ne-am format o multime de pareri gresite: despre noi, despre Dumnezeu, despre suflet, despre lume, despre Diavol, ca de altfel, si despre toate celelalte lucruri. Toate, toate au fost gresite, intortocheate, sucite, deformate, neadevarate, incat nimic nu era limpede in capul nostru.

Dupa cei ai trait catva timp in partasie cu Domnul Iisus Hristos si te-ai aflat in scoala Lui, zici pe buna dreptate: „Ce stiam eu inainte? Mai nimic. Iar ceea ce stiam era total gresit. Acum insa lumina Lui in sufletul meu merge crescand, iar cunostintele din Cuvantul Lui de asemenea” Da, Domnul Iisus ne invata experientele vietii de partasie cu El.

Cu elevii incepatori trebuie sa ai multa rabdare. Adeseori e nevoie sa le iei manuta in mana ta, ca sa’i inveti sa faca o litera sau alta, sau chiar o liniuta.

El stie sa ne invete si este si un protector desavarsit.

„Eu am pazit pe aceia pe care Mi i-ai dat; si niciunul din ei n-a pierit..” Ioan 17,12

Trebuie sa stim ca Domnul Iisus este maret, atotputernic si de o intelepciune desavarsita. El nu esueaza niciodata, El nu pierde pe nimeni niciodata din cei ce vin la El. Noi ne pierdem daca nu facem legamnat cu El, ca sa-I fim uceniti.

Dumnezeu sa ne ajute!

„Iar Aceluia care poate sa va pazeasca de orice cadere si sa va infatisati fara prihana si plini de bucurie inaintea slavei Sale, singurul Dumnezeu, Mantuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, sa fie slava, maretie, putere si stapanire, mai inainte de toti vecii si acum si in veci. Amin.” (Iuda 24-25)

Aici trebie citit asa cum este scris, El ne pazeste de orice cadere. Dar oare nu si noi trebuie sa ne pazim de cadere? Va intreba cineva. Desigur ca si noi suntem indemnati sa ne dam toate silintele sa unim cu credinta fapta. Asta inseamna ca daca eu cred versete ca acestea, care nu fac decat sa glorifice pe Dumnezeu pentru garantiile pe care poate sa le faca prin puterea supranaturala pe care o are, atunci si puterea mea de control se extinde dupa puterea Cuvantului scris si neschimbator al lui Dumnezeu. Continuă lectura „Despre ajutor” →

Dumnezeu nu este numai cel care iarta, ci si cel care ne ocroteste, ne izbaveste, ne scapa din fel de fel de pericole.

David avea fagaduinte scumpe din partea  Domnului:

„Eu – zice Domnul- te voi invata si-ti voi arata calea pe care trebuie sa o urmezi; te voi sfatui si voi avea privirea indreptata asupra ta” Ps 32,8

Daca nu ne putem odihni pe promisiunile lui Dumnezseu, care nu poate sa minta, Dumnezeu care este un ajutor care nu lipseste niciodata in nevoi, atunci nu putem avea pace, nu putem avea odihna. Nu putem proiecta suspiciunea lumii la adresa lui Dumnezeu. Fata de El trebuie sa avem o incredere deplina, sa nu ne permitem sa ne clatinam in aceasta credinta.

Da, Dumnezeu poate sa ne invete, poate sa ne arate calea, nu putem pune conditia sa ne’o arate acum pe toata. Nu o vom putea pricepe, dar o va face mereu la timpul potrivit. Dumnezeu e vrednic de incredere, este plin de bunatate si indurare. El va avea grija de noi mai bine decat stim noi insine sa avem grija. Ne incredem in El din toata inima noastra si nu vom fi dati de rusine niciodata. Ne vom pastra aceasta nadejde in suflet!

Oamenii alearga dupa fericire, dar nici nu’si pot inchipui macar ca numai in Domnul Iisus Hristos ar putea fi gasita. Unii o cauta in placeri vinovate, in destrabalare, altii in betie, in inmultirea averii, in slava care vine de la oameni si asa mai departe; dar nu o gasesc, si nici nu o pot gasi vreodata, pentru ca fericirea nu consta in nici unul din toate aceste lucruri.
Poate inainte de a te intoarce la Dumnezeu, cand treceai pe langa niste case mari, te gandeai ca acolo, fiind belsug, bogatie, lumina multa, banchete si petreceri, trebuie sa fie si fericire. Dar cat de mult te inselai! Servitoarea vedea ce destrabalat era stapanul si cat de nefericita era sotia lui. Tot astfel si sotul, cand sotia se abatea de la cinstea casniciei. Bietul betiv astepta ca in paharul cu bautura sa-si gaseascas fericirea, dar in loc de fericire da peste idiotenie, boala, necaz, lipsuri si amaraciune. Desfranatul asteapta fericirea de la desfrau, dar ce amarnic se inseala el! Sa se stie bine: nu exista fericire in pacat!

„Ferice de cel cu faradelegea iertata si de cel cu pacatul acoperit!” Ps. 32,

„Cata vreme am tacut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.. zi si noapte mana Ta apasa asupra mea”

Sa stii ca l-ai suparat, prin abaterea ta nesabuita, pe Cel ce a fost asa bun si milos cu tine.

David a fost apasat un timp de mana lui Dumnezeu si intr’o zi a spus:

„Imi voi marturisi Domnului faradelegile, si Tu ai iertat vina pacatului meu”

Poate ca va intreba cineva: „Asa de usor?” Da! Asa lucreaza harul lui Dumnezeu. Continuă lectura „Adevarata fericire – Ps. 32” →

„Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin mine” Ioan 14,6

Sunt credinciosi epuizati care spun: „Nu stiu ce sa mai fac! Am vorbit in toate felurile si nu crede. Nu vrea. Am investit timp, energie, ajutor concret, material. Nimic. Totul pare sa fie in zadar. ”

Nu mai vorbiti asa mult. Va irositi gura degeaba. Cuvintele trebuiesc folosite doar la nevoie. Nu mai consumati energia si banii in zadar. Vei fi desconsiderat pentru asta. Daca vrei sa ajuti pe cineva fa’o din dragoste si cu toata inima, nu cu vre’un gand mai dinainte.

„Caci noi nu avem de luptat impotriva carnii si sangelui. Noi avem de luptat impotriva capeteniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti.” (Efeseni 6,12)

Daca crezi in jertfa lui Hristos, roaga-te asa:
„Doamne te rog in Numele Domnului Iisus mantuieste pe ….. si cand vrei sa ma folosesti, da-mi cuvinte potrivite pentru el. Amin”

Acum nu sunt asa de importante cuvintele, Dumnezeu intelege mai bine ce vrei sa ii spui, conteaza cat de mult iti pasa de ceea ce ceri si cat de serioasa este treaba. Daca te rogi asa o zi, ca ai o stare mai spirituala, nu se va intampla nimic probabil. Daca insa te arde inima, asa sa iti stingi focul de acolo. Si roaga-te asa ori de cate ori iti vine in minte acea persoana (ne). Asta este tot. Asa lucreaza Dumnezeu. Ce trece peste asta este forma, control lipsit de relevanta si putere.

Faptele fara rugaciune, cuvintele din intelepciune personala nu ajuta. Aici este vorba de autoritate, duhurile lumii nu parasesc oamenii decat atunci cand Numele Domnului Iisus este chemat peste acea persoane. Alta cale nu exista.

„Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin mine” Ioan 14,6

A se evita acel sistem de cerseala la mantuire umilind pe Duhul Sfant. Trebuie sa prezentam Evenghelia cu demnitate.

„M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta” 2Timotei 4,7

Unii credinciosi se lupta cu firea, se lupta cu lumea si se lupta cu Satana, apoi sunt dezamagiti ca nu au reusit asa cum ar fi dorit.

Aceasta este mandrie si nasabuinta. Cu Satana, lumea si firea s-a luptat Acel ce putea sa castige aceasta lupta intreita, Hristos. Este c-am mult sa ne dorim noi cei pierduti si ruinati acest lucru.

Noi ori castigam prin credinta gratuita in lucrarea lui Hristos aceasta lupta, ori ramanem morti in pacate si faradelegi, cum am fost de la nastere.

Credinta aceasta aduce odihna, speranta, dragoste, recunostinta, nadejde. Faptele facute in acest sprit de recunostinta si ofranda, sunt primite. Cei ce traiesc sfinti ca nu cumva sa ii bage Dumnezeu in Iad, nu cred ca vor reusi sa il evite. Cei ce primesc totul prin credinta in Hristos, ca talharul pe cruce, apoi traiesc o viata de recunostinta, aceia nu doar ca vor intrece cu mult in sfintenie si slujire pe cei legalisti si acei ce mizeaza pe sinele lor, dar vor avea si odihna si fericire adevarata in inimile lor.

Nu prin putere ci prin Duhul.
Nu prin „Eu” ci prin „El”
Nu ca sa obtin ceva, ci ca sa multumesc pentru ceva.

Am auzit o povestire interesanta de dragoste. Se spune ca doi tineri de neam ales s-au casatorit. Erau pocaiti amandoi si binecuvantati de Dumneze chiar si in cele materiale. Au fost sa petreaca luna de miere, ad-literam, in insulele Singpore. Si dupa ce trece luna de miere, baiatul intr-o dinimeata era ingandurat. Sotia de acum ii spune, ce este, ce anume te pune de ganduri? La care el raspune: Trebuie sa iti spun un secret! Secret? Intreba ea. Ce fel de secret? Trebuie sa iti spun un adevar. Ce vrei sa spui? Uite ma nelinisteste un gand si nu pot sa ti’l mai ascund, vreau sa stii ca eu nu sunt pocait! Ii spuse el pe un ton grav.. si abatut. Cum adica? Uite asa, nu sunt pocait cu adevarat. Am auzit ca la pocaiti sunt fete serioase, credincioase, ideale pentru o familie fericita si… am venit si eu la biserica, am mers si eu la catecheza, am inceput sa vorbesc ca voi, am inceput sa ma imbrac ca voi, m-am botezat, vroiam sa ma casatoresc cu o fata care macar ea sa nu fie asa cum sunt eu.
Cand fata a auzit asa.. sa ridicat din pat, si-a dat parul peste cap, vizibil iritata, se indreapta spre fereastra si ii spune: Vai de mine.. ce am facut!! Si doar mi-a spus predicatorul in ziua nuntii ca Dumnezeu nu se lasa sa fie inselat.
Te rog sa ma ierti, sunt un nemernic, dar te iubesc din toata inima sa stii! O asigura baiatul.
La care fata continua: Si eu vin de curand la biserica, stiam ca aici baietii nu umbla dupa fete, stiam ca sunt fideli sotiilor si le iubesc neconditionat. Am fost atrasa de aceste descrieri, pentru ca eram furioasa pe neputintele mele, si chiar am cunoscut cateva cupluri asa.. Atunci m-am hotarat sa vin la biserica, am inceput sa vorbesc ca ei, sa ma imbrac ca ei, m-am botezat chiar, dar… drept sa iti spun, nici eu nu sunt pocaita cu adevarat.

Baiatul spuse: deci este adevarat ce spune Dumnezeu: „Ce seamana omul aceea va secera”..

Nu ne mai raman decat doua lucruri, ori divortam, ori ne pocaim cu adevarat amandoi!

ZIUA UNU

Joi 21 mai

TREZIRE

Tatal nostru care esti in ceruri…

• pentru ca Dumnezeu sa trezeasca si sa uneasca poporul Sau ca o singura familie inaintea Lui.
• pentru crestinii nestatornici sa se pocaiasca si sa se intoarca la Dumnezeu ca Tata, invatand sa se supuna si sa se increada in El.
• Pentru miscari noi de rugaciune, care cauta tronul de har cu persistenta.

“Daca poporul Meu… ” – 2 Cronici 7:14

Pregatindu-ne sa ne intalnim cu Dumnezeu ca popor al Sau: Prezentati-va inainte lui Dumnezeu ca slujitorii Sai iubiti, rascumparati prin moartea lui Cristos. Raspundeti chemarii Lui de a sluji impreuna cu altii. Rugati-va ca multi altii sa se adune inaintea Lui ca familii, biserici si ca un singur popor din toate natiunile.

Romans 9:16  „Asa dar, nu atîrnã nici de cine vrea, nici de cine aleargã, ci de Dumnezeu care are milã.”

Ar trebui sa intelegem ca Dumnezeu conduce in mod suveram lucrarea spirituala, si noi suntem niste servitori completi. Isus nu facea nici un pas de la Sine, ci El nu facea decat ce vedea pe Tatal facand. Pavel era calauzit de Duhul Sfnat prin Asia Mica, avea zone in care Domnul il oprea sa mearga. Filip era dus de Duhul acolo unde dorea El sa mearga, cum e cazul cu famenul etiopian. Petru de asemenea primea invitatie prin interventia ingerilor sa merga in diverse locuri pe care Dumnezeu mai dinainte le pregatea pentru el.

Dumnezeu la fel lucreaza si astazi, sa nu ne incapatanam sa mergem intr’o anumita directie, chiar cu Evanghelia Lui, El este comandantul! El alege unde si cum sa lucreaza. Noi trebuie sa stam de vorba cu El in rugaciune linistiti si pregatiti pentru orice ne va zice El sa facem. Nu il putem forta, nici chiar prin Evanghelia Lui, sa lucreze intr’o directie anume. Pavel insusi spunea ca ar fi gata sa fie el insusi anatema pentru cei de neamul lui.

Sa ramanem dar linistiti in rugaciune si Cuvant in fata lui Dumnezeu. El este initiatorul, calauzitorul, nu noi, si atunci cand avem chemarea de la El sa mergem cu toata increderea.

2 Corinthians 4:3  „Si dacã Evanghelia noastrã este acoperitã, este acoperitã pentru cei ce Sunt pe calea pierzãrii,”

Si daca sunt oameni care astupa Evanghelia, asta nu este in defavoarea noastre in nici un fel, ci pentru ei. Dumnezeu stie acest lucru, sa ramanem conectati cu El si sa facem exact ce ne va spune El prin Duhul Sfant si prin Cuvantul Lui.

Sunt mirat sa aud pe Roman P. sa predice intr’o biserica neoprotestanta. 🙂 Citeaza texte din scriptura si este deschis fata de botezul nou-testamental. Oare este aproape de imparatia lui Dumnezeu?

Am vazut acest mesaj pe blogul „Crestin Total”