Continui articolul precedent despre Psalmul 23.

Dumnezeu îngrijește de noi în întuneric – ”Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de nici un rău, căci Tu ești cu mine” – El este cu noi ca să ne întărească, El este cu noi ca să ne păzească, dacă se întâmplă să cădem, El va porunci îngerilor Săi să ne ia pe brațe ca să nu ne lovim piciorul de vreo piatră. O mare parte din frământările noastre sunt cu privire la întuneric. Dumnezeu tratează serios problema aceasta din viața noastră. David trace concluzia: ”nu mă tem de nici un rău!” Dumnezeu poate să rezolve eficient și optim problema asta pentru fiecare dintre noi oricât de greu ai vedea cazul tău.

Dumnezeu îngrijește de potrivnicii noștri – ”Tu îmi întinzi masa în fața potrivnicilor mei”. Asta înseamnă biruință. Potrivnicul te vrea oricum dar numai cu masa întinsă nu, cu paharul plin, și mai ales cu undelemnul pe cap, adică ungerea divină, onoarea dată de Dumnezeu, poziția ta în Hristos. Potrivnicul atacă în mod deosebit acest domeniu al onoarei, al demnității. Domnul scrie în Cuvântul său: ”Îmi ungi capul cu untdelemn”. El te va unge în continuare, nu își va lua harul de la tine, nu va îndepărta Duhul Sfânt din viața Ta. Ai încredere în El. Este în caracterul Lui să nu facă asta dacă rămâi în El.

Dumnezeu îngrijește de fericirea noastră – ”Fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele”. Dacă ne uităm la David ne putem întreba: ce fericire a avut el? Numai încercări de mic, și când a fost mare numai încercări mari a avut. Totuși mărturia lui trebuie să fie adevărată, este consemnată în Scripturi și Scriptura este insuflată de Duhul Sfânt. Explicația consta în faptul că există o fericire duhovnicească pe care omul firesc nu o poate pricepe. Spre exemplu apostolul Pavel cânta în temniță atunci când era în butuci. Cine poate alătura aceste două lucruri? Este o fericire în duh pe care nu o poți atinge prin nimic din viața aceasta. Această împlinire interioară, este ca un foc nestins, ca o lumină veșnică ce arde în noi și ne pune la loc sigur pentru veșnicii. De aceea și apostolul Pavel face acea afirmație măreață: ”Viața noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” Unde locuim noi? Într-un loc așa de bun, și noi ne vedem așa de departe uneori.

Doamne dă lumină!

Oamenii sunt tot mai încercați în ce privește imaginea lui Dumnezeu. Li se întâmplă în viață lucruri care îi pun în cumpănă. Este Dumnezeu bun cu mine, sau nu? Cel rău se străduiește din răsputeri să înnegrească pe Dumnezeu în ochii oamenilor, astfel încât aceștia să nu se mai poată încrede în El și să fie binecuvântați. Cum este Dumnezeu din punctul Scripturilor de vedere? În Psalmul 23 se arată indirect fața lui Dumnezeu:

Dumnezeu ne păstorește – El îngrijește de noi, și de oile slabe și de oile tari, și de miei și de cele ce dau lapte. El le îngrijește pe toate. O face în așa fel încât nu duc lipsă de nimic. De aceea spune în altă parte Scriptura: ”În El avem totul deplin”. Chiar nu mai trebuie să căutăm în altă parte și altceva, chiar nu mai rămâne nimic descoperit din noi, care trebuie complectat.

Dumnezeu îngrijește de trupul meu – ”mă paște în pășuni verzi” – Asta înseamnă hrană, și mă duce la ape de odihnă, asta înseamnă refacere. El mă vitaminizează și mă însănătoșește și o face așa cum oamenii nu se gândesc, prin Cuvântul său. Cine păzește cuvântul său își însănătoșește trupul și își răcorește oasele. Medicii tot mai mult își dau seama de legătura strânsă între suflet și trup. Odihna este de asemenea o prioritate pentru Domnul. Mă duce la ape de odihnă. El face asta, așa lucrează El.

Dumnezeu îngrijește de sufletul meu – ”Îmi înviorează sufletul” – Avem nevoie să fim înviorați, împrospătați. Sufletul se înviorează când este condus pe cărări drepte, când este ferit de rău și protejat de un sfat bun. Face toate acestea datorită Numelui Său, pentru că e bun și plin de dragoste. Dacă noi nu vom mai merita într-o zi ajutorul lui, să nu descurajăm, Dumnezeu va continua să îngrijească sufletul nostru datorită bunătății Lui.

va urma

Susțin această inițiativă din București și mă rog să fie autentică, oamenii să creadă și să acționeze. Dumnezeu să lucreze!

Public aici materialul informativ al acestui eveniment de pe site-ul misiune.ro

 

Grupul de Lideri si Slujtori din biserici evanghelice din București (GSLB) a convenit ca începând cu 22 septembrie să inițieze o acțiune de 100 de zile de post și rugăciune pentru orașul București. Continuă lectura „O chemare la post și rugăciune” →

Am primit pe mail acest afiș de la fratele Daniel Fodorean lector.univ.dr.– Coordonator ID

Daniel când a auzit că Nebucadnețar a dat o poruncă așa de aspră să omoare pe toți înțelepții din Babilon, sa dus la împărat și a rugat pe împărat să îi dea timp ca să dea împăratului tâlcuirea. Apoi Daniel s-a dus la prietenii lui ca să ceară îndurare de la Dumnezeu pentru această taină. Continuă lectura „Lecție de încredere” →

Preiau aici știrea de pe blogul fratelui Daniel Brânzai:

Astăzi, Joi 19 Septembrie 2013, ora 6 a.m. (ora din Ohio, USA), Silvia Tărniceriu a plecat acasă la Domnul și la Mirele ei. Bucurie mare în cer, mare tristețe pe pământ.
Celelalte sunt … amintiri cu sfinți.

,,Aseară, a ajuns în Ohio și Tudorel Sfatcu, care a copilărit împreună cu Silvia la Iași. Elena s-a dus să încerce s-o scoale și să-i spună cine-a venit. Spre surpriza ei, Silvia a deschis ochii mari și i s-a luminat fața cu un zâmbet larg de fericire.

Au mai venit și o mamă cu cei opt copii ai ei ca să-și ia la revedere de la Silvia. Familia aceasta a cântat câteva pe patru voci cântări așa cum numai cei din tradiția menonită o pot face. Au fost clipe de cer. Unul câte unul, copiii s-au apropiat de patul lui Silvia și i-au spus cuvinte de dragoste: ,,Ai fost un model pentru mine … L-am cunoscut pe Dumnezeu prin viața ta … Mulțumesc pentru că m-ai învățat cum să mă bucur de o relație personală cu Domnul Isus … Am să încerc să trăiesc toată viața așa cum te-am văzut trăind pe tine.“

Fără să știe și fără să-și dea seama, cei din familia aceasta au fost reprezentanții noștri, ai celor din marea ei familie de pe tot pământul. Dumnezeu le-a așezat așa ca să fie un sfârșit frumos. Cel care-i cunoaște măsura, Cel care-i cunoaște cărarea este astăzi și Cel ce i-a pregătit un loc lângă El, în slavă. Iar ea Îl cunoaște acum așa cum nu L-a mai cunoscut niciodată.“

Daniel Branzai

sursa

Domnul ne îndeamnă în Evanghelie să veghem să nu ni se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia. (Luca 21,34) Să luăm seama la noi, să nu intrăm în rutina: ”Ce voi mânca și ce voi bea?” , ”Unde mă voi duce și ce voi face?”. Aceasta este o adormire, o stingere a sufletului. Trebuie să ne amintim că cerul și pământul vor trece, doar cuvintele lui Hristos rămân. Păzește-le! Lasă-te ghidat de ele! Nu te teme de nimic și urmează-le! Văd oameni tot mai des care se balansează din diverse cauze, slăbesc, acesta este cuvântul. Domnul încheie avertizările acestea spunând: ”Rugați-vă … ca să aveți putere”. Oamenii argumentează în fel și chip, ca să scuze ce nu ar trebui să ne scuzăm, nu mai avem putere, slăbim. Dacă ne vom ruga, dacă vom căuta pe Dumnezeu, ne va întări și vom putea trece prin tot ce va veni. Noi nu avem scuză, nu că nu am putea slăbi, ci pentru că Domnul ne poate întări.

Să ne încredem în El!

”Să nu credeți că am veni să stric legea sau proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc” Matei 5,17

Domnul Isus era cercetat de către Iudei în vederea mesianității Lui. El însuși spune că a venit nu să le strice, ci să le împlinească. Acest lucru s-a întâmplat în două sensuri: în primul rând el a venit să împlinească legea, pe care nimeni niciodată nu a împlinito. Dumnezeu a dat legea, dar nimeni nu a satisfăcut deplin voia Lui, niciodată. Singurul, Domnul Isus a împlinit deplin și permanent această lege. De aceea și Dumnezeu nu întârzie să spună oamenilor, la botez și la schimbarea la față: ”Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea. ” Nu știu câți observați nuanța de mândrie a Tatălui, față de Fiul Său… dar oare câți îl înțeleg pe Tatăl…? Câți văd valoare în Domnul Isus? Cei ce îl investigau pe Fiul dacă ține legea, ei înșiși nu o țineau, Iar Domnul a ținut-o pentru ei și pentru toți cei ce cred și îl urmează pe El.

Proorocii au fost împliniți, în sensul că în Hristos s-au împlinit toate proorociile mesianice, toată nădejdea lui Israel a fost împlinită într-o singura persoană: în Hristos. ”Eu am venit să împlinesc!” spunea Domnul Isus. Toate promisiunile lui Dumnezeu, toate făgăduințele de fericire și bine din Scriptură se împlinesc în Hristos și doar prin El, de aceea el rămâne cheia.

”Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl, decât prin Mine.” Ioan 14,6

„…toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” Romani 8,28

Oamenii in general iubesc pe cei buni si urasc pe cei rai. Este normal acest lucru, avem versete care ne spun ca asa face si Dumnezeu. Insa in alta ordine de idei Domnul ne spune sa iubim pe vrajmasii nostrii. Care ar fi ratiunea acestui lucru? In primul rand fircare om este un potential crestin; apoi, daca esti pe calea lui Hristos, tie ambele categorii iti fac de o potriva acelasi bine: unii te trag din fata, altii te inping de la spate. Un proverb spune: „Prietenii te invata sa faci binele, dusmanii te obliga sa nu faci raul”.
Putine lucruri in viata sunt mai pretioase precum cununile, sub diversele ei forme, insa daca nu ar fi opozitia, nu ar fi lupta, si fara lupta nu-i cununa.

Nu te nelinisti prea tare de opozitie, intelege rostul si va fii mai bine, toate sunt lasate de Dumnezeu si sunt spre binele celor ce-l iubesc pe El.

Am primit pe email această broșură. O postez aici. Să-i facem aplicația cum trebuie!
Inima mea – casa lui Cristos
de Robert B. Munger
Într-o seară L-am invitat pe Isus Cristos în inima mea. O, de ce intrare minunată am avut
parte! Nu a avut un caracter spectaculos, dar a fost foarte reală. Ceva s-a întâmplat în însuşi
centrul vieţii mele. El a pătruns în întunericul inimii mele, aprinzând lumina. Continuă lectura „Inima mea – casa lui Cristos” →

Termenul limbii ebraice pentru cuvântul ”a gândi” este ”a socoti”. Când un evreu spunea altui evreu: ”Gândește bine!” El spunea: ”Socotește bine!” Mi se pare foarte relevant acest cuvânt pentru gândire din ebraica veche, pentru că gândirea trebuie să fie o socotire, adică știință exactă. O gândire bună, este o gândire exactă, corectă. Ceea ce trece de asta, nu este gândire, ci poate fi înșelare. De aceea am simțit nevoia să scriu articolul acesta. Gândirea înseamnă a socoti, adică a aduna, a număra, și a afla un adevăr real, statornic și neschimbător. Doamne dă-ne gândirea aceasta! Continuă lectura „A socoti” →

Înainte ca poporul Israel să fie dus în exil, proorocul Isaia indemna: ”Mângâiați, mângâiați pe poporul meu, zice Dumnezeul vostru!” Dumnezeu își iubește poporul, chiar dacă trebuie să îl facă să plătească păcatele sale, nu cu plăcere trimite acele lucruri peste el, dar nu poate să nu le trimită. La fel este și cu biserica Lui în zilele acestea. Continuă lectura „„Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru. (Isaia 40:1)” →

Credința este cea mai importantă în relația omului cu Dumnezeu, și de aici este cel mai important lucru în viață. Ea își are originea în Dumnezeu, El dă credință prin Cuvânt, prin Duhul Sfânt. Credința își are baza în caracterul lui Dumnezeu, nu în puterea omului, sau împrejurările vieții. Credința este o încredere neclintită în lucrurile care nu se văd. Ea nu se bazează pe ceea ce se vede, se înțelege, sau ce este logic să se întâmple. Credința Îl are ca sprijin pe Dumnezeu și voia Lui.Dacă este voia lui Dumnezeu, nimic nu mai contează. De aceea cine are încredere în Dumnezeu, să nu se teamă de nimic, să vorbească cu Dumnezeu și să aștepte de la El eliberarea. Credința este încredere deplină în Dumnezeu până la sfârșit. Credința se încredere în orice verset din Scriptură și îl poate lua prin credință pentru el. Cercetați toate lucrurile și luați ce este bun, dar încredeți-vă numai în Dumnezeu.  Chiar și lucrurile slabe din lume să nu te necăjească, cere putere lui Dumnezeu să le duci, și ai încredere în Dumnezeu că va întări și pe cel slab.

Încrede-te în Dumnezeu!

”La început era Cuvântul” așa începe Evanghelia după Ioan.

Termenul ”Cuvânt” în limba ebraică înseamnă: realitate, lucru. În limba greacă are și sensul de logică, ”logos” de aici vine și cuvântul în limba română; iar în limba macedoneană termenul ”cuvânt” înseamnă zbor. Dacă am sumariza aceste sensuri ar trebui să spunem că atunci când vorbim trebuie să spunem lucruri reale, logice și care să înalțe în zbor. Dacă am avea o așa vorbire… Cuvântul lui Dumnezeu, o spunem cu îndrăzneală, așa este! De aceea la început de orice să punem cuvântul lui Dumnezeu. La începutul unei zile, să punem Cuvântul lui Dumnezeu, la începutul fiecărei fraze să punem Cuvântul lui Dumnezeu (ca și adevăr, sens), și cel mai important, la începutul fiecărui gând să punem Cuvântul lui Dumnezeu ca și sursă, filtru, călăuză.

Doamne ajută!

sursă foto

sursa – Madalina I.

După școala de teologie, am studiat trei ani metoda de consiliere ”De hoop”, o metodă Olandeză. În această școală, aproape trei ani de zile ni se spunea de faptul că omul are ca două rezervoare în el, unul de bucurie și unul de suferință. Oricât ar fi plin cel cu suferință, dacă și cel de bucurie este la fel, viața rămâne în echilibru. Dacă nivelul de suferință este mai mare decât cel de bucurie, apare dezechilibrul și problema. Omul are căi bune de a rezolva problema suferinței: prin cercetare, îndreptare, recunoașterea vinei, Continuă lectura „Bucurie vs suferință” →

În curând cel încovoiat sub fiare va fi dezlegat; nu va muri în groapă şi nu va duce lipsă de pâine.  (Isaia 51:14)

Această promisiune este așa de bună, dar cei mai mulți se gândesc că este pentru poporul Israel, și în mod primordial așa este. Biblia însă vorbește la toți cei ce se încred în Dumnezeu, și ei vor experimenta această promisiune, pentru că Dumnezeu nu este părtinitor, pentru că Dumnezeu este același ieri, astăzi și în veci. Cel ce se încrede în Domnul își poate pune la inimă acest cuvânt și să aștepte de la Dumnezeu să se împlinească în viața lui. Cuvântul lui Dumnezeu dă credință. Credința înseamnă să te încrezi în Dumnezeu că va face ceea ce spune în Cuvântul său. Prin Hristos se poate aplica această promisiune oricui.

Dumnezeu să dea credința aceasta la cât mai mulți!

Isaia 58,6-8 ”Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi.”

Să dezlege lanțurile răutății – să oprească răul, invidia, gelozia, apăsarea.

Să deznoadă legăturile robiei – orice fel de legătură, cu vorba, cu atitudinea, cu fapta, cu inima.

Să dea drumul celor asupriți – să nu profite de cel slab, neatent, încărcat, asuprindu-l.

Să rupă orice fel de jug – să lase orice fel de răutate, de apăsare, de strigare. Continuă lectura „De ce au nevoie oamenii mai mult” →

O problemă în viață este ca la scoală, o situație cu mai multe necunoscute. Acele probleme pe care știm să le rezolvăm ușor, nu le prea considerăm probleme în viață. De exemplu, dacă ai o răceală, ai tratat atâtea altele, știi ce trebuie să faci, treci la tratarea problemei, fără să mai consideri a fi o problemă în general. Dacă te rănești din greșeală la un deget, faci la fel. Continuă lectura „Puține probleme rezistă unui studiu bun” →