Termenul limbii ebraice pentru cuvântul ”a gândi” este ”a socoti”. Când un evreu spunea altui evreu: ”Gândește bine!” El spunea: ”Socotește bine!” Mi se pare foarte relevant acest cuvânt pentru gândire din ebraica veche, pentru că gândirea trebuie să fie o socotire, adică știință exactă. O gândire bună, este o gândire exactă, corectă. Ceea ce trece de asta, nu este gândire, ci poate fi înșelare. De aceea am simțit nevoia să scriu articolul acesta. Gândirea înseamnă a socoti, adică a aduna, a număra, și a afla un adevăr real, statornic și neschimbător. Doamne dă-ne gândirea aceasta! Satan a venit și a corupt gândirea Evei când a făcut-o să privească și să își dea cu părerea după cum vede: ”a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit, și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea” Gen, 3,6 Ce precizie ai în priviri? Nici una! Nu este nimic relevant în ceea ce vezi, în cazul acela. Dacă Dumnezeu a spus să nu mănânci că vei muri, dacă ai fi socotit singur ce se întâmplă dacă mănânci, rezultatul ar fi fost sigur: vei muri. Asta ar fi o gândire sănătoasă! Ferice de cine se teme de Dumnezeu! Spune undeva că: frica de Domnul dă o minte sănătoasă. Ps. 111,10.
A gândi înseamnă a socoti. Popoarele care socotesc bine, prosperă. Vedem asta la poporul german, mă refer la produsele lor în general, sunt oameni care iubesc precizia, calculul, și consecvența. Produsele lor sunt căutate. Și nu numai ei. Așa a fost și poporul american, la începuturile lui, un popor foarte socotit în toate. Nu rezolva o problemă până nu verifica ce spune Biblia, ce spune Dumnezeu. Ce bine își mai chiverniseau lucrurile, acum copii lor s-au depărtat de Dumnezeu și … așa a făcut și El cu americanii. Dar de am învăța anumite lucruri din istorie ca să nu o mai repetăm. Să o facem întâi personal, ca apoi ea să meargă mai departe.
Toate bune!
sursă foto
romoflorin 
