Îndată ce filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului.  (1 Samuel 17:48)

Când cel rău pornește spre cel sfânt, cel sfânt nu pornește și el, ci el aleargă! Dumnezeu este mai tare decât Satana. A veni la Dumnezeu nu e comod și simplu, el cere mai mult decât satana. Satana se mulțumește cu o unghie. Dumnezeu nu se mulțumește cu 99%. Cei ce rămân cu cel rău o fac pentru confort, consum, distracție și plăcere. Cei ce vin după Dumnezeu sunt preveniți că vor avea necazuri, o sabie se va ridica în familiile lor și este cu neputință să trăiești cu evlavie în Hristos fără să fii prigonit.

Noi creștinii ar trebui să fim mai dedicați lui Dumnezeu și mai muncitori decât sunt cei răi stăpânului lor. Goliat a pornit spre David, dar David a alergat spre el! David era mai plin de râvnă pentru a face cinste lui Dumnezeu decât era conștient Goliat de ce se întâmplă. Să fim treji și să gata de treabă la fel ca David. Domnul Isus știa pentru ce a venit pe pământ și se îndrepta hotărât spre acel punct. A fost ispitit să fie uman, prin Petru, dar El a rămas ceresc. Așa să fim și noi, să ne gândim la Dumnezeu, nu la oameni, să ne gândim la cele de sus, nu la cele de jos.

A sta lângă Dumnezeu costă mai mult aici jos decât a sta lângă cel rău. Să înțelegem bine lucrurile și să nu ne mai neliniștim sufletele. Însă parteneriatul lui Dumnezeu este ceva mai mult decât putem rosti în cuvinte, binecuvântările, trăirile și răsplătirile nu pot fi puse alături de suferințele ușoare de o clipă de acum.

Să fim hotărâți totdeauna pentru Dumnezeu!

sursă foto

Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El  (Evrei 4:3)

Odihna sufletească nu ține de starea trupului, oamenii cu trupul istovit de muncă pot avea odihnă în suflet, și oameni cu trupul odihnit pot fi munciți în sufletul lor. Ne interesează cum primim această odihnă prin credință. Domnul Isus ne-a spus:

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.  (Matei 11:28)

Pentru noi este clar că odihna este în Hristos și vrem să venim la El, însă de ce unii au odihna și alții nu, deși au venit cu toții la El? Isus spunea:

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.  (Matei 16:24)

Odihna noastră vine în mod deosebit în inimile noastre prin aceste două lucruri: lepădare de sine și purtarea crucii. Credința, nu implică păzirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu, pentru că nu le putem ține perfect, deși nu înseamnă că nu trebuie să ne dăm toată silința să le ținem. Credința însă cere renunțare la sine, lepădare de tot ce ai. Credința nu este ieftină. A spus bogatului: ” vinde tot ce ai și vino și urmează-mă”. Dacă spune cineva că el crede în Hristos și nu a renunțat la tot ce are, nu crede cu adevărat. Pacea vine când lași totul. Când nu te mai interesează nimic, totul este lăsat în mâna lui Dumnezeu. Tu vrei doar să faci voia Lui. Nu poți fi numit ucenic, nu poți avea pacea, dacă nu renunți la tot ce ai. Legăturile lucrurilor pe care le ai îți ia pacea. Poți fi bogat, dar să nu fii legat în inima ta.

Iar al doilea lucru este să porți crucea. Nu refuza suferința, sau nedreptatea. Domnul a spus să suferi pentru El. Dacă nu vrei să primești crucea, fie și în inima ta, nu vei avea pace din cauza asta. Acceptă ceea ce dă Dumnezeu. Vei fi respectat pentru asta. Nu cârti împotriva lui Dumnezeu și vei fi un om cu greutate. Dacă zici: ”asta este prea mult, nu se poate” atunci ai lăsat crucea jos. Fratele Wurmbrand spunea de un frate care a răbdat 25 de ani de temniță cu eroism, a fost eliberat, a fost închis din nou, și l-au amenințat cu niște lucruri murdare, umilitoare dacă nu se dezice de frați și de credință. Omul acela s-a frânt în inima lui și a cedat. A considerat că e prea mult… Nu ne putem pune în postura să judecăm pe un astfel de om.  De aici învățăm că atunci când spui e prea mult, atunci îți pierzi pacea, lași crucea jos, devii neascultător, nu ești un ucenic adevărat. Privește la Hristos, este de ajuns Hristos.

Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.”  (Apocalipsa 2:10)

Această atitudine îți dă pace în decursul vieții, chiar dacă nu este nevoie să treci prin versetul de mai sus.

Dumnezeu să te binecuvinteze!

sursă foto

Traian Dorz spunea că acestea sunt cele trei elemente ale credinței. Jugul este unirea cu Hristos prin credință și botez. Sarcina este lucrarea pe care o faci pentru El, slujirea lui, iar crucea este suferința pe care trebuie să o înduri pentru El.

Mulți creștini rămân doar în prima fază. Ei doar se identifică cu Hristos prin botez și credință. Ei doar se numesc creștini și intră în această stare și identitate spirituală. Unii încep să poarte o sarcină pentru Hristos. Aceștia își înțeleg chemarea și darul spiritual. Cei mai puțini însă își iau crucea. Mulți aruncă crucile pe care Dumnezeu li le dă. Ei nu sunt gata să sufere pentru Hristos. Se scuză ieftin sub aspect de neprihănire.

Dacă suntem ucenici, să fim ucenici plini! Să purtăm și sarcini, și dacă nu ar fi greu, nu ar mai fi sarcină. Dar mai ales să onorăm pe Domnul purtând crucea pe care ne-o dă. Nu este mai mare onoare pentru Domnul decăt să suferim pe nedrept pentru El. Aceasta este mai mult decât o slugă credincioasă.

Să fiți binecuvântați!

sursă foto

Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”  (Matei 7:22)

Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”  (Matei 7:23)

În pasajele de mai sus sunt unii care spun că au fost plini de râvnă pentru lucrarea lui Dumnezeu, au făcut minuni și semne, dar cărora Domnul le spune că nu îi cunoaște. Acest lucru este așa de important încât ei sunt respinși. Acum se pune întrebarea: Cine sunt aceia pe care îi cunoaște Dumnezeu? Este o întrebare foarte importantă, se pare mai presus de faptele și acțiunile noastre, chiar bine intenționate. Există un verset în scriptură care vorbește despre aceia pe care îi cunoaște Dumnezeu. Acesta este:

Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.  (1 Corinteni 8:3)

Acesta este lucrul cel mai important, după care urmează celelalte lucruri.

Să iubim pe Dumnezeu cu fapta și cu adevărul, cu inima și cu gura, este ceea ce ne face cunoscuți lui Dumnezeu.

Să fiți binecuvântați!

sursă foto aici

Avraam a mijlocit pentru Lot când au venit îngerii să vestească nimicirea Sodomei și Gomorei. Lot, care a avut o ceartă cu el, în fața căruia s-a lăsat mai prejos, lăsându-l să aleagă în ce zonă să meargă, câmpia mănoasă dinspre Sodoma și Gomora. 

Puțini observă aici o trăsătură foarte rară de caracter la Avraam: el se rugă pentru cel care se certase cu el, pentru cel care l-a părăsit, pentru cel în fața căruia a acceptat să piardă. Avraam nu avea resentimente față de Lot, pentru că nu poți mijloci pentru cineva și să ai resentimente în același timp. Sau dacă ai resentimente față de cineva, roagă-te pentru el, și Dumnezeu te va elibera de resentimente. Avraam mijlocea cu insistență pentru Lot, l-a iubit în ciuda a ceea ce îi făcuse, a mijlocit pentru el, se gândea la el, îi păsa de el. 

Să ne uităm la Avraam și să îl imităm pe el în legătură cu cei cu care avem neînțelegeri. Să îi iertăm, să ne rugăm necontenit pentru ei, să mijlocim pentru ei când vedem o primejdie apropiindu-se de ei, și să nu ne bucurăm de asta, știind că lui Dumnezeu nu îi place. Să ținem la ei de la distanță și Dumnezeu ne va asculta, cum l-a ascultat și pe Avraam. 

Avraam a fost foarte binecuvântat de Dumnezeu. Eu cred că și aceste atitudini față de oamenii delicați din viața lui au contribuit la binecuvântarea lui Dumnezeu în viața lui. 

Să facem și noi la fel! 

Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni,  (Coloseni 3:23)

De obicei predicatorii se roagă lui Dumnezeu să îi întărească în timpul predicilor, să vorbească prin ei, să fie prezent, să se manifeste. Asta aduce o satisfacție spirituală foarte mare celui ce se roagă așa, pentru că în general Domnul răspunde cu promptitudine la astfel de rugăciuni, pentru Numele Său. Trebuie să descoperim însă trăirea prin puterea lui Dumnezeu în orice facem. Cred că ne putem bucura la fel de orice fel de activitate din lumea aceasta. Dumnezeu a creeat familia și toate structurile de autoritate care sunt în lume vin de la Dumnezeu, ne spune Scriptura. Noi ne împărțim singuri viața în sacru și profan, de ca și cum numai duminica ar fi sfântă la biserică. Toate zilele sunt sfinte! Toate zilele pot avea același freamăt sfânt de duminică, dacă le-am trata cu rugăciune și străduința necesară. Să trăim în fiecare zi cu Dumnezeu! Fiecare secundă din zi să cerem ca Domnul să o trăiască prin noi: fie la servici, fie acasă, fie în vizită sau în alte locuri. Toți acești oameni au nevoie să îl vadă pe Hristos la fel de mult ca și credincioșii din bănci duminica în biserică. Dacă vom începe să ne rugăm și să lucrăm așa în fiecare zi, am putea ajunge ca biserica primară într-o zi, având o mărturie puternică, iar dacă Îl vom implica pe Domnul în fiecare aspect al vieții, El va veni cu mireasma și puterea Lui, și atunci vom avea tot felul de intervenții divine în viața noastră pe care oamenii le vor vedea și nu le vor putea nega.

Să trăim fiecare zi pentru Dumnezeu! Să trăim fiecare zi prin puterea lui Dumnezeu! El să trăiască fiecare secundă din zi în noi! Dacă vom cere asta, vom vedea călăuzirea Lui, e posibil, este cel mai bine așa, este biblic! Noi nu avem nevoie de recreere de la cele spirituale. Noi în Domnul ne odihnim, sau nu vom mai avea odihnă. Dacă vom face asta, vom vedea beneficiile la sfârșitul fiecărei zile.

Despre Enoh se spune: ” …Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice.” (Geneza 5:22)

Iar ap. Pavel spune: ”Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” (Galateni 2:20)

Dumnezeu să vă binecuvinteze!

sursă foto aici

Crucea are un mesaj puternic pentru om. Arată cât de mult ne prețuiește Dumnezeu pe noi, în ciuda stării noastre prezente. Dumnezeu îi spunea lui Petru: ”Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.”  (Faptele apostolilor 10:15) Noi ne uităm la om și suntem izbiți de ceea ce vedem cu ochii. Însă Domnul poate că ne spune și astăzi în lumina crucii: ”Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.”

 

Să trăim în lumina crucii, să ne purtăm într-un chip vrednic de Hristos și jertfa Sa, indiferent de ce s-ar întâmpla în viața noastră. Să prețuim pe alții la fel cum o face Dumnezeu! Noi suntem prețioși în ochii lui Dumnezeu, priviți la jertfa Lui pentru noi! Să nu lăsăm pe nimeni să schimbe acest lucru și să să ne purtăm ca atare!

Să fiți binecuvântați! 

La crucea de la Golgota mai multe uși au fost închise și altele deschise în folosul umanității.

Unele uși au fost închise, și altele au fost deschise:

A fost închisă:

Ușa păcatului. Domnul Isus prin jertfa Lui pe cruce pune capăt păcatului din viața noastră. Nu că nu mai păcătuim, dar El îndepărtează păcatul din viața noastră. Închide ușa acestuia în viața noastră, făcându-ne curați și eliberați de orice vinovăție. ”Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 6:11)

Ușa firii. Firea noastră a fost răstignită împreună cu el pe cruce. Firea, omul cel vechi are putere să înrobească omul firesc, însă cine vine la Hristos este eliberat de fire, în așa fel încât trupul să fie dezbrăcat de puterea păcatului. Rom. 6,6. Continuă lectura „Uși închise, uși deschise – Mesaj de Paște” →

N-am ascultat si am gresit

si inima s-a murdarit.

Sa fie iarasi alba as vrea,

dar cine poate-a o spala?

 

Domnul Isus mult m-a iubit

si pe o cruce a murit,

iar sangele Lui sfant, curat

negrul pacat mi l-a spalat.

 

Si-acuma inimioara mea

e alba ca fulgul de nea!

Acuma pot intra si eu

in ceruri sus la Dumnezeu.

 

Iti multumesc Isus iubit

ca pentru mine ai murit,

c-ai inviat biruitor

si ne-ai dat viata tuturor.

 

Pentru fetita mea, Beatrice, ca ea sa inteleaga sensul mortii Domnului Isus.

Renata Prodan

 

Doamne-n săptămâna asta grea, a patimilor Tale

Fă să-Ţi suferim alături, când Tu sui a Crucii cale

Să simţim şi noi cum crucea ne apasă şi ne doare.

Să simţim cum arde biciul peste sânge şi sudoare.

 

Doamne, să-Ţi simţim alături fiecare lovitură

Să răbdăm aceaşi hulă şi batjocoră, şi ură,

Să plătim cu-aceleaşi lacrimi şi cu-acelaşi sânge toate

Să simţi şi Tu, că ne doare, c-am trăit cândva-n păcate.

 

Doamne, ia-mă şi pe mine să-mi pun umărul sub cruce,

Măcar partea mea de vină, să-Ţi ajut să mi-o pot duce

Măcar sarcina mea, Doamne, să m-apese şi pe mine,

E deajuns câţi ani din viaţă, Ţi-am făcut numai ruşine.

  Continuă lectura „Doamne-n săptămâna asta” →

Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.  (1 Corinteni 5:7-8)

Să măturăm aluatul cel vechi: răutate, viclenie, și să prăznuim paștele acesta cu azimile curăției și adevărului!

Dumnezeu să ne ajute!

sursă foto aici

Cuvântul shalom din limba ebraică, pace tradus la noi, are mult mai multe sensuri decât în limba română, el însemnând și binecuvântare, oridine, armonie, înțelegere, împăcare. Un sens foarte important este acela de ordine. Când spui cuiva să aibă pace îi faci referire la o viață ordonată, în armonie cu Dumnezeu, în ascultare de Dumnezeu, în voia lui Dumnezeu. Pacea nu putea fi realizată cu Dumnezeu fără intervenția Domnului Isus. Oricât ne-am fi pocăit noi, plata păcatului era moartea și ea trebuia plătită. Pentru că Hristos s-a dus de bună voie la cruce ca să moară în locul nostru, care aveam păcate ce trebuiau plătite prin moarte, putem noi astăzi să facem doar acest lucru mic: să ne pocăim și să credem, astfel să primim iertarea și puterea de a nu mai păcătui. Așa am primit noi pacea… Cu un așa preț… Noi cântăm: ”Mântuire ni s-a dat fără nici o plată…” – din partea noastră…, pe Dumnezeu l-a costat viața singurului Său Fiu, despărțirea de El, batjocorirea, umilirea, desconsiderarea, disprețuirea propriului Lui Fiu. Este puțin acest lucru? ” căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,”  (1 Petru 1:18) Noi oricât am fi de batjocoriți, tot nu putem simți ce a simțit Hristos și Tatăl Lui, pentru că El nu a avut păcat. Noi oricât am fi de umiliți, totdeauna merităm acest lucru. Este drept. Chiar și dacă doar o minciună aveam ca păcat, tot moartea am fi meritat. ”Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 6:23) Numai Domnul Isus ne poate spune: ”Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”  (Ioan 14:27)

 

Domnul să îți dea pacea!

 

Această binecuvântare are de a face cu creșterea noastră în Hristos. Voia lui Dumnezeu este ca noi să creștem în toate privințele. ” El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârșirea sfinților” (Efeseni 4:11) ”…până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;”  (Efeseni 4:13)

Ași înălța fața peste noi reprezintă cunoasterea lui Dumnezeu, să creștem în cunoașterea lui. ”Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. ” (Ioan 17:3) Vedem că Apostolul Pave își dorea lucrul acesta să îl cunoască pe Hristos. Este cel mai important lucru în viață să îl cunoaștem pe Dumnezeu. Acest lucru ne transformă din ce în ce mai mult în asemănarea Domnului. Acest lucru se face printr-o umblare zilnică cu El, prin ascultare de El și contopire cu Duhul Său.

Totodată acest lucru este un har oferit de Dumnezeu. Vom cunoaște pe Dumnezeu în măsura în care El ni se descoperă. De aceea trebuie să ne apropiem de El cu smerenie și sfințenie, să cerem har și îndurare ca să își înalțe fața peste noi. Atunci îl vom cunoște și vom face mari isprăvi din pricina acestui lucru. Atunci când cunoști pe Dumnezeu te întărești și poți face lucrări mari, pentru că așa este El, după cum spune proorocul Daniel: ”Dar aceia din popor care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor vor rămâne tari şi vor face mari isprăvi.”  (Daniel 11:32)

 

Domnul să-și înalțe fața peste tine

Când Domnul Isus a intrat în Ierusalim evreii au întâmpinat pe Domnul cu multă cinste, însa ne punem întrebarea, de ce aceiași oameni care au strigat: ”Osana, fiul lui David!”, peste câteva zile au strigat: ”Răstignește-L”. Unul din răspunsuri este pentru că ei îl lăudau, dar pentru un interes politic, național, și nu îl lăudau așa cum îl vedea proorocul Isaia în descoperirea lui din Isaia 62, 8 – 12. Cum îl vedea Isaia pe Mântuitorul? Evanghelistul Matei îl citează pe Isaia 62,8-12, dar evreii îl vedeau pe Mântuitorul așa cum îl vedea Isaia?

Aici este mesajul mp3

Intrarea Domnului Isus în Ierusalim – Isaia 62,8-12 mp3

sursă foto aici

Îndurarea lui Dumnezeu este tot ceea ce putem avea. Prin căderea lui Adam, noi toți strămoșii lui ne-am pierdut drepturile înaintea lui Dumnezeu, de acum noi trăim doar din îndurarea lui Dumnezeu, și această îndurare sa arătat în Fiul Său Isus Hristos, prin care tot ce am pierdut în Adam, am câștigat în El. De aceea rugăciunea ca Domnul să se îndure de tine este așa de valabilă. Noi nu avem drepturi. Noi suntem robii lui Dumnezeu, așa s-au numit cei mai mari oameni ai Lui. Suntem făcuți copii, este adevărat, și înviați cu adevărat, însă toate acestea prin îndurarea și bunătatea lui Dumnezeu. Această poziție smerește firea pământească, mândăr și orgolioasă, care ar vrea singură și fără să cerșească pe undeva să aibă drepturile ei. Acest lucru s-a pierdut în Eden. De aceea dacă avem lumina lui Dumnezeu ne dăm seama că suntem într-o poziție în care trebuie să cerem îndurarea lui Dumnezeu peste noi, să fim recunoscători pentru belșugul ei și să o aducem și în viața altora. Pentru asta ei trebuie să o vadă, să o înțeleagă și să o primească. Nu se poate primi fără voia voluntară a omului.

 

Domnul să se îndure de tine!

Această rugăciune este una interesantă. David în Psalmul 13 spune: ”Priveşte, răspunde-mi, Doamne Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n-adorm somnul morţii ”  (Psalmi 13:3)

Poporul piere din lipsă de cunoștință, spune Osea 4,6. Lumina este ceea ce împrăștie întunericul. Marile războaie au fost câștigate prin informație, cu cât cineva a știut mai mult despre situația de război, cu atât a știut ce trebuie și ce poate să facă. În Psalmul 80, 3 psalmistul spune: ”Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească faţa Ta, şi vom fi scăpaţi! ” (Psalmi 80:3) și repetă iar la sfârșit: ”Doamne Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăşi! Fă să strălucească faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!”  (Psalmi 80:19)

O mare binecuvântare pentru noi este ca fața lui Dumnezeu să strălucească peste noi. Când eram în armată am văzut cum se folosesc aceste arme de noapte, un fel de petarde, ca un artificiu, care se înaltă deasupra unui câmp și se aprinde cu o lumină puternică, și pentru câteva secunde luminează întreaga zonă, scoțând la lumină fiecare lucru. Așa este și cu noi atunci când fața lui Dumnezeu strălucește peste noi, totul este scos la lumină și cel rău fuge. Lumia a biruit întunericul: ”… căci întunericul se împrăştie, şi lumina adevărată şi răsare chiar.  (1 Ioan 2:8) Cel rău fuge atunci când este scos la alumină. Minciuna este puterea lui, întunericul. Atunci când se știe despre el, nu mai are nici o putere, pentru că și un copil îl respinge dacă l-ar vedea în adevăratele lui intenții. Însă lumea urmează voia lui pentru că este înșelată, nu reușește să vadă intențiile lui ascunse. Cuvântul lui Dumnezeu este cel ce scoate totul la lumină. De aceea această binecuvântare este așa de importantă: ”Domnul să facă să lumineze fața Lui peste tine”

 

Domnul să facă să lumineze fața Lui peste tine!

 

Suntem învățați să ne rugăm așa: Domnul să te binecuvinteze și să te păzească.

Pentru Dumnezeu este importantă protecția. Domnul știe că noi suntem într-un război spiritual, și acest război este peste puterile noastre, așa încât a trebuit să se întrupeze Dumnezeu pe pământ ca să poarte acest război pentru noi. Dacă am fi putut să îl purtăm singuri, nu ar mai fi venit El. Vedem că și acum Domnul ne-a întărit prin Duhul Său pentru ca să putem să continuăm această luptă. Le spune ucenicilor: ”Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”  (Luca 24:49)

Apostolul Ioan spune că lumea zace în cel rău. Asta înseamnă că noi nu avem putere să ne lutăm cu cel rău, decât una limitată. Domnul Isus în rugăciunea pentru ucenici din Ioan 17 se rugă să îi păzească de cel rău. De asemenea în rugăciunea ”Tatăl nostru” ne învață similar să ne rugăm: și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Adesea nu ne dăm seama că suntem în cest război și nu veghem, iar cel rău profită de acest lucru și ne trage în păcat. Dunt două lucruri de spus aici: unul este să nu ne luptăm singuri cu cel rău, pentru că noi nu avem suficientă putere pentru câștigarea luptei, și a doua: să nu ne luptăm cu toată puterea, înșelându-ne singuri că Domnul ne va apăra. Domnul ne va apăra dacă vom face tot ce a ținut de noi, altfel, el nu va face ceea ce trebuie să facem noi, ci vom plăti acolo unde nu ascultăm de El. Să veghem dar la amândouă lucruri, să facem tot ce ține de noi, în același timp să știm că tot ce ține de noi este puțin in comparație cu necesarul pentru luptă. Domnul va complecta marea diferență, Domnul va perfecta tot ce facem noi pentru ca să câștigăm lupta, așa cum a fost cazul cu Moise, Iosua, David.

Domnul să te păzească!

1. Daca vrei sa faci un bine, atunci fa-l cand este nevoie.
2. Daca poti sa faci pe cineva fericit, nu sta pe ganduri.
3. Daca dai ceva, nu astepta ca fapta sa se intoarca.
4. Daca primesti ceva, da mai departe.
5. Daca nu poti sa ajuti pe cineva, spune-i-o in asa fel incat sa nu o recepteze ca pe un refuz.
6. Daca poti sa construiesti ceva, nu distruge.
7. Daca poti, fii hotarat in ceea ce spui si ceea ce faci.
8. Daca devii celebru, ramai modest.
9. Daca esti nervos, nu-ti descarca nervii pe altii.
10. Daca faci o observatie, nu jigni.

(Chris Simion)