Suntem învățați să ne rugăm așa: Domnul să te binecuvinteze și să te păzească.
Pentru Dumnezeu este importantă protecția. Domnul știe că noi suntem într-un război spiritual, și acest război este peste puterile noastre, așa încât a trebuit să se întrupeze Dumnezeu pe pământ ca să poarte acest război pentru noi. Dacă am fi putut să îl purtăm singuri, nu ar mai fi venit El. Vedem că și acum Domnul ne-a întărit prin Duhul Său pentru ca să putem să continuăm această luptă. Le spune ucenicilor: ”Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” (Luca 24:49)
Apostolul Ioan spune că lumea zace în cel rău. Asta înseamnă că noi nu avem putere să ne lutăm cu cel rău, decât una limitată. Domnul Isus în rugăciunea pentru ucenici din Ioan 17 se rugă să îi păzească de cel rău. De asemenea în rugăciunea ”Tatăl nostru” ne învață similar să ne rugăm: și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Adesea nu ne dăm seama că suntem în cest război și nu veghem, iar cel rău profită de acest lucru și ne trage în păcat. Dunt două lucruri de spus aici: unul este să nu ne luptăm singuri cu cel rău, pentru că noi nu avem suficientă putere pentru câștigarea luptei, și a doua: să nu ne luptăm cu toată puterea, înșelându-ne singuri că Domnul ne va apăra. Domnul ne va apăra dacă vom face tot ce a ținut de noi, altfel, el nu va face ceea ce trebuie să facem noi, ci vom plăti acolo unde nu ascultăm de El. Să veghem dar la amândouă lucruri, să facem tot ce ține de noi, în același timp să știm că tot ce ține de noi este puțin in comparație cu necesarul pentru luptă. Domnul va complecta marea diferență, Domnul va perfecta tot ce facem noi pentru ca să câștigăm lupta, așa cum a fost cazul cu Moise, Iosua, David.
Domnul să te păzească!