Isus a răspuns: „Tu zici: „Dacă poţi!”… Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!”  (Marcu 9:23)

Acest lucru l-a spus Domnul Isus unui tată al cărui fiu era îndrăcit.

Ne punem întrebarea: de ce toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede?

Primul răspuns este că se presupune că cel ce crede, primește Evanghelia, crede în soluția lui Dumnezeu la problema păcatului prin Isus Hristos.

Al doilea răspuns este că atunci când intri în contact cu Dumnezeu, Cel din Scripturi, afli un adevăr netransmisibil, și anume că El este atotputernic, adică poate face orice.

Al treilea răspuns este că atunci când crezi în El, începi să beneficiezi de puterea lui Dumnezeu în conformitatea cu voia Lui. Pentru că L-ai onorat prin credință, acum și El te onorează cu ce are.

De aceea este adevărat că toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!

Dacă Dumnezeu te chemă, toți oamenii și toți îngerii nu te vor putea opri, Dumnezeu va fi cu gura ta! Slăbiciunea ta nu te poate opri, pentru că la Dumnezeu când ești slab, atunci ești tare – 2 Cor. 12,10 – adică atunci când vii la El cu realitatea, El o rezolvă și o face optimă. Realitatea este că suntem slabi. Dacă cineva se vede tare prin el însuși, el nu vede realitatea, ci el este înșelat. Dacă cineva mărturisește că este slab, Dumnezeu prin Isus Hristos vine și îi arată calea de ieșire, îl face puternic.

Sunt oameni care se văd puternici, se văd autosuficienți și în stare să facă orice lucru. Oamenii aceștia sunt adevărații oameni problemă în lume. Ei au o părere așa de bună despre ei înșiși, încât și dacă alunecă, ei nu recunosc acest lucru și spun că așa trebuia să fie.

Adevărata cheie este să auzi chemarea lui Dumnezeu și să pornești la drum. În rest, vei merge din putere în putere, datorită Celui ce ți-a făcut chemarea! Nu te teme de nimic! Ai încredere în El!

Auzim sfaturi bune adesea: Cel mai important e să te rogi! Alții spun să studiezi Biblia, alții să crezi, alții implicarea etc. E frustrant la un moment dat, ce să cred? Părerea mea este că toate sunt importante în felul lor și mai sunt și altele. Eu am început să cred că ceea ce contează este să dai tot ce poți, ce ai. Să iubești cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul, cu toată puterea, cu tot ce ai (Marcu 12,30). Asta contează în cele din urmă! Cred că Satana se hrănește dimineața, la prânz și seara cu descurajarea noastră. Nu contează motivul, dar vrea să te determine sa nu dai tot ce ai, și să o faci constant, dar de fiecare dată din alt motiv…

Nu cred că există secrete în viață, măcar că unii le flutură. Paul Washer spunea odată când făcea multe lucruri pentru Dumnezeu: ”Să știți că nu am nici un secret în viață. Secretul meu e Dumnezeu!” Acesta este cel de al doilea lucru – e important să dai tot ce ai tu, dar Aceluia care trebuie – lui Dumnezeu, nu oamenilor, unui cult, unei idei etc., ci lui Dumnezeu și numai Lui.

Ieși din ofside! Cel rău vrea să te oprească să dai lui Dumnezeu din tot ce ai! Pe unii îi oprește prin complex de neputință, pe alții prin prea mare încredere în sine și nu se pregătesc cum trebuie, apoi eșuează.

Iubește cu tot ce ai! Dacă ai credință, credința lucrează prin dragoste! Dacă ai dragoste, aceasta lucrează prin fapte!

Ne întărește Duhul Sfânt, dacă ne bazăm pe El în ridicare, și nu pe școli, și nu diminuez importanța lor. Acest lucru trebuie să fie valabil pentru oricine! Întrăzniți în Duhul Sfânt!

Ne întărește credința în Cuvântul lui Hristos, rugăciunea și postul! Aceasta înseamnă relație adevărată cu Dumnezeu! Poate fi relație și fără acestea, dar nu una bună!

Ne întărește dedicarea! Răspundeți prompt lui Dumnezeu în orice împrejurare, nu vă mai poticniți în oameni! Să nu poată omul să diminueze dedicarea mea pentru Dumnezeu, oricâtă nedreptate mi-ar face!

Asta ne-ar face mai tari!

Am citit un articol bun, scris de fratele Samuel Tuțac aici , în care se răspundea la întrebarea: ”De ce s-au înmulțit fetele rele”?

Primul motiv mi-a plăcut cel mai mult și mi se pare cel mai important, mai greu. Fratele spune așa:

”Atunci când o tânără nu are un tată cu o morală sănătoasă, care să o iubească, să îi poarte de grijă, să o protejeze, ea va căuta să umple acest gol în altă parte. Și dacă este nevoie de relații sexuale pentru a obține dragostea, va fii dispusă să platească acest preț în speranța că va fi iubită.”

Aici eu adaug și la băieți, când tatăl nu are autoritate, cuvânt, sau lipsește, băiatul crede că poate face orice, i se cuvine orice, nu știe de autoritate, nu se gândește la consecințe, pentru că el consideră, înainte să își dea seama prea bine, că nu există autoritate de fel, totul merge după cum te descurci. Viața le va dovedi contrariul, însă nu într-un mod părintesc.

Familia este celula de bază a societății. Cel rău ca să slăbească bisericile, locurile de muncă, o țară, mai întâi atacă familia. Observați legile care se dau cum atacă și apasă familia. Există multe consecințe rele și de ne evitat, dacă nu veghem asupra familiilor.

Și mai este ceva, duceți copii de mici la bisrică, citiți tare Biblia în prezența lor, nu vă întrebați: ”oare ce o înțelege?” pentru că nu din înțelepciune puneți această întrebare. Nu vă rușinați să vă rugați în prezența lor, sau să le spuneți că țineți post într-o zi și de aceea nu mâncați înghețată cu ei.

Doamne ajută!

“Cum ne etichetează părinții când suntem mici, etichetele ne bântuie toată viața și contribuie la succesul sau eșecul nostru”

Programarea pentru succes sau eșec este făcută în copilărie de către părinți.

Modul în care părinții își etichetează copiii are o influență majoră asupra dezvoltării acestora și asupra vieții lor de adult, sunt de părere psihologii. Cu voia sau fără voia lor, de cele mai multe ori, părinții contribuie semnificativ la succesul sau eșecul în viața copiilor lor, încă din primii ani de viață, doar prin simplul fel în care le vorbesc și îi etichetează.

Psiholog Maria Verdi
– închei citatul

Susțin această părere și de aici îndemn părinții să vorbească copiilor potrivit Cuvântului lui Dumnezeu.

Pro 22:6 Învaţă pe copil calea pe care trebuie s’o urmeze, şi cînd va îmbătrîni, nu se va abate dela ea. –

Nu ajunge că înaintașii noștri au fost eroi ai credinței. Nu ne folosește că suntem fii lor, dacă nu ne însușim trăirea lor, asta ne responsabilizează mai degrabă. Cum s-au luptat ei, la fel trebuie să ne luptăm și noi, dar într-o generație nouă și diferită. Cum au ținut cont de vremuri și împrejurări ca să reușească, tot așa trebuie să ținem și noi cont de alte vremuri și alte împrejurări. Mersul pe pilot automat este comod, dar înseamnă eșec. Lumea se schimbă rapid. Reușita înaintașilor noaștri trebuie să ne motiveze la tot atâta reușită din partea noastră, cel puțin, și asta nu vine de la sine. Suntem responsabili și datori să păstrăm același nume bun pe care n-i l-au lăsat drept moștenire.

Să rezistăm ispitei de a ne culca pe laurii victoriei înaintașilor noștrii!

I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruie. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.  (Apocalipsa 13:7)

Auzim tot mai des știri care împresoară pe sfinți, pe cei ce se tem de Dumnezeu: se legiferează păcatul, se tâlhărește în voie apoi se tărăgănează dreptatea, se ridică statui lui Satan etc. Mă gândesc la versetul de mai sus și la altele din Daniel în care se spune explicit că Dumnezeu a îngăduit să se întâmple asta. Dacă Dumnezeu ne iubește, dacă Dumnezeu este atotputernic, de ce îngăduie El astfel de lucruri în poporul Lui? Pentru ca oamenii care trăiesc în dreptate să nu stea fără răspunsuri am căutat câteva în Scriptură:

1. Pentru ca sfinții să fie albiți – Dumnezeu folosește aceste împrejurări ca pe o școală providențială pentru formarea noastră, călirea noastră. Dintre toate săbiile pământului cea mai bună este sabia japoneză Katană. Aceasta are un proces unic, se suflă metalul 24/24 timp de o săptămână aproximativ, apoi se trece la alte procese. Așa este și cu lucrarea lui Dumnezeu. / ”Chiar şi din cei înţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie încercaţi, curăţaţi şi albiţi, până la vremea sfârşitului, căci sfârşitul nu va fi decât la vremea hotărâtă.”  (Daniel 11:35)

2. Pentru ca Dumenzeu să strângă probe temeinice pentru eternitate – Dumnezeu pentru a restaura toate lucrurile are nevoie să aibă dovezi solide când elimină pe unii și întărește veșnic pe alții. Această perioadă este o perioadă a strângeri dovezilor autentice. ”Nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit” Mat. 11,26. Dumnezeu îngăduie aceste situații nedrepte ca să ia în mână vina lor / ”Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.”  (Psalmi 10:14)

3. Pentru ca să dovedească eroismul sfinților – Se spune că în arenele romane când creștinii noștrii de pe vremuri erau dați la fiare, nimic nu producea mai multă credință decât mamele cu copii. În fața animalelor tinerii erau considerați teribiliști, bărbații eroi, dar pentru mamele cu copii nu aveau răspuns, și atunci spuneau că trebuie să fie ceva cu ”Acest Isus din Nazaret” de cred oamenii aceștia așa. Atunci mai mult veneau la credință. / ”Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.”  (Apocalipsa 2:10)

4. Pentru a dovedi importanța lui Hristos – Exact ca și în răscumpărare, puterea finală o are Hristos. Să nu ne temem de noua ordine mondială, va dura puțin, Hristos și-o va întemeia pe a Lui și nu va avea sfârșit. Să nu ne temem de avantajele temporale ale adversarului, Domnul va înclina balanța în curând în favoarea sfinților. Noi sfinții trebuie să ne smerim și să vedem cât de vital ne este Hristos. Chiar dacă ne numește frați, El este din altă substanță, netransferabilă, și asta se va vedea când se va arăta pe pământ și orice ochi îl va vedea. / ”Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin”.  (Apocalipsa 1:7)

5. Pentru cei aleși nu intervine încă – Aici este vorba de oile pierdute, de cei aleși. Noi cei care îl urmăm deja pe Dumnezeu trebuie să avem răbdare până când vor intra și ceilalți tovarăși ai noștrii în împărăție. / ”Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.”  (Apocalipsa 6: 10-11)

De aici se deduce că totul are un sens și nimic nu este în zadar!

Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.  (Eclesiastul 10:1)

Tatăl meu spunea: ”Accidentul o greșeală așteaptă”. De când mi-a spus lucrul acesta mi-am dat seama că este adevărat, deși nu pricepeam totul.

Omul de rând spune: ”Ce complicate și fragile sunt lucrurile!”. Oamenii ar dori ca lucrurile să fie mai zdravene, binele să nu piară așa ușor. Însă ceea ce contează este adevărul, realitatea, ideea. Dacă o accepți, o înțelegi și o crezi, atunci o vei putea ține. Nu există om care să creadă versetul de mai sus, să îl accepet și să îl susțină, iar apoi să nu îl poată ține. Pentru că fiecăruia i se face după credința lui. Cei ce nu pot ține acest verset, sunt cei ce nu îl acceptă, se luptă împotriva lui, îl neagă.

Așa vom putea evolua, ne vom putea ridica mai sus, înțelegând adevărul, realitatea, ieșind din prejudecățile lipsite de fundament. Apoi acel adevăr ne va ascuți din ce în ce mai mult facultățile și abilitățile.

Dacă nu vrei să ajungi nebun, nu te juca cu nebunia.

Numai bine și vegheați!

Biblia arată că este un păcat terminal. Atunci când într-un loc păcatul acesta a ajuns la culme, Dumnezeu a intervenit și a distrus locul acela. Dumnezeu a curățat și împrejurimile Sodomei și Gomorei – Adma și Țeboim. Așa era să dispară o seminție din Israel – Beniamin. În toate celelalte păcate Dumnezeu așteaptă ca omul să se întoarcă de la răul făcut, dar atunci când omul ajunge la sodomie, intervenția lui Dumnezeu este aproape. Acest păcat umple paharul nelegiuirilor. Cazuri similare Sodomei și Gomorei este Pomei și Herculane din Italia, cetăți astupate de lavă vulcanică. Lava a conservat aceste cetăți, fiind o mărturie vie pentru posteritate felul lor de trăire.

Acest păcat atrage după sine un grad ridicat de agresivitate și violență. Se vede asta mai ales în cazul seminției lui Beniamin din cartea Judecători.

Acest păcat a fost prezent tot timpul în istorie, însă când acesta se generalizează și se legiferează, putem spune că ne facem părtași așa cum Adma și Țeboim s-au făcut părtașe Sodomei și Gomorei. Când se întâmplă acest lucru, putem să știm că Domnul este chiar la ușă și va interveni într-un fel sau altul. Cei ce s-au făcut părtași nu se vor putea sustrage.

Cu toate acestea, păcatul acesta poate fi iertat și sunt oameni care s-au întors din acest drum.

Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.  (Iacov 1:27)

”Să ne păstrăm neîntinați de lume!”

În ultimul timp, asemenea multora am fost invadat cu odă închinată tehnologiei: ”Ce tehnologie putem să avem”, ”Unde am putut să ajungem” etc.

Astăzi am fost impresionat încă odată de măreția lucrurilor pe care le-a făcut Dumnezeu în comparație cu orice altceva.

Iată de ce!

Concluzia finală:

Creierul uman este cu mult mai complex si superior celei de albină. 

sursa:

Apostolul Petru ne avertizează că în zilele din urmă vor veni sceptici care vor spune:

„Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci, de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”  (2 Petru 3:4)

Următoarele statistici arată că lucrurile nu sunt chiar așa cum erau la început și că totul se întâmplă în mod deosebit de câteva zici de ani încoace.

Un punct de meditație ar fi acesta:

Ce a determinat situația aceasta?

Eu cred, așa cum sugerează dr Kent Hovind, că aceste statistici alarmante sunt direct proporționale cu apariția și dezvoltarea doctrinei evoluționiste. Există un principiu puternic: ”Ceea ce crezi te formează.” Bineînțeles că sunt și alți factori, dar un lucru e clar, presiunile sunt mari în direcția acestor statistici, și asta în dauna sufletelor noastre.

Iată statisticile:

Continuă lectura „Statistici care vorbesc de la sine” →

Fiecare are o poveste. Fiecare se luptă să iasă din lagărul lui și nu este o luptă simplă. Poate nu este împărtășită deplin, nu e văzută de alții, ba aș spune că mulți nu biruie niciodată și așa se duc cu ea în mormânt. Dar vă spun ce am început să cred. Dumnezeu a lăsat acea luptă din viața ta ca să te expună tuturor. Nu poți totul, dar ai o cale de ieșire, așa cum ești, în felul tău, Dumnezeu vrea să iești de acolo prin puterea lui Hristos, a credinței, a pocăinței, a Duhului Sfânt. Drumul pe care îl vei trasa, va fii o cale pentru mulți. Dumnezeu își dorește un erou în fiecare prăpastie, ca să traseze o cărare pentru cei ce mai urmează. Slava lui Dumnezeu este cu atât mai mare cu cât e ”Goliat” mai mare. Luptă! Nu renunța! Fă-o corect! Fă-le pe toate! Nimic să nu rămână ne făcut! Înaintarea ta să fie văzută de toți! Atunci lucrarea lui Dumnezeu va fi realizată în sfârșit exact așa cum a vrut El.

Mă uit în epistolele apostolului Pavel, ce măreț a orchestrat Dumnezeu necazurile lui, astfel încât Pavel să ne dea răspuns la toate întrebările importante pentru noi, pentru veșnicie, prin Duhul Sfânt.

Tu ce răspuns ne dai?

Nu poți câștiga pe oricine pentru Hristos, dar poți câștiga pe cineva pentru El. Câștigă-l pe acela! Nu poți face asta în orice fel, dar o poți face într-un anumit mod. Fă-o cum poți! Nu poți face asta foarte bine, dar o poți face într-o măsură oarecare. Mărește această măsură!

Iată câteva statistici referitoare la păstori:
– 1.700 de păstori părăsesc lucrarea pastorală în fiecare lună, fie din cauza epuizării, fie din cuza căderii în păcat.
– Aproximativ 7.000 de biserici îşi închid uşile în fiecare an.
– 50% dintre păstori sunt descurajaţi şi ar prefera să lucreze altceva decât să mai fie păstori.
– Aproximativ 70% dintre păstori se luptă cu depresia.
– 80% dintre ei cred că lucrarea le afectează în mod negativ familia.
– 70% spun că au un respect de sine mai scăzut decât atunci când au intrat în slujire.
– 40% sunt târâţi în conflicte serioase cu enoriaşii cel puţin o dată în fiecare lună.
– 90% dintre ei lucrează între 55 şi 75 de ore pe săptămână.
– 80% dintre absolvenţii de teologie vor părăsi lucrarea în primii cinci ani de slujire.
– 70% dintre ei nu au un prieten apropiat (pentru că vor să fie echidistanţi faţă toţi membrii din biserică)
– Doar 10% dintre păstori se vor pensiona din lucrarea pastorală.
– 50% dintre mariajele păstorilor se termină cu un divorţ.
– 80% dintre soţiile păstorilor se simt neapreciate de către membrii bisericii.
– 80% dintre soţiile păstorilor mărturisesc că ar prefera ca soţii lor să aibă o altă profesie.

Să ne rugăm pentru ei! Dacă iubim biserica lui Hristos și creștinismul, asta trece prin respectul și susținerea oamenilor pe care Dumnezeu i-a chemat să facă această lucrare. Domnul Isus petrecea jumătate din timpul lui cu toți credincioșii, și cealaltă jumătate cu cei 12. Să învățăm să facem și noi lucrul acesta!

Doamne ajută!

Sursa

În timp ce citeam cartea lui Billy Graham despre îngeri, mă gândeam la felul impropriu în care creștinii spun: ”Hristos s-a luptat cu Satana și l-a învins: pe cruce!” Biblia ne spune:

…Fiul lui Dumnezeu S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.  (1 Ioan 3:8)

De aici nu trebuie să înțelegem că este adversarul lui. E clar că El este Stăpânul Universului și corectează când pe unul, când pe altul, după cuviință, însă nu putem spune că este Adversarul lui, și nici că a venit ca să se bată cu el pe pământ. Iar dacă sudoarea s-a făcut sânge, să fim încredințați că nu din cauza Satanei, căruia i s-a împotrivit cu succes de fiecare dată, și fără mult efort. Acele picături de sânge aveau de a face mai mult cu Tatăl și despărțirea de El pentru o clipă, pentru a lua păcatele și blestemul nostru asupra Lui pe cruce. Da, acest lucru era cu adevărat nou pentru Domnul, dar și măreț.

În Apocalipsa citim:

Şi în cer s’a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s’au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s’au luptat şi ei,

dar n’au putut birui; şi locul lor nu li s’a mai găsit în cer. (Apocalipsa 12:7-8)

Putem să spunem mai corect că Mihail este adevăratul adversar al Satanei din mai multe considerente:

• Sunt egali în putere – doi îngeri, au aceleași calități, puteri.
• Domnul Isus este de o altă substanță decât Satan. Isus este atotputernic, Satan nu. Domnul Isus este omniprezent, Satan nu. Ar fi incorect să îi pui față în față. Nu vedeți cum tremurau demonii doar când Domnul Isus mergea pe stradă pe lângă victimele lor? Legiunile se milogeau să le lase să intre în porci, doar pentru a își mai lungi șederea pe pământ. Nu păreau a fi adversari ai Lui, în mintea lor odioasă nu încăpea ideea aceasta, ei tremurau, ei știu cine și ce poate să facă Isus, spre deosebire de noi care nu îl cunoaștem așa de bine, din punctul lor de vedere. Numai noi gândim așa, dezonorând pe Domnul în inima noastră și în minte, și de aici clătinând puterea lui Hristos în viața

  

  noastră. Satan încearcă să ne inducă această idee, pentru că el vrea să prindă putere în vița noastră, iar pentru asta el aspiră la poziția de atotputernic. Evident, nu este. Această imagine este absolut incorectă!

• În cartea Iov, îl vedem pe Satan venind la adunarea fiilor lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu se înfurie, nu ia o sabie în mână sau ceva. Dumnezeu nu este vulnerabil în fața lui Satan, noi suntem. Când Dumnezeu pune o limită Satanei, cum a fost cazul lui Iov, cumva, cu toată răzvrătirea lui, nu poate trece peste limita impusă. Dumnezeu nu este adversarul lui Satan, chiar dacă Satan este rebel. Dumnezeu nu este luat prin surprindere de Satan și nici nu a fost, ba mai mult, se folosește de el (cu toată înțelepciunea lui, a lui Satan) pentru binele celor ce îl iubesc pe El, desăvârșindu-i.
• Ce a făcut Domnul Isus pe cruce, a fost mai degrabă să prindă fiara și să îi scoată prada din gură, care eram noi. Asta a făcut Isus! De aceea spune apostolul Ioan că a venit să nimicească lucrările Diavolului, nu pe el. Pentru asta nu trebuia să vină jos pe pământ. Ar fi ajuns un fulger. Pentru noi da, l-a înfrânt pe Satan, pentru că noi eram morți în greșeli și păcate în mâinile lui. Dar când te uiți la Hristos și Satan, Domnul Isus nu a făcut decât să smulgă din mâna lui Satan acuzațiile împotriva noastră, murind pe cruce.

Acum vreau să specific că pentru noi lucrurile nu sunt simple. Domnul Isus da, nu s-a pus cu Satan, ci doar i-a luat dreptul de a ne mai acuza, prin jertfa lui. Dar dacă noi nu venim la El, dacă noi nu veghem în timp ce am venit la El și nu ne dăm toată silința să Îi fim plăcuți, cel rău nu va rata nici o ocazie să ne apese și să ne facă neroditori.

Adevăratul adversar al lui Satan este Mihail, colegul lui de breaslă de altă dată. Mi se pare corect și cu sens, dar este incorect și dezonorant să vii la Dumnezeu și să nu știi dacă va putea în cazul acela să facă ceva împotriva celui rău pentru a te scăpa.