(Apoc 3:10) Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.
I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruie. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam. (Apocalipsa 13:7)
Auzim tot mai des știri care împresoară pe sfinți, pe cei ce se tem de Dumnezeu: se legiferează păcatul, se tâlhărește în voie apoi se tărăgănează dreptatea, se ridică statui lui Satan etc. Mă gândesc la versetul de mai sus și la altele din Daniel în care se spune explicit că Dumnezeu a îngăduit să se întâmple asta. Dacă Dumnezeu ne iubește, dacă Dumnezeu este atotputernic, de ce îngăduie El astfel de lucruri în poporul Lui? Pentru ca oamenii care trăiesc în dreptate să nu stea fără răspunsuri am căutat câteva în Scriptură:
1. Pentru ca sfinții să fie albiți – Dumnezeu folosește aceste împrejurări ca pe o școală providențială pentru formarea noastră, călirea noastră. Dintre toate săbiile pământului cea mai bună este sabia japoneză Katană. Aceasta are un proces unic, se suflă metalul 24/24 timp de o săptămână aproximativ, apoi se trece la alte procese. Așa este și cu lucrarea lui Dumnezeu. / ”Chiar şi din cei înţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie încercaţi, curăţaţi şi albiţi, până la vremea sfârşitului, căci sfârşitul nu va fi decât la vremea hotărâtă.” (Daniel 11:35)
2. Pentru ca Dumenzeu să strângă probe temeinice pentru eternitate – Dumnezeu pentru a restaura toate lucrurile are nevoie să aibă dovezi solide când elimină pe unii și întărește veșnic pe alții. Această perioadă este o perioadă a strângeri dovezilor autentice. ”Nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit” Mat. 11,26. Dumnezeu îngăduie aceste situații nedrepte ca să ia în mână vina lor / ”Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.” (Psalmi 10:14)
3. Pentru ca să dovedească eroismul sfinților – Se spune că în arenele romane când creștinii noștrii de pe vremuri erau dați la fiare, nimic nu producea mai multă credință decât mamele cu copii. În fața animalelor tinerii erau considerați teribiliști, bărbații eroi, dar pentru mamele cu copii nu aveau răspuns, și atunci spuneau că trebuie să fie ceva cu ”Acest Isus din Nazaret” de cred oamenii aceștia așa. Atunci mai mult veneau la credință. / ”Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.” (Apocalipsa 2:10)
4. Pentru a dovedi importanța lui Hristos – Exact ca și în răscumpărare, puterea finală o are Hristos. Să nu ne temem de noua ordine mondială, va dura puțin, Hristos și-o va întemeia pe a Lui și nu va avea sfârșit. Să nu ne temem de avantajele temporale ale adversarului, Domnul va înclina balanța în curând în favoarea sfinților. Noi sfinții trebuie să ne smerim și să vedem cât de vital ne este Hristos. Chiar dacă ne numește frați, El este din altă substanță, netransferabilă, și asta se va vedea când se va arăta pe pământ și orice ochi îl va vedea. / ”Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin”. (Apocalipsa 1:7)
5. Pentru cei aleși nu intervine încă – Aici este vorba de oile pierdute, de cei aleși. Noi cei care îl urmăm deja pe Dumnezeu trebuie să avem răbdare până când vor intra și ceilalți tovarăși ai noștrii în împărăție. / ”Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.” (Apocalipsa 6: 10-11)
De aici se deduce că totul are un sens și nimic nu este în zadar!