Pocainta este porunca lui Dumnezeu pentru toti oamenii. “Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca.” Fapte 17, 30
Multi oameni nu cunosc beneficiile si implicatiile pocaintei asupra omului de aceea o si nesocotesc.
Pocainta aduce pace, pentru ca ea presupune ca nu suntem perfecti. Oamenii fac crize atunci cand gresesc, pentru ca au o mentalitate de om perfect, de aceea cea mai mica greseala se transforma intr’un munte, atragand alte, si alte pacate. Pocainta te scapa de toate acestea, mareste calitatea vietii personale si sociale. Face posibila iertarea si ingaduinta. Ea are mentalitatea coruptiei umane, care trebuie inteleasa, ajutata si sustinuta. Orice gandire mai sus de atat, aduce scurt circuit in inimile si in constiintele noastre. Ne blocam pur si simplu. Poacainta ne aduce la lumina si ne face sa ne vedem asa cum ne vede Dumnezseu. Pocainta nu ar fi fost suficienta pentru iertarea pacatelor noastre daca Hristos nu ar fi murit ca sa plateasca vina lor. Daca Dumnezseu ar fi iertat doar pentreu pocainta, in biblie spune: “plata pacatului este moartea” (Rom. 6,23), in clipa aceea ar fi devenit nedrept. Deci pocainta are efect impreuna cu credinta in jertfa lui Hristos. Pocainta noastra fara jertfa lui Hristos nu ar fi fost suficienta. Ea ne ajuta san e depasim mereu pe noi insine, facandu-ne apti sa invatam pe altii lucruri pe care noi inainte nu le puteam trai.
Faca Dumnezseu sa gustam cat mai multi din aceasta randuiala dumnezeiasca!
romoflorin 
De cele mai multe ori pocainta este confundata cu marturisirea pacatelor. Cu toate ca pocainta implica si marturisire, nu se rezuma la aceasta. E o noua perceptie a lucrurilor in centrul carora se afla Dumnezeu, Creatorul si Tiitorul tuturor lucrurilor. Transformarea mintii care tine acum cont de Creator se rasfrange asupra comportamentului, daca pocainta este rezultatul lucrarii Duhului Sfant si a unei credinte personale autentice, „din inima”.
Am observat ca la israeliti ordinea este:
pocainta – credinta,
iar la neamuri ordinea este:
credinta-pocainta.
Nu cred ca e o regula, dar este statistica 🙂 si are o semnificatie.
Pety:
Interesant! 🙂 Si care este semnificatia?
Nu stiu care este mai important dintre cele doua, insa amandoua mi se par indispensabile. Lipsa pocainta insa poate impiedica uneori credinta; poti avea o credinta mare, dar daca nu ai pocainta de pacate, credinta ta nu va fi onorata.
Altii au o pocainta autentica dar ei nu au credinta ca Dumnezeu poate sa ii foloseasca in lucrare.
Cel mai bine impreuna!
Doamne ajuta!
Cred ca ai vrut sa spui lipsa de pocainta impiedica dezvoltarea credintei, sunt convins.
Asa cred si eu din Scriptura: credinta si pocainta formeaza un tot unitar inseparabil. Variatiile la fiecare dintre ele au efect (coreleaza) asupra celeilalte.
Semnificatia? Faptul ca evreii stiu ca exista Dumnezeu, deci nu mai trebuie sa creada asa cum e necesara credinta la atei, nihilisti, nietzscheeni etc. Pentru evidenta nu e nevoie de credinta, ci de constatare pur si simplu.
Cu „neamurile” altfel sta treaba. Ei trebuie sa creada ca exista Dumnezeu, apoi sa observe ca Isus este Fiul lui Dumnezeu si ca umanitatea are nevoie de el. Primul aspect al credintei este intelectual, cognitiv (cu sens de acumulare de cunostinte veridice, informatii despre, plus cercetare, acolo unde exita persoane care nu iau totul de-a gata), cel de-al doilea este atitudinal (credinta din inima) si implica decizia (vointa), pro sau contra.
Din sumara schema nu trebuie omis Duhul Sfant, care convinge.
Un gand care mi se pare important. Oamenii nu resping pentru ca nu au fost convinsi, ci pentru ca asa vor, din varii motive (Biblia spune ca aleg negativ, pentru ca au gasit placere mai mult in nelegiuire decat in adevar).
Multumesc Pety,
mancasem un cuvant 🙂
Interesanta explicatia ta pentru evrei si neamuri. Foarte logica.
Legat de respingerea pe baza placerilor si nu a convingerilor, neaparat, este foarte relevant. Asa cred si eu. Oamenii sunt intr’o stare in care depind de placerile lor, nu se pot smulge din „ciclul” acesta rau.