O fabulă spune că s-au întâlnit mai multe animale ca să dezbată filosofia răului: ”De ce există rău în lume?”. Era un iepure, un vultur, un cerb și un porumbel.
Iepurele spune primul: ”Există atâta rău în lume din cauza fricii. Tuturor le este frică, nimic nu mai este sigur astăzi, peste tot primejdii și de aici animalele să înrăiesc. Dacă nu ar fi atâtea primejdii animalele ar fi mai bune.”
Vulturul spune: ”Eu cred că nu este mâncare și de aceea animalele devin rele. Ele se luptă pentru a avea ce mânca, pentru a își asigura viitorul, pentru a păstra o poziție un teritoriu. Dacă ar avea ce mânca în mod sigur, atunci ar fi mai bune.”
Cerbul spune: ”Eu cred că ura este la mijloc. Animalele se urăsc prea mult, au resentimente, nu se iartă, vor răzbunare. Dacă ele nu s-ar urî, nu ar fi atâta rău în lume”
Porumbelul ia și el cuvântul: ”Eu cred că nu este iubire de fapt. Pentru că animalele nu sunt iubite, se răzbună. Devin geloase, invidioase, acesta este cel mai mare foc, lipsa de iubire.”
Din întâmplare trece un om pe acolo și le întreabă despre ce discută. După ce a înțeles subiectul și părerile lor le-a răspuns: ”Punctul comun al tuturor motivelor voastre este Eu-l: Mie mi-e frică, Mie mi-e foame, Eu urăsc, Eu nu sunt iubit. Dacă Eu-l acesta nu ar fi așa de mare, atunci veți fii mai bune. Dacă nu ar ține atât de mult la Sinele lor, toate aceste sentimente nu le-ar putea stăpâni așa de mult.”
Animalele multumite au spus: „Întradevăr, putem spune ca oamenii sunt superiori nouă tuturor animalelor prin înțelepciunea lor!”
Ce credeți, au dreptate animalele? 🙂
Ar trebui să aibe.
romoflorin 