Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate, sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător.  (Iacov 4:11)

Iacov spune că dacă judeci pe fratele tău, judeci Legea. Cinstit să fiu, m-am uitat prin comentarii ca să înțeleg textul acesta. Cum adică judec Legea? Îmi spuneam eu. Sensul este că Legea lui Dumnezeu cu privire la aproapele nostru este ca să îl iubim ca pe noi înșine, cu privire la fratele în credintă, Domnul întărește și mai mult acest lucru. Dacă eu judec pe fratele meu, când Legea îmi spune să iubesc, eu de fapt spun: ”Legea nu este bună! Nu este realistă! Omul acesta nu merită să fie iubit!” În momentul acela tu judeci Legea lui Dumnezeu, disprețuind-o, discreditând-o. Omul este doar un mijloc prin care tu faci asta. Dumnezeu este direct ofensat prin acest comportament, la fel și Fiul Său… care ne spune că iubim și pe vrăjmași.

Iacov mai spune un lucru despre religie:

Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrînează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zădarnică.  (Iacov 1:26)

Religiunea adevărată are de a face în primul rând cu limba, cu vorbirea noastră, apoi este versetul acela mult citat în biserici: să cercetăm pe văduve și pe orfani.

Să nu judecăm Legea, ci să o împlinim. Să facem ce spune ea, și să lăsăm celelalte lucruri în seama întemeiatului Judecător. Să fim încredințați că El își va face bine lucrarea aceasta la timpul ei.

Să fim cu teamă de Dumnezeu!