Romanii iubeau vasele deosebite pentru uz casnic, iar pentru asta comandau aceste vase din diverse țări îndepărtate, datorită calităților lor deosebite. Aceste vase erau transportate pe corăbii, care adesea treceau prin furtuni, iar aceste vase ajungeau să se crape, să se fisureze. Atunci acești comercianți le astupau fisurile cu ceară. Romanii un timp nu au observat, dar când și-au dat seama de ceară, au și descoperit cum să identifice vasele cu ceară, de cele fără ceară. Puneau vasele în soare, dacă vasul era crăpat, chiar dacă avea ceară, lumina făcea să iasă în evidență crăpătura, sau fisura, dacă vasul nu era fisurat, rămânea opac. Ei erau gata să plătească prețul întreg pentru aceste vase, dar vroiau să fie fără ceară, în latină se spunea: ”sine – cera” = fără – ceară. De aici avem și noi cuvântul astăzi ”sincer”.
Am putea spune că un om sincer cu adevărat se vede când îl pui în soare, în lumină.
” …dacă umblăm în lumină, după cum El însuş este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sîngele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.” (1 Ioan 1:7)
sursă foto
romoflorin 
