Nevoia de relație

comunitate-150x122În serie cu ce spuneam în articolul anterior – Omul depinde de Dumnezeu, el are nevoie de El, dar și de alți oameni. Omul este făcut să iubească, dacă nu face asta, degenerează. Oricât l-ar convinge cel rău că trebuie să urască pe oameni, pentru o mie de lucruri, sufletul și trupul într-un sens nu primește și nu poate să asimileze acest lucru. E adevărat că omul e vinovat, și trebuiesc fixate anumite lucruri (Dumnezeu a pregătit deja totul pentru aceste restaurări), dar dragostea și relația trebuie să continue. Când oamenii Scripturii și-au pus întrebarea: ”De ce a creat Dumnezeu universul și omul?” Nici un răspuns nu sa potrivit mai bine cu Scriptura decât acesta: ”Pentru că Dumnezeu vroia să își reverse dragostea peste el și peste om”. Acum, partea importantă este că și omul e la fel. El dacă nu va face asta, oricum ar justifica acel lucru, nu iese bine.

Care este rațiunea pentru care omul ar trebui să iubească pe om? Pe Dumnezeu e mai ușor să iubești, nu îl vezi, nu ți-a făcut nici un rău, Continuă lectura „Nevoia de relație”

Omul – dependent sau nu

Totdeauna au fost luptele acestea pentru definirea stării de fapt a omului, este el independent, sau dependent de ceva? Conform bibliei omul există pentru că Dumnezeu a vrut acest lucru. Omul și-a primit viața de la Dumnezeu și viața lui este susținută de Dumnezeu. Omul se poate declara independent de Dumnezeu, așa cum l-a încurajat cel rău, el se poate gândi că este așa, și se poate comporta ca un om independent, dar asta nu schimbă cu nimic faptul că viața lui este de la Dumnezeu și fiecare suflare a lui este de la El.

Când un om hotărăște să-i dea viața lui Dumnezeu, nu înseamnă că-I dă ceva din ce are el, banii lui, sau trupul lui. Întreaga noastră viață este a lui Dumnezeu, El are dreptul de proprietar absolut asupra vieților noastre.

Asta înseamnă că nu omul este valoarea supremă în univers. El există numai pentru că Cineva mai mare l-a adus la viață. Omul este o creatură a lui Dumnezeu și nu o emanație din Dumnezeu. El nu este o parte a divinității. El are limitările unei ființe finite. El nu știe tot și nu poate face tot.

Omul face parte din creație ca și celelalte ființe, ceea ce îi conferă lui poziție distinctă, este faptul că este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Acest lucru însă nu trebuie să îl ducă la mândrie, ci la Dumnezeu. Va veni ziua când el va cunoaște adevărata libertate, dar până atunci noi suntem în această realitate descrisă de scriptură.