„Consider ca nici o latura a vietii crestine nu a fost atat de neglijat ca rugaciunea. Poate cititorul acestor randuri se va revolta. Cum? Dar eu ma rog, si inca de cateva ori pe zi, la sculare, la masa, la culcare! Dar oare putem numi viata de rugaciune cele doua-trei minute pe zi in care cineva se roaga in graba, in picioare sau in genunchi, cu frica sa nu intarzie la servici sau sa nu se raceasca mancarea? Nu, in nici un caz, nu! Asa ceva nu se poate considera viata de rugaciune.

Pentru Hristos, rugaciunea era o munca a sufletului asa cum profeti-se Isaia in capitolul 53,11 “Va vedea rodul muncii sufletului Lui si Se va inviora”

Da, Iisus muncea pe genunchi si cu fata la pamant, mijlocind inaintea Tatalui pentru fiecare ucenic, pentru fiecare suflet cu care avea de a face in ziua ce-i statea in fata.

„