Pe undeva toti credinciosii inteleg ca cel mai important lucru pentru biserica este de a face ucenici, este porunca finala si in scopul careia esta data biserica, darurile spirituale, slujbele spirituale, etc.: mantuirea celor necredinciosi.
Totusi de ce nu se pocaiesc oamenii? Sau de ce ritmul este incet?
Unul din raspunsuri ar putea fi ca cei credinciosi sunt prea ocupati de ei insisi. Unii sunt prea invatati in doctrine biblice si eclesiologie (studiul consacrat bisericii) ca sa poata fi intelesi de altii. Altii sunt sufocati de ingrijorarile si placerile acestei lumi. Spinii aceia de care spunea Domnul sa ne ferim ca sa putem aduce roada. In fine cei mai buni evanghelisti sunt adesea cei convertiti de curand, care i-au pe Dumnezseu pe cuvant si fac intocmai voia Lui.
Un alt raspuns ar putea fi: casa lui Dumnezeu este goala. O biserica goala este una din cea mai mare ofensa pe care o putem aduce lui Dumnezeu si ficare credincios care lipseste nemotivat se face vinovat de acest pacat. Cine nu vine la adunare, de fapt el saboteaza lucrarea lui Dumnezeu, care este centrata in Casa Lui. Astfel cei necredinciosi nu au cu cine sa se asocieze atunci cand vin la casa lui Dumnezeu.
Motivele pentru care oamenii nu vin la adunare sunt in general mandria. Sunt prea mandri ca sa accepte sa se intalneasca si cu un grup mai restrans, in special in serviciile din timpul saptamanii. Apoi comoditatea, ca sa nu spun lenea, este un alt motiv nelegiuit. Obiceiul rau format de a nu veni la toate serviciile divine este un puternic obstacol, ce nu poate fi depasit uneori de cat cu post si rugaciune. Eu cred ca cei ce saboteaza in felul acesta lucrarea din casa lui Dumnezeu, vor fi rasplatiti pe masura, vor ramane cu casele pustii, daca persista in acest obicei. Sa nu luati ca amenintare, scopul cu care scriu este preventiv. Personal cred ca un astfel de comportament pur si simplu impiedica rugaciunile pentru mantuirea celor din casa lor, a fratilor cu membrii in familie necredinciosi.
David a iubit casa Domnului, si a dorit din tot sufletul ca zideasca un Templu Domnului, a randuit leviti sa cante zi si noapte in casa Domnului, a fost pasiunea lui, casa Domnului. Drept rasplata Dumnezeu a binecuvantat casa lui David, familia lui din neam in neam pana la venirea lui Hristos. Oare de ce ne indoim ca Dumnezeu nu ar putea face pe invers caselor noastre, daca noi nesocotim casa lui Dumnezseu, invers dect a facut David?
** Mariutza sugerea sa fac un post in care sa cer raspunsurile voastre la intrebarea: De ce nu se pocaiesc oamenii? Cred ca le puteti scrie liber la articolul acesta, cei ce aveti unul.
romoflorin 
Amin.
Rodica Botan
Acesta, cred, ca este doar unul din multele aspecte legate de faptul ca oamenii nu se pocaiesc. Eu cred, insa, ca cel mai puternic motiv este acela ca oamenii nu suporta sa auda Cuvantul. Unora le zgaraie urechile; cred ca m-a marcat pe viata cand am vazut pe cineva, o data, cum i s-a schimbat fizionomia cand a auzit cuvantul Dumnezeu care era intr-un context mult folosit – era ceva de genul – daca vrea Dumnezeu (caci si asta a devenit o expresie la care lumea e imuna in general, nu mai cionstientizeaza cu adevarat ce inseamna). Cunosc si am cunoscut multi oameni care nu-l au pe Isus, dar sunt anumite persoane carora pur si simplu li se schimonoseste fata la auzul numelui.
Prezenta in biserica ii pocaieste pe altii indirect prin aceea ca ne vede pe noi buni crestini; insa sa vii bun crestin nu inseamna sa mergi la biserica regulat – inseamna asa de multe lucruri si pana la urma asa de putine si de simple! Isus e Calea – tinta mea, de exemplu e sa fiu ca Isus si asa sa sper ca cei din jur sa vada in mine altceva decat persoana mea – sa-l vada pe Isus.
Dumneavoastra vorbiti ca cineva care are grija de biserica (din cate am citit pe aici se pare ca sunteti pastor) si e frumos sa vrei sa-ti aduni oamenii si sa-i vezi ca sunt trup si suflet pentru casa Domnului! Sunt asa de multe lucruri care impiedica oamenii sa se pocaiasca. Cred ca ati putea incepe un post in care lumea sa-si dea cu parerea – de ce cred ei ca unii nu se pocaiesc, si poate chiar dand exemple din propria experienta.
Rodica:
bine ai venit pe aici!
Mariutza:
eu am ajuns la incredintarea ca biserica, adunarea locala a celor credinciosi este mijlocul randuit de Dumnezeu pentru a castiga sufletele la El. Daca ii castigi cu altceva, am observat ca de obicei cu altceva ii si intretii, cand ai schimbat sau ai vrut sa ii aduci in biserica, se duc..
Altii vor sa faca ucenici dar ei nu sunt consecventi cu adundarea, ori a face ucenic inseamna sa iei cu tine un om peste tot, si el sa invete de la tine tot ce faci tu. Daca tu nu prea te duci la adunare, ce sa invete el de la tine?.. Nu ma refer la tine aici.
Eu nu imi doresc sa strang oamenii langa mine in biserica, cred ca este o prejudecata a satanei intre pocaiti. Cand oamenii nu vin la adunare problema nu este ce „pierd”, ci ca se deschid altor partasii care ii intineaza, ii slabesc (vezi cazul lui Toma la aratarea Domnului). Iar casa lui Dumnezeu are o puternica rezonanta in relatia omului cu Dumnezeu. E ca si cum cineva ma iubeste, dar nu imi prea calca pragul.. as vrea sa fiu scutit de astfel de iubareti!! Asa si Dumnezeu. Speri ca intelegi ideea.
Si daca se intampla sa castigi un suflet si nu ai o familie calda, plina de dragostea cum e destinata adundarea locala sa fie, unde ii duci? Ce faci cu ei? Iar daca adunarea ta nu este calda, asta este primul pas, si evanghelizarea in paralel. E ca si cum vrei sa joci fotbal dar nu intri in nici o echipa, ca si cum vrei sa lupti in razboi dar nu esti de partea nimanui..
Fiul risipitor cand a vrut sa nu mai faca ce spune Tatal, mai intai a iesit din casa Lui… Spuneai ca din experienta sa vorbesc. Casa lui Dumnezeu pentru mine este cel mai puternic semn cand cineva urmeaza sa se piarda, sau sa traverseze o perioada grea, adesea acestia isi spun: evanghelisti, desi am un mare respect pentru adevaratii evanghelisti. Nu inseamna ca daca vii la biserica esti sfant neaparat, sau nu vei pacatui, cadea.
Scapa de prejudecata ca vrea pastorul sa fie multi in adunare.. este o minciuna a satanei in ideea „dezbina si distruge”. Pe de alta parte noi nu ne putem pune altaturi de Hristos care mergea pe strazi tot timpul, tinta Lui era crucea, nu castigarea sufletelor, apoi avea sa atraga la El pe toti prin Biserca Sa. Sa nu demontam ce zideste El..
Cat despre evanghelizarea personala, tot timpul mege imbinata cu adunarea locala, si intotdeauna esueaza cand omul se departeaza de adunarea locala, luandu-si nume de „om special” al lui Dumnezeu.
Eu nu am fost pastor tot timpul, si pot sa spun ca ce mi-a dat sansa sa ma apropii mai mult de Dumnezeu a fost credinciosia mea pentru adunarea locala, in ciuda imperfectiunilor ei, depasind neajunsurile ei.
Un proverb africand spune: „Daca vrei sa alergi tare, ia’o singur inainte, daca vrei sa ajungi departe, stai in grup” Asa este si cu adunarea locala.
* in fine, impietrirea oamenilor ramane un obstacol teribil in fata poacaintei, mandria umana, cred ca este practic imposibil sa se intample ceva daca Duhul Sfant un intervine in mod supranatural sa produca nasterea din nou. Subiectul este mult mai complex si amplu. Cred insa ca totul incepe, ca si judecata, de la casa lui Dumnezeu.
Personal, nu vad nimic rau ca pastorul sa-si doareasca sa vina oamenii la Biserica. Tocmai pentru ca stie atat de bine ca adunarea e importanta – vrea sa-i aduca si sa-si tina oamenii in biserica. Nu cred ca e o prejudecata a satanei sau a mea (sau poate vorbeste satana prin mine?) – eu cred ca e un lucru bun. Caci oile au nevoie de Pastor; si chiar daca avem prieteni si ne rugam, pastorul ar trebui sa fie totusi un punct de sprijin – caci fiecare avem nevioe din cand in cand sau poate mereu de un ghiont ca sa ne amintim ca mergem pe o cale anume. Si daca nu e pastor care sa doreasca sa fie multi in adunare – vai, pai n-as vrea sa merg la biserica aceea. Doresc ca pastorul bisericii mele sa fie trup si suflet pentru adunarea lui si sa-si doreasca din toti rarunchii s-o inmulteasca.
Mariuta:
ce frumos stii sa vorbesti chiar si cand esti confruntata cumva! 🙂
Sunt unii credinciosi care sunt iritati de indemnul pastorului lor sa vina la adunare. Ei s-ar bucura sa treci cu vederea ca ei vin mai rar, sau doar o data, in loc de trei ori pe saptamana la biserica.
Legat de pastor, nu cred ca este demn ca el sa stea sa cerseasca mereu venirea la casa Domnului, consider ca l-ar injosi pe Duhul Sfant. Chiar daca oamenii nu vin. Si trebuie sa recunosc ca uneori nu vin din cauza lipsei de viata si Duh a pastorului. Insa alte ori este o viata incurcata cu lumea, din care cu greu ii poti scoate pe oameni.. mai ales cand ai de aface si cu oameni orgoliosi si distanti (pentru ca au ceva de ascuns, nu ca as fi interesat, dar se pierd suflete din cauza asta). Diferenta asta este o alta discutie deja.
Eu spun asa: „Chiar daca pastorul tau ar fi o ispita, ca tu sa stai acasa, tot ar trebui sa te duci, pentru Dumnezeu!”
Multumesc de comentariu. Stiu ca sunt „credinciosi” iritati ca-i cheama pastorul la adunare si intr-adevar oamenii au devenit foarte ocupati cu treburile lor sau pastorul e fara Duh. Nu spun ca nu e bine sa mergi la biserica de dragul pastorului, dar singurul motiv pentru care mergi la biserica este pentru El, pentru cele cateva ore, in care mintea ta sa se concentereze numai la Domnul sa vorbesti cu El, sa te simti cu El si apoi sa vezi ca mai sunt si alti oameni care trec prin aceleasi greutati ca si tine insa toti au acelasi scop – sa fie cu Domnul in ziua aceea. Caci asta e mare incurajare sa stii ca nu esti singur!
Insa, cred in continuare ca pastorul ar trebui sa insiste, caci el este capul acelei adunari, si nu cred ca Duhul Sfant se simte asa de injosit s daca vede ca pastorul insista cu ardoare ca cineva sa stea pe cale si sa vina la biserica. Duhul se simte injosit cand se vede respins de cei ce nu vin – daca asta ati vrut sa spuneti.
Ultima propozitie este foarte adevarata – dar cum poti opri oamenii sa nu mai judece, caci multi vin la biserica ca la un spectacol (si iata-ma judecand deja!). Am cam divagat de la subiectul original, imi cer scuze, dar asa se intampla in discutii.
Nu se pocaiesc pentru ca nu exista argumente solide care sa sustina punctul de vedere religios. Asta e punctul de vedere al unui rationalist sceptic care a incercat toate aromele de crestinism inainte de a ajunge la pace cu concluzia ca nu exista zei, si ca toata invatatura crestina deserveste in primul rand clerului, fie ca sunt preoti sau pastori, si nu credinciosului de rand.
Se spune ca unii cauta argumente ca sa nu creada, altii cauta argumente pro si contra in mod cinstit pentru a gasi adevarul. Atentie la prima categorie!!
Iti doresc succes in cautare, doar ca iti sugerez sa citesti in Noul Testament, incepand cu Evanghelia dupa Ioan.
Daca stai sa asculti de prea multi oameni, e posibili intradevar sa te „manance sfintii pana la Dumnezeu”
Si un ultim gand, Dumnezeu nu se prea lasa impresionat de coeficientul nostru de inteligenta, el asculta mai mult rugaciunea inimii. Restul este o revelatie extraordinara in conformitate cu Biblia, ratiunea ramane rusinata in fata acestor lucruri superioare ei.
Pentruca nu li-e sete…daca le-ar fi sete ar cauta oamenii dupa izvor…oamenii nu se pocaiesc pentruca sint prea ocupati…si diavolul are mijloace din ce in ce mai rafinate sa-i tina ocupati si pe cei credinciosi astfel incit sa avem de cele mai mult ori o forma de traire dar sa fim goi pe dinauntru…iar de ceilalti…sa nu mai vorbesc.
Religia nu este un divertisment…si mie imi place sa citesc despre alte religii…si cind citesc ma crucesc cit pot sa fie de copilarosi…
In 1992 am fost electrocutata la 12.000 de Volti…si inca traiesc, in ciuda faptului ca stiintific nu exista explicatie. Eu stiu ca exista Dumnezeu…unii s-ar putea sa afle prea tirziu…
Draga TLP…nu astepta pina atunci ca …s-ar putea sa nu mai ai timp sa-ti schimbi parerea. Un om intelept isi cintareste bine toate sansele in viata. Daca ti-e drag de sufletul tau…si il pretuiesti, nu-l lasa sansei…daca n-ar exista Dumnezeu…n-ai ce pierde. Budha si Mahomed si Visna si altii…nu le pasa oricum…
Dar daca exista Dumnezeu…si il ignori…ai sa ai experienta unuia care atinge o sursa de curent , numai pentruca nu e convins de puterea curentului electric…
Esti tot atit de stabil ca si cind ai pasii pe nisipuri miscatoare…
Rodica Botan
Rodia:
multumesc de marturia ta! Dumnezeu are inca plan cu tine probabil..
p.s. am pus un fragment si la rubrica „azi am invatat”
Întrebarea mea este alta pentru ce pacate ise permite omului sa se pocaiasca si pentru care nu…si dupa ce principi ne ghidam cand spunem ca vrem ca oameni sa vina la pocainta dar de multe ori sunt multi care nu vor sai lase si în loc sai aduca la pocainta ei mai rau îi trage în jos….si oare mai respectam noi ce a spus matuitor despre oile lui care zicea ca daca va avea 100 de oi si una se va pierde sa lasam pe cele 99 si sa mergem dupa ceea care sa pierdut…si sa meregem sa o gasim pe ceea pierduta si sa o aducem înapoi !!
Vorbim mult despre Dumnezeu dar oare mai dam noi sansa oamrnilor sa se îndrepte sau mai rau îi tragem în jos….si dupa cum stim noi mai mult judecam critica si condamnam si spunem ca nu vin oameni la pocainta…eu zic ca pentru ca oameni sa vina la pocainta este necesara o schimbare a noastra !!
Remembar, omul se poate întoarce de la orice păcat „orice păcat va fi iertat oamenilor” Matei 12,31. Criteriul este Biblia. Ea ne spune cum să ne comportăm, cum să ne întoarcem, care este pocăința autentică, adevărată. Oamenii pot să ajute doar în măsura respectării bibliei. Cât despre nevrednicia unora, și Domnul atrage atenția, noi va trebui să ne uităm la roadele lor ca să îi deosebim, dar eu trebuie să mă gândesc că voi da socoteală personal lui Dumnezeu, așa că nu am multă treabă cu oamenii, ci doar cu Omul Isus Hristos. De acea trebuie să nu mă las poticnit, oprit de un om, pentru că cel care își va pierde sufletul în final sunt eu. Deci ce spun este că fiecare trebuie să își rezolve problema sufletului, așa cum își rezolvă zilnic problema trupului (hrană, îmbrăcăminte etc.) Dumnezeu este deschis și ne invită, noi trebuie să venim, să intrăm în împărăția Lui. Domnul să dea izbândă!