Plansul – cel mai mare strigat

Luca 7:11 În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult.
Luca 7:12 Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.
Luca 7:13 Domnul, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea, şi i-a zis: „Nu plânge!”
Plansul este cea mai puternica forma de rugaciune adesea. Femeia aceasta era singura, nu avea sot, in vremea aceea, cele fara sot nu prea aveau ajutor la nevoie, nu avea putere financiara, era vaduva. Acum starea ei se inrautati-se asa de mult ca pierduse tot ce avea, pierduse si pe singurul ei fiu. Probabil s-a zbatut pentru el cat a putut, a incercat intr’o parte in alta si nu s-a putut face nimic. Acum.. fiul ei era mort si il ducea pe ultimul drum. Cata durere putea avea in sufletul ei aceasta femeie.. Si Domnul Iisus ii sune: „Nu plange!” Ce cvinete trebuie sa fi fost acestea pentru aceasta femeie singura si fara ajutor. Nu mai putea face nimic. Dar chiar si in conditiile acestea, cand pentru noi nu mai exista nici o speranta, dar in schimb aveam multa durere, Domnul Iisus poate spune: Nu mai plange!
Luca 7:14 Apoi S-a apropiat, şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau, s-au oprit.
Unii se pot gandi: „Dar ce cuvinte sunt acestea? Cum poate spune unei asemenea femei sa nu planga? Cata durere are ea..” Insa cuvintele Domnului niciodata nu sunt neintemeiate, cuvinte goale, fara motiv. El s-a atins de racla. El opreste cursul natural al lucurilor, curs care o defavoriza pe vaduva. El poate schimba circumstantele vietii tale, poate opri blestemul, moartea si necazul. Poate pune mana pe racla. Oamenii aceia s-au oprit. Oamenii nu mai pot inainta cand Hristos Intervine. Toti il cunosteau, stiau cine este, auzise ca facea minuni. S-au oprit automat, se asteptau sa faca ceva, se asteptau sa faca ceva neobijnuit. Nu te uita doar la tine, priveste la El, poate face lucruri neobijnuite. Haideti sa ne punem nadejdea in puterea Lui, in El. Continuă lectura „Plansul – cel mai mare strigat”

Unii vor ramanea tari !

jesus„Dar aceia din popor, care vor cunoaste pe Dumnezeul lor, vor ramanea tari, si vor face mari ispravi” Daniel 11, 32

Am observat ca viziunea zilelor din urma pe care o au crestinii, afecteaza mult modul lor de comportare. Cei care cred ca pe final biserica se va raci: nu se mai implica, isi pierd elanul, se retrag, incep sa supravietuiasca. Aceia care stiu ca este scris ca in vremurile din urma unii vor ramanea tari si vor face mari ispravi, pentru ca Dumnezeu le da putere: aceia sunt curajosi, se roaga, aduc pe altii la Hristos, au entuziasm si fac ispravi mari.

Interesant este ca, cele mai intunecate vremuri din istorie au mers in paralel cu cele mai glorioase. Avraam parintele tuturor credinciosilor, prietenul lui Dumnezeu, prin care suntem cu totii binecuvantati, a trait in perioada cele mei stricate ere din istorie, perioada Sodomei si Gomorei. Cred ca la fel este si cu vremea sfarsitului, ca si la vremea inceputului. Unii vor fi deosebit de stricati, altii deosebit de binecuvantati.

O intrebare se pune: Tu ce viziune ai despre vremea sfarsitului? Asta iti va afecta modul de viata. Ceea ce ai in imaginatia ta, in inima ta, aceea te transforma.

„Hristos in voi, nadejdea slavei” Col.1,27

„Noi toti privim… slava Domnului si suntem schimbati” 2Cor. 3,18 Continuă lectura „Unii vor ramanea tari !”

Dovezile Nasterii din nou

Citeam intr’un articol pe blogul „Crestin Total” despre botez si am gasit o mica structura legat de dovezile nasterii din nou. Mi-a placut argumentarea cu versete si continutul consistent.

Dovezile naşterii din nou:

  1. Credinţa – dovada personală lăuntrică – „Oricine crede că Isus este Hristosul, este născut din Dumnezeu” (I Ioan 5:1)
  2. Iubirea – dovada emanatorie a naşterii din nou – „Oricine iubeşte este născut din nou” (I Ioan 4:7-11)
  3. Trairea in neprihanire – dovada exterioară – „Oricine trăieşte în neprihănire este născut din El” (I Ioan 2:29)

NT5448503

Siguranta

porumbelStanca1„De ce imi ziceti: „Doamne, Doamne!” si nu faceti ce spun Eu? Va voi arata cu cine se aseamna orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele si le face. Se aseamana cu un om care, cand a zidit o casa, a sapat adanc inainte, si a asezat temelia pe stanca. A venit o varsare de ape, si s-a napustit sivoiul peste casa aceea, dar n-a putut s’o clatine, pentru ca era zidita pe stanca”. Luca 6,46-48.

Ce insemnatate au aceste cuvinte pentru noi in mod concret? M-am gandit de multe ori si adesea intelegeam ca este vorba de efortul uman la mijloc, adica „a face”, sa fac ce spune Domnul. Dar acum imi dau seama ca garantia succesului consta in ceea ce face El – Stanca, nu in ceea ce fac eu – casa.

Cand eu zidesc pe stanca, ea ma va tinea pe mine nu eu pe ea. Continuă lectura „Siguranta”

Concert „Profides” – Luni 6 iulie

78250Luni,6 iulie orele 18:00 va asteptam in Liberty Center (mall) la o intalnire de tineret organizata de Metropolitan unde vom avea parte de un concert PROFIDES,o piesa de teatru,un mesaj de Catalin Dupu,si de concursuri cu premii…in partea a 2 a a programului va asteptam la unul din restaurantele din mall care datorita unor intelegeri pe care le-am avut cu ei vom avea o reducere semnificativa la paste si pizza.Va asteptam! INTRAREA LIBERA

Despre rugaciune

a-prayer-for-times-like-theseNu conteaza cum te rogi ci cat ceri, spui. Dumnezeu intelege si un murmur ca al Anei, aude suspinul si raspunde chiar si la atingeri – ca femeia aceea cu scurgerea de sange. Cat ceri e tot ce conteaza. Sunt unii care striga tare sau frumos, dar cer in mod egoist sau putin.

Cand te simti slabit, Dumnezeu nu vrea sa fii neajutorat, vrea sa te apropii mai mult de El in rugaciune. E ca un pretext al providentei Lui. Cand esti ispitit, El nu se bucura sa te vada fierband, ci vrea sa vorbesti cu El atunci si sa ii ceri ajutorul. Ooo ce bine am mai fi daca am avea incredere in El sa ii spunem exact atunci cand simtim, exact ceea ce simtim. La fel ar trebui sa facem si cu toate temerile noastre. Noi ar trebui sa stim ca pacatul iese din noi atunci cand e identificat si formulat verbal prin marturisire. Slabiciunea umana este un bun tutore, nu te paraseste niciodata si te duce de mana in bratele lui Hristos de fiecare data. Nu pot sa nu vad ca Lui ii face placere acest lucru.

Cotinuitatea si constanta este mai importanta decat intensitatea. Continuă lectura „Despre rugaciune”

Trezirea spirituala

trezire-spiritualaTrezirea spirituala pentru unii este ceva incert, este o reactie colectiva la cuvantul lui Dumnezeu, oamenii incep sa se vada asa cum ii vede Dumnezeu.

Trezirea spirituala face referire la ceva care este adormit, adica la spiritul nostru, iar trezirea spirituala este trezirea din somn a spiritualui nostru, adica a acelei parti din noi care comunica cu Dumnezeu. Este ceea ce a experimentat fiul risipitor cand hranea porcii cu laturi „si-a venit in fire” pana atunci era in afara firii lui.

Trezirea spirituala incepe atunci cand iti dai seama ca tu traiesti in afara firii tale, de aceea esti nefericit, nemultumit, neimplinit. Nu mai stii pe cine sa dai vina, esti plictisit, acuzi un lucru, o persoana, apoi iti dai seama ca ai fost rautacios, doar cautai un „tap” ispasitor. Adevarata problema este ca tu nu traiesti asa cum ar trebui, dormi in ce priveste realitatea sufletului tau. Te lasi abatut si te „droghezi” cu tot felul de lucruri din lumea asta: muzica, filme, jocuri sau alte activitati, care iti dau o senzatie placuta, apoi te lasa si mai jos decat erai inainte si te tarasti pana la urmatoarea „senzatie”.
Continuă lectura „Trezirea spirituala”

Rugaciunea formeaza caracterul

PrayRugaciunea te aduce in fata lui Dumnezeu, acolo nu poti sta mult daca nu crezi in El, daca stai in fata lui Dumnezseu intri sub influenta Lui. Rugaciunea e transformatoare pentru persoana in cauza. Pe langa actiunea externa conform cu cererea adusa, rugaciunea formeaza crediciosul dupa „chipul si asemanarea” lui Dumnezeu. Facand acest lucru ne pune pe noi in situatia de a castiga suflete pentru Dumnezeu in modul cel mai eficient.

Noi chiar daca nu realizam mereu, dar atragem pe altii sau ii respingem prin caracterul nostru. Nu ceea ce spunem noi conteaza cel mai mult, ci ceea ce suntem noi in esenta, in caracterul nostru. Exteriorul nostru este doar ca o introducere a ceea ce suntem noi in interior. Oamenii nu raman niciodata la prima impresie, la introducere. Oamenii devin asemeni caracterului pastorului lor, si nu conform predicilor lor. Aceasta este o observatie constanta in eclesiologie. Ar putea fi o explicatie foarte critica asupra ineficientei unor lucratori, desi nu este neaparat.

Personalitatea si caracterul nostru sunt bunul nostru cel mai de pret, cu care vom merge in Cer, cu care aducem roada pe pamant sau din cauza carora nu putem aduce si care se formeaza mai mult ca nicaieri in fata lui Dumnezeu in rugaciune.

Sa fiti binecuvantati in rugaciune!