„Dar aceia din popor, care vor cunoaste pe Dumnezeul lor, vor ramanea tari, si vor face mari ispravi” Daniel 11, 32
Am observat ca viziunea zilelor din urma pe care o au crestinii, afecteaza mult modul lor de comportare. Cei care cred ca pe final biserica se va raci: nu se mai implica, isi pierd elanul, se retrag, incep sa supravietuiasca. Aceia care stiu ca este scris ca in vremurile din urma unii vor ramanea tari si vor face mari ispravi, pentru ca Dumnezeu le da putere: aceia sunt curajosi, se roaga, aduc pe altii la Hristos, au entuziasm si fac ispravi mari.
Interesant este ca, cele mai intunecate vremuri din istorie au mers in paralel cu cele mai glorioase. Avraam parintele tuturor credinciosilor, prietenul lui Dumnezeu, prin care suntem cu totii binecuvantati, a trait in perioada cele mei stricate ere din istorie, perioada Sodomei si Gomorei. Cred ca la fel este si cu vremea sfarsitului, ca si la vremea inceputului. Unii vor fi deosebit de stricati, altii deosebit de binecuvantati.
O intrebare se pune: Tu ce viziune ai despre vremea sfarsitului? Asta iti va afecta modul de viata. Ceea ce ai in imaginatia ta, in inima ta, aceea te transforma.
„Hristos in voi, nadejdea slavei” Col.1,27
„Noi toti privim… slava Domnului si suntem schimbati” 2Cor. 3,18
Cei ce il cunosc pe Dumnezeul lor, spune Daniel, vor ramanea tari. Schimbarea ta depinde si de ceea ce vezi in fata ochilor, un Dumnezeu mare sau o lucrare mica?
Dumnezeu are suficienta putere sa ii intareasca, oricat de mult s-ar strica lumea. Nu cred ca suntem mai rau ca in biserica primara, cu arene de lei si ceremonii publice de prostitutie sacra. Sa stati linistiti. Se poate si mai rau.
Personal cred ca acele viziuni sumbre doar scuza comoditatea unora si teama lor de nereusita. Cred ca acum este o vreme cand inaintea venirii lui Hristos biserica se va trezi din nou.
Roaga-te pentru mantuirea celor din jurul tau. Fa-o zilnic. Gandeste-te cum poti ajuta pe altii sa se intoarca la Dumnezeu in mod concret.
Doamne ajuta!
romoflorin 
Eshatologia( ca teologie a sfârşitului), a cunoscut o anume dezvoltare istorică. Unele denominaţiuni creştine s-au hazardat, uneori, să anunţe cu „precizie“ sfârşitul lumii.Concepţia ortodoxă afirmă întrepătrunderea eshatonului cu istoria, ceea ce ne fereşte atât de o sacralizare excesivă a lumii imediate, cât şi de o secularizare a ei.
Scriptura cere credincioşilor să fie pregătiţi pentru momentul sfârşitului, dar nu spune exact când va avea loc. Şi nici nu dă vreo şansă omului de a se implica în decizia asupra momentului sfârşitului. Căci „istoria nu va ajunge la sfârşit prin ea însăşi, ci prin voia lui Dumnezeu.
Aşa cum indică Sfântul Ioan Damaschin, chinurile iadului nu sunt acel foc material aşa cum este prezentat mai ales în folclorul teologic, ci sunt de fapt poftele care nu-şi găsesc materia spre a fi satisfăcute. „Lipsa materiilor în stare să satisfacă poftele este elementul constitutiv al chinurilor iadului“ . A forţa pe cineva la comuniune, adică a-l mântui forţat, ar fi un atentat la libertatea omului, o nesocotire a celui mai mare dar pe care Dumnezeu l-a făcut oamenilor.
Ioannis ZIZIOULAS, Mitropolit de Pergam spune: „Trăind în lume, Biserica nu poate decât să se folosească de cele ale lumii şi să fie deschisă spre istorie, până la a o influenţa. Dar pentru a nu se laiciza făcând aceasta, trebuie să păstreze neatinse acele elemente ale sale purtătoare ale mesajului despre „cele ce vor să fie“, elemente între care amintim monahismul, Sf. Liturghie, duhul iertării. Dacă şi acestea vor fi contaminate de mijloace lumeşti, aşa cum s-a întâmplat în Occident, atunci pericolul ca Biserica să-şi piardă identitatea va fi enorm. În lume, dar nu din lume – asta să nu uite Biserica niciodată!”
Eminescu, ne-a lasat si el o viziune apocaliptica, in versuri, desi uneori voalata.
Toti cunoastem acele versuri din „Memento mori”-Eminescu :
Se-nmulţesc semnele vremii, iară cerul de-nserare / Roşu-i de războaie crunte, de-arderi mari, de disperare (…) / Soarele divin ce-apune varsă ultimele-i raze / Pe-a istoriei câmpie mult iubită şi se lasă / În oceanul de-ntuneric, ce s-arată inamic. (…) // Marea valuile să-şi mişte şi să tremure murindă, (…) / În catapeteasma lumii soarele să-ngălbenească, / Ai pieirii palizi îngeri dintre flacăre să crească / Şi să rupă pânz-albastră pe-a cerimei întins cort.
Aceste versuri sunt versete profetice, care fac referire la sfârşitul acestei lumi, la Apocalipsă. (vezi Apocalipsă 6, 12-13; Isaia 34, 4; Ioil 2, 10; 3, 4; Matei 24, 29)
In „Memento mori”:
Se-nmulţesc semnele vremii, iară cerul de-nserare / Roşu-i de războaie crunte, de-arderi mari, de disperare (…) / Soarele divin ce-apune varsă ultimele-i raze / Pe-a istoriei câmpie mult iubită şi se lasă / În oceanul de-ntuneric, ce s-arată inamic. (…) // Marea valuile să-şi mişte şi să tremure murindă, (…) / În catapeteasma lumii soarele să-ngălbenească, / Ai pieirii palizi îngeri dintre flacăre să crească / Şi să rupă pânz-albastră pe-a cerimei întins cort.(vezi Apocalipsă 21, 1 (”şi marea nu mai este” ;Matei 24, 6 (”Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul.”; Ps. 103, 3 (”Cel ce întinzi cerul ca un cort”) şi de Is. 34, 4 (citat deja, în care “cerurile se vor strânge ca un sul”).
Sfâşierea catapetesmei cereşti la sfârşitul lumii, aidoma unei catapetesme de pânză-adică, aşa cum s-a sfâşiat catapeteasma templului la moartea Domnului, aşa se va sfâşia şi catapeteasma cerului şi se va rupe vălul acestei lumi materiale, care acoperă ochii oamenilor, când va veni Hristos a doua oară, cu slavă multă.
Iata caile prin care „Unii vor ramanea tari !”
Chiar daca ortodocsii au in viziune imaginea acestui sfarsit apocaliptic, ei stiu ca „nimeni nu va sti ziua” si momentul cand v-a veni(„Sfarsitul lumii”), asa ca incearca sa-si duca viata crestineste in fiecare moment al vietii pt ca sfarsitul oricaruia dintre noi, aici in aceasta viata poate fi oricand/ oricare putem muri chiar azi, de aceea trebuie sa fim orientati cu gandul spre judecata ce ne asteapat mai mult decat de calcularea exacta a momentului Sfarsitului lumii.