Rugaciunea te aduce in fata lui Dumnezeu, acolo nu poti sta mult daca nu crezi in El, daca stai in fata lui Dumnezseu intri sub influenta Lui. Rugaciunea e transformatoare pentru persoana in cauza. Pe langa actiunea externa conform cu cererea adusa, rugaciunea formeaza crediciosul dupa „chipul si asemanarea” lui Dumnezeu. Facand acest lucru ne pune pe noi in situatia de a castiga suflete pentru Dumnezeu in modul cel mai eficient.
Noi chiar daca nu realizam mereu, dar atragem pe altii sau ii respingem prin caracterul nostru. Nu ceea ce spunem noi conteaza cel mai mult, ci ceea ce suntem noi in esenta, in caracterul nostru. Exteriorul nostru este doar ca o introducere a ceea ce suntem noi in interior. Oamenii nu raman niciodata la prima impresie, la introducere. Oamenii devin asemeni caracterului pastorului lor, si nu conform predicilor lor. Aceasta este o observatie constanta in eclesiologie. Ar putea fi o explicatie foarte critica asupra ineficientei unor lucratori, desi nu este neaparat.
Personalitatea si caracterul nostru sunt bunul nostru cel mai de pret, cu care vom merge in Cer, cu care aducem roada pe pamant sau din cauza carora nu putem aduce si care se formeaza mai mult ca nicaieri in fata lui Dumnezeu in rugaciune.
Sa fiti binecuvantati in rugaciune!
romoflorin 
Rugaciunea este cuvantul pe care noi il inaltam spre D-zeu si rugaciunea ne inalta pe noi.Rugaciunea ne goleste de framantarile launtrice si ne umple de lumina si pace.Rugaciunea este limbajul sufletului iar sufletul-izvorul rugaciunii.Oricare ar fi rugaciunea noastra ,va fi ascultata numai atunci cand e facuta din suflet si cand ceea ce cerem este pentru binele nostru. Si ca semn de recunostinta orice rugaciune noua trebuie sa inceapa cu o multumire.
Otilia:
imi place cum comentezi rugaciunea!
„Rugaciunea ne gleste de framantarile launtrice si ne umple de lumina si pace” Foarte frums spun si profund din p.d.v. spiritual. Cum zice Solomon „dulceata buzelor(cuvintelor) mareste stiinta” Pv. 16,21