Iertarea – este un act de dragoste, nu de dreptate.

desprimavarare

“Iertarea nu are nimic de a face cu meritul cuiva de-a fi iertat – este un act de dragoste, nu de dreptate” cum bine spunea Peter Horrobin.

Cea mai mare rugaciune pe care a rostit’o Domnul Iisus a fost in ultimele clipe de viata: “Tata iarta’i ca nu stiu ce fac.” El fuse-se cel mai nedreptatit om din instorie, facuse numai bine: a vindecat oameni, a invitat morti, a hranit multimi, si oamenii in final l-au rastignit din invidie ca pe un talhar. Cu toate acestea El intoarce spatele oricarui resentiment, sau razbunare indreptatita rugandu-se: “Tata iarta-i ca nu situ ce fac”

Multe suferinte din viata noastra isi au originea in ceea ce altii ne-au facut pe nedrept. Sunt lucruri in care pur si simplu suntem victimele unor nedreptati sau abuzuri. Raul care ti s-a facut, ar trebui sa fim incredintati ca nu va fi trecut cu vederea de Dumnezeu. Uneori noi insine vedem un soi de dreptate divin in viata celui cu pricina. Raul acela insa are o unda neagra care ne urmareste pe noi, chiar daca noi nu am fost vinovati in acel caz. Daca eu nu il iert din toata inima pe acel om, sa grup de oameni, pentru ca el/ei nu au venit la mine ca sa isi ceara iertare, amintirea acelui eveniment imi va chinui viata ore si zile intregi, ani. Imi va consuma energia si ma va munci in mod teribil. Viata noastra ar putea deveni o epava, de ca si cum am fost torpilati exterior de un submarin. Cea mai mare rugaciune in cazul acesta este ce a Domnului Iisus: “Tata iarta’i ca nu stiu ce fac.”.

Tu te gandesti ca nu merita, ca nu este drept, ca ti-au facut mult rau. Raul facut poate fi imultit nespus de mult daca tu nu de deslegi acum iertand. Asa a foat si cazul lui Iisus. Dumnezeu va face dreptate in mod perfect fiecaruia. Aici nu este vorba de dreptate, ci de o lege spirituala, conform careia nu te poti elibera pe tine de tot ce a fost, daca nu ierti. Legea spirituala este sa ierti din inima tot ce a fost. Neconditionat. Sa iti incepi viata de la zero daca trebuie cu ajutorul lui Dumnezeu. Elibereaza acel eveniment total, iarta orice amintire care iti aduce amaraciune. Resentimentele pot fi din viana acelui om, dar tu esti cel macinat.

Nicio circumstanta nu este atat de oribila sau de devastatoare, incat sa depaseasca relevanta acestei rugaciuni uimitoare. Ana se afla pe panta rapida a drogurilor si a sinuciderii. Viata ii fusese ruinata de ani intregi de abuz sexual in cadrul familiei ei. A introdus cheia miraculoasa in usa si a rostit rugaciunea. Dumnezeu i-a schimbat viata pentru totdeauna.

Mihai era disperat, fiindca sotia, pe care o iubise atat de mult, se indragostise de prietenul lui cel mai bun si-l parasise pentru el. Cand a rostit rugaciunea, inima lui zdrobita a fost vindecata, reusind, astfel, sa o ia de la inceput si sa isi reconstruiasca viata.

Linda isi pierduse orice speranta. In urma unui accident teribil, la varsta de 26 ani era pensionata pe viata, pe motiv de invaliditate. A rostit rugaciunea, iar acum este casatorita si traieste o viata normala – nu mai are nicio invaliditate si nu mai are nevoie de nici o pensie.

Recomand pe subiectul acesta cartea “Cea mai puternica rugaciune de pe pamant” – Peter Horrobin

7 gânduri despre „Iertarea – este un act de dragoste, nu de dreptate.

  1. cata dreptate! uneori tind sa cred ca am uitat sa iertam pentru simplul fapt ca cei din jur ii catalogheaza pe iertatori ca fiind slabi, supusi, naivi sau orbi si uita de beneficiile acestui act in plan subtil

  2. andra, cand ti-am citit mesajul mi-a trecut prin cap ceea ce a spus Iisus „Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.” (I Corinteni, 1:18). Iisus ne-a invatam sa ne iubim. Asta a fost intregul lui mesaj. L-a aratat din mai multe puncte de vedere, dar esenta mesajului era sa iubim. Chiar a spus-o lui Nicodim ca, alaturi de dragostea de Dumnezeu, exista o porunca la fel de mare si anume sa ne iubim aproapele ca pe noi insine.

    E adevarat. Daca iubim fara limite, si mai ales daca lasam dragostea sa curga, sa se manifeste, inclusiv atunci cand avem de-a face cu oameni care au gresit fata de noi suntem considerati slabi si fara personalitate. Nu e placut, dar trebuie sa trecem peste asta pentru ca tot Iisus a spus: „Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.” (Matei 5:11)

  3. E foarte adevarat ce spuneti aici. Nu pun la indoiala slabiciunile noastre insa; in timp ce stiu ca numai cu Isus poti ierta cu adevarat adesea e greu. Marturisesc ca exista o persoana in viata mea care imi face mult rau de cate ori are ocazia si nu pot s-o evit din motive personale. Am iertat-o la prima greseala, la a doua, etc., la un moment dat am inceput sa ma indoiesc de anumite lucruri pe care le facea si am crezut ca am eu o problema; acuma, de curand iarasi mi-a facut un rau si mai mare si de data asta chiar am probleme – a inceput sa mi se faca frica. Stiu ca Isus ne-a spus sa iertam de 70 de ori cate 7 si incerc din rasputeri. Am ajuns sa stiu ca trebuie sa iert fiinta asta dar marea problema este ca mi-a pierit dragostea cu totul si asa ajung ca desi mintea mea judeca intr-un fel, inima mea se indoieste. Mi se pare atat de real eseul dumneavoastra (nu cred ca va dati seama cat de adevarate sunt toate cuvintelele pe care le-ati scris) si gasesc curaj la sfarsit dar adesea e greu! Ma gandesc adesea ca si eu gresesc zilnic cu ceva (prin ce fac, ce spun, sau chiar prin ce nu fac sau nu spun) si imi cer iertare seara cu credinta ca El ma iarta. Cat de tare mi-as dori sa am si eu puterea sa fac ca El!

  4. Mariutza, sunt urate situatiile astea dar Dumnezeu nu ne lasa la greu. El ingaduie greutatile doar daca avem ceva de invatat din ele. Ce ai de invatat din ceea ce ti se intampla? Doar tu si Dumnezeu puteti stii. Totusi, imi permit sa iti dau un mic sfat si anume sa schimbi strategia. Iisus ne spune sa iertam, dar ne spune si ca trebuie sa ne iubim aproapele. Incearca sa te apropii de persoana respectiva ca de un prieten. Incearca sa ii castigi increderea. Stiu ca e greu daca ti-a facut mult rau, dar incearca sa ii faci bine si incearca sa iti deschizi inima. Raspunde-i cu dragoste pentru fiecare rau care ti-l face. Oamenii care fac rau intentionat o fac pentru ca in sufletul lor sufera foarte mult. Ofera-i dragoste, cat de multa, si vezi ce se intampla.

  5. Mariutza:
    legat de oamenii care ne fac rau si suntem nevoiti sa stam in preajma lor, cred ca ar trebui sa ne maturizam putin in privinta lor si sa nu ne mai asteptam de la ei sa nu ne greseasca, pentru ca asta ne aduce suferinta, pentru ca avem asteptari irealiste. In alta ordine de idei, nu ii dispretuim, sau jignim cu nimic daca ne gandim ca ei fac raul si fara voie, dar si cu voie cate odata.. este real, ne aduc pace, ne indreptatesc aceste adevaruri. Asta este realitatea de fapt, oricat de buni am vrea sa fim. Biblia spune clar ca suntem robi ai pacatului, nu doar cadem fara voie in el.

    In legatura cu sfintenia, sa fi incredintata ca Dumnezeu te iarta de tot ce regreti sincer, si noi devenim mai buni cand ne uitam in sus, la Iisus, si nicidecum atunci cand ne uitam in jos, la noi sau la oameni, cum suntem tentati adesea sa facem.

    Toate cele bune!

    PS toate acestea sunt complementare cu ce spune agkelos mai sus

  6. Multumesc de raspunsuri; n-am raspuns imediat caci am stat si m-am gandit mult la ceea ce spuneti. Intr-un fel ma bucur ca am avut curajul sa destainui aceasta problema.

    agkelos:
    Cand am citit raspunsul tau, in primul rand mi-am spus „bine, dar fac asta, iert din dragoste” insa dupa ce m-am gandit mai mult mi-am data seama ca s-ar putea ca dragostea aceea sa fi murit incet-incet fara sa-mi dau seama. Cunosc persoana asta de vreo 14 ani si sa stii ca n-am reactionat niciodata la ofensele aduse – ba m-am facut ca nu aud, ca nu vad, ca am uitat dar cred ca in adancul sufletului meu toate s-au adunat cumva. Am fost prietenoasa cu ea insa cand i-am oferit mai mult m-a ranit mai tare. De fapt, cred ca am ajuns sa ma intreb ca ar putea sa fie in stare de un rau mai mare, sa fie chiar periculoasa pentru mine si familia mea (nu stii ce leoaica pot deveni cand e vorba de copiii mei ;-)). Dar dupa ce am citit si recitit ce zici tu cred ca rostul situtaiei e chiar acesta: sa cresc in dragoste pentru semenii mei, caci nu rodesti si infloresti in jurul oamenilor care iti raspund ca tine, dragostea aceea pe care o are Isus e neconditionata. Desi stiu teoria foarte bine, rutina zilnica ma omoara. Multumesc!

    romoflorin:
    Incerc sa fiu obiectiva in sentimentele pe care le am – evident atat cat se poate fi de obiectiv cand e vorba de sentimente. Caci desi mintea mea e cu gandul la Isus, sufletul aluneca incet in directia opusa. Oricat de strans as vrea sa le tin tot o mai iau in directii opuse. Stiu si imi spun adesea ca nu e persoana care are rautatea ci e satana care distruge oamenii si relatiile; ca e dincolo de puterile noastre adesea (depinde de partea cui esti).
    Nu pot nici sa fiu idealista (asa cum visez chiar cu ochii deschisi adesea) si sa cred ca totul e bine si frumos caci in realitate trebuie sa fii cu ochii in patru la tot ceasul din zi si din noapte caci satana iti da tarcoale si loveste unde te stie mai slab.

    Multumesc de sfaturi, mi-au ajutat foarte mult.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s