Daca voi care sunteti rai stiti sa faceti asa…, cu cat mai mult Tatal vostru care este in ceruri, va da Duhul Sfant celor ce i-L cer!

Nu-i suficient deci, ca în locul predãrii noastre personale, sã-i dãm lui Dumnezeu, banii, timpul sau lucrarea noastrã. Multi credinciosi, încearcã în felul acesta sã-si linisteascã constiinta si sã-L pãgubeascã pe Dumnezeu. Cât de întristat ar fi un mire, plin de dragoste fatã de mireasa sa, dacã aceasta în loc sã-i dea inima ei, sã i se dãruiascã pe sine, ar încerca sã-i ofere zestrea ei în bunuri materiale! Cu cât mai mult îl întristãm noi pe Dumnezeu prin încercãrile noastre neputincioase de a-L corupe, a-L mitui, atunci când el ne spune: „Fiule, dã-mi inima ta!” Ori dacã-I oferim lui Dumnezeu mai putin decât pe noi însine, atunci înseamnã cã-L pãgubim de lucrul principal, pe care El îl doreste atât de mult. Cãci Dumnezeu S-a dat pe Sine pentru noi. Tocmai umbra unei asemenea neîncrederi care se strecoarã într-o inimã nepredatã Lui, este piedica care ne opreste de a face experienta plinãtãtii lui Dumnezeu. Cãci Dumnezeu nu poate da plinãtatea Duhului Sãu, aceluia care nu posedã la rândul sãu, o asemenea plinãtate a încrederii fatã de Dumnezeu.

Deci responsabilitatea acestei plinãtãti a Duhului Sfânt, se aflã cu totul în mâinile noastre. Dumnezeu prin dãruirea Fiului Sãu, a fãcut tot ce a putut face pentru noi. Apostolul Pavel spune: „El ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântãri duhovnicesti, în locurile ceresti în Cristos” (Efeseni 1:3). Vrem ca Dumnezeu sã-si reverse plinãtatea Duhului Sãu Sfânt în noi? Dar El a si fãcut-o prin Domnul Isus Cristos. „Cãci în El, locuieste trupeste toatã plinãtatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9).

Deci, sã nu încercãm sã aruncãm responsabilitatea asupra lui Dumnezeu. Pentru cã El s-a angajat sã ne dea plinãtatea Sa, odatã cu predarea noastrã întreagã, Lui. De aceea El asteaptã, cum a fãcut-o de-a lungul anilor. Cu cât vom preda lui Cristos, mai deplin propria noastrã persoanã, timpul, darurile, averea, planurile, nãdejdile si intentiile noastre, cu atât mai mult vom face experienta plinãtãtii minunate a Duhului Sãu. Vom dobândi oricând pacea si puterea unei vieti fericite. Cristosul dragostei tânjeste sã ne umple cu propria Sa plinãtate, asa cum spune psalmistul, cã El îti va da „tot ce-ti doreste inima” (Psalmul 37:4).

Am incercat mult in ultima vreme sa inteleg adevarurile esentiale despre Duhul Sfant, ale plinatatii cu Duhul Sfant si mi-a fost greu sa ma concentrez. Dar in ultimul timp am citit cateva explicatii ale fr Spurgeon despre acest subiect si m-a ajutat in privinta aceasta. El spunea asa:

„În ziua Rusaliilor, Duhul Sfânt s-a coborât pentru a forma Biserica, trupul lui Cristos. În acea zi mare, Cristos a botezat Biserica Lui cu Duhul Sfânt. Fiecare dintre noi devenim prin credintã, un mãdular al acestui trup, al Bisericii, fiind botezati cu acelasi Duh care locuieste în acest trup si primim astfel darul Duhului Sfânt. Adevãrul acesta îl întelegem cu greu. Pentru cã inima noastrã înselãtoare preferã sã se refugieze mai curând în rugãciune, în asteptare si stãruintã ca sã primeascã Duhul Sfânt, ocolind faptul esential, care este absoluta noastrã predare fatã de Duhul Sfânt, ce ne este deja acordat. Firea noastrã veche este vicleanã, de aceea preferã sã astepte, cerând mereu lui Dumnezeu si aruncând asupra Lui rãspunderea primirii acestui dar. Astfel se ocoleste conditia unei predãri totale, fãrã rezerve cãtre Duhul Sfânt care ne este deja dat. La fel ca pãcãtosul care este gata sã se roage si sã cearã binecuvântare de la Dumnezeu, dar nu sã se pocãiascã de pãcatele sale si sã le pãrãseascã definitiv, predându-se lui Dumnezeu, pentru a primi binecuvântarea.”

Cu alte cuvinte ceea ce incepe Hristos la modul general, pocainta de pacate si credinta in ierarea lor prin jertfa Lui, Duhul Sfant continua la nivel profund, detaliat in viata fiecarui credincios. Daca acel credincios va continua ca in prima zi a pocaintei, sa se predea lui Dumnezeu in fiecare zi, in fiecare aspect al vietii lui, avand o atitudine de predare in fata lui Dumnezeu, el va fi umplut de Duhul Sfant si o unealta puternica in mana lui Dumnezeu.

„Dati-vã pe voi însivã lui Dumnezeu” (Romani 6:13)
„Sã aduceti trupurile voastre ca o jertfã vie, sfântã, plãcutã lui Dumnezeu” (Romani 12:1).
„Pavel, rob (biruitul) al lui Cristos Isus” (Romani 1.1)

Am participat astazi la o intalnire cu pastorii din Bucuresti la biserica Harul, organizata de fr. Ceuta Ioan. Era o intalnire de partasie intre pastorii din toate confesiunile evanghelice din Bucuresti si imprejurimi. Impreuna cu noi erau si cateva oficialitati din parlamentul Romaniei: deputati credinciosi, iar invitatul special era Vasile Blaga, candidat PD-L la primaria capitalei. Dansul ne-a salutat, ne-am rugat cu totii pentru el si autoritatile statului. Insa ceea ce a facut evenimentul extraordinar a fost o marturie din partea fr. Nelu Peia.

Sambata in biserica „Sfanta Treime” a fost o conferinta speciala de post si rugaciune, in care fratele Nelu Peia a fost cercetat de Duhul Domnului cu privire la spiritul de judecata si de neiertare fata de fr. Ceuta Ioan. A facut un pas extraordinar si a cerut iertare public fratelui Ceuta. Acesta si-a cerut iertare la randul sau, spunand ca a simtit duhul de evitare si il judeca, de asemeni, pe fratele in inima lui.

La intalnirea de la biserica Harul, in timp ce marturiseau experienta lor, am simtit cum mi se vindeca inima, intrucat si eu aveam in inima mea rani, si judecati cu privire la cel putin 2 persoane care erau prezente acolo in sala. Alti doi frati pastori au venit sa confirme experienta lor din biserica „Sfanta Treime”, ca a fost o experienta autentica si o cercetare pentru toata audienta.

Doamne vindeca inimile si relatiile, si incepe de sus, de la liderii Tai!

P.S. si eu trebuie sa vorbesc cu cele doua persoane, pentru ca inima mea este deja vindecata 🙂

De Curtis Pugh

Aceste şase întrebări îţi vor testa cunoştinţele despre Biblie. Sunt concise şi necesită doar răspunsuri tip DA sau NU. Citeşte cu atenţie fiecare întrebare şi apoi răspunde.

1. Pot toţi oamenii primi şi înţelege Cuvântul lui Dumnezeu?

2. Pot toţi oamenii primi Duhul Sfânt al lui Dumnezeu?

3. Pot toţi oamenii produce pocăinţă şi credinţă când aud Evanghelia?

4. Pot toţi oamenii crede în mod mântuitor în Domnul Isus Cristos?

5. Pot toţi oamenii veni la Domnul Isus Cristos?

6. Pot toţi oamenii să Îi fie plăcuţi lui Dumnezeu?

Cei mai mulţi creştini declaraţi ar răspunde „DA” la toate aceste întrebări.

Ai fi surprins să auzi că Biblia învaţă clar că răspunsul corect la toate aceste şase întrebări este „NU?” Citeşte mai departe şi îţi vom demonstra că Biblia învaţă că nici unul din aceste lucruri nu sunt posibile omului firesc – prin aceasta înţelegem o persoană născută natural în această lume – unei persoane ce nu a fost regenerată sau născută din nou de Duhul lui Dumnezeu. (Versetele sunt reliefate şi am subliniat unele cuvinte pentru accentuare).

Întrebarea numărul 1. Pot toţi oamenii primi şi înţelege Cuvântul lui Dumnezeu?

Biblia învaţă clar că doar unii oameni pot primi şi înţelege Cuvântul lui Dumnezeu. Dovada: Pavel a scris în 1 Corinteni 2:14, „Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte.” Un „om firesc” este o persoană născută natural în această lume. Deci, conform învăţăturii clare a Cuvântului lui Dumnezeu, există o clasă de oameni care nu pot primi şi înţelege Cuvântul lui Dumnezeu. Ei nu au capacitatea aceasta, fiindcă aceste lucruri trebuiesc judecate spiritual, iar ei nu au Duhul Sfânt, Autorul Divin al Bibliei.

Domnul Isus a învăţat acelaşi lucru când a spus: „Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu. Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Oridecâteori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8:43, 44). Nu toţi oamenii sunt copii ai lui Dumnezeu! Există o clasă de oameni despre care Domnul spune că sunt copii ai Diavolului. Conform Fiului lui Dumnezeu, aceşti oameni nu pot primi şi înţelege Cuvântul lui Dumnezeu.

Întrebarea numărul 2. Pot toţi oamenii primi Duhul Sfânt al lui Dumnezeu?

Domnul Isus a spus în Ioan 14:16, 17, „Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor.), care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi.” Autorii Bibliei folosesc deseori cuvântul „lume” pentru a se referi la partea de omenire ce este nemântuită. Deci aici, Domnul învaţă clar că oamenii nemântuiţi nu pot primi Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Astfel stând lucrurile, trebuie spus că nu toţi oamenii pot primi Duhul Sfânt. Deci, răspunsul la întrebare a doua este „NU!”

Întrebarea numărul trei. Pot toţi oamenii produce pocăinţă şi credinţă când aud Evanghelia?

Mulţi oameni cred că „a crede” este „partea omului” în mântuire şi că omul poate produce credinţă mântuitoare. Biblia spune în Fapte 11:18, „După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu, şi au zis: ,Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.’” Aşadar, Dumnezeu este Acela care dă pocăinţa şi credinţa! Şi din nou, Cuvântul lui Dumnezeu spune în 2 Petru 1:1, „Simon (Sau: Simeon.) Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.” Astfel, învăţătura Bibliei este clară: atât pocăinţa, cât şi credinţa ne sunt date. Ceva „căpătat” (2 Pet. 1:1) este ceva ce vine dintr-o sursă diferită de noi înşine. Pocăinţa şi credinţa mântuitoare NU sunt lucruri pe care oamenii le pot produce ei înşişi.

De fapt, ele sunt daruri inseparabile. În Efeseni 2:8 Pavel a scris: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu.” Şi Petru a scris: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui” (2 Petru 1:3). Deci, aceste versete arată că pocăinţa şi credinţa sunt daruri pe care Dumnezeu le face acelora pe care îi mântuieşte, şi nu pot fi produse de mintea, inima sau voinţa umană, sau de vreo combinaţie a acestora.

Ideea potrivit căreia credinţa este ceva existent în toţi oamenii şi că toţi oamenii trebuiesc convinşi să îşi „pună credinţa în Isus Cristos pentru a fi mântuiţi” nu este deloc o idee biblică. De fapt, Biblia spune chiar opusul. Observaţi ce a scris Pavel în 2 Tesaloniceni 3:2: „şi să fim izbăviţi de oamenii nechibzuiţi şi răi; căci nu toţi au credinţa.”

Întrebarea numărul patru. Pot toţi oamenii crede în mod mântuitor în Domnul Isus Cristos?

Domnul Isus a spus, aşa cum este scris în Ioan 10:26-28: „Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” Aici, Domnul îşi aseamănă poporul cu nişte oi. Doar aceia care sunt „oile” Sale cred! Cei care nu sunt „oi” adevărate, nu cred. Credinţa nu îi face pe oameni oi, ci mai degrabă, cei care sunt oile lui Cristos cred! În legătură cu această idee observaţi Fapte 13:48: „Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică, au crezut.” Atunci, cine poate crede? Doar „oile” lui Cristos, adică, cei care „erau rânduiţi să capete viaţa veşnică.” Cei care rămân în necredinţă păcătoasă demonstrează că nu au fost rânduiţi să primească viaţa veşnică.

În plus, unii oameni sunt orbiţi. Dumnezeu, în înţelepciunea Sa infinită, a făcut aceasta. Pavel a scris în Romani 11:25: „Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţinea până va intra numărul deplin al Neamurilor.” Această orbire este atât temporară, cât şi parţială, fiindcă unii iudei sunt mântuiţi, dar majoritatea sunt orbi spiritual şi nu pot crede. Ca dovadă, luaţi în considerare următorul verset: „De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: ,Le-a orbit ochii, şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec’” (Ioan 12:39, 40). Deci, se învaţă clar că nu toţi oamenii au capacitatea de a crede.

Întrebarea numărul cinci. Pot toţi oamenii veni la Domnul Isus Cristos?

Cuvintele Domnului Isus sunt clare şi evidente în Ioan 6:44 şi 65. El a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” „Şi a adăugat: ,,Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.” Acestea sunt cuvinte clare şi sunt contrare cu ideile religioase ale majorităţii oamenilor din societatea noastră religioasă contemporană. „Evanghelişti” şi alţi predicatori care pretind că învaţă Biblia umplu minţile ascultătorilor lor cu ideea că ei pot – că au capacitatea de a –veni la Cristos, dar Cristos Însuşi a învăţat altceva. Nu poţi scăpa de cuvintele lui Cristos spunând că „Dumnezeu atrage pe toată lumea” (însemnând că Dumnezeu „încearcă” să atragă pe toţi, dar cu majoritatea, încercarea Sa nu are succes). Săracul Dumnezeu! Conform acestei idei, El nu poate face ceea ce doreşte. El nu-i poate mântui pe cei ce vrea să-i mântuiască. (Biblia spune că Dumnezeu „. . . face toate după sfatul voiei Sale,” (Efeseni 1:11) şi că „El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: ,Ce faci?’” (Dan. 4:35)).

Dar, înapoi la subiectul atragerii oamenilor de către Dumnezeu la Cristos: acelaşi verset (Ioan 6:44) care spune că Dumnezeu atrage oamenii la Cristos, spune că pe aceia pe care îi atrage, El îi va şi învia la sfârşitul vremurilor. Deci, dacă nu vrei să spui că toţi vor avea parte de învierea celor fericiţi, nu poţi fi consecvent spunând că Dumnezeu atrage pe toţi oamenii la Cristos!

Nu poţi afirma ambele lucruri: fie Dumnezeu atrage pe toţi (încearcă să-i atragă pe toţi, dar eşuează cu majoritatea) şi tuturor acestora Cristos le promite că le va da o înviere binecuvântată (ideea că cei ce nu vin la Cristos vor face parte din învierea celor fericiţi este de neconceput) SAU trebuie să crezi că Dumnezeu atrage doar pe unii oameni la Cristos (aleşii Săi) şi numai acestora Cristos le promite o înviere binecuvântată. Dar aceasta pune destinul veşnic al tuturor oamenilor în mâinile lui Dumnezeu iar cei ce sunt răzvrătiţi împotriva lui Dumnezeu urăsc o asemenea învăţătură. Dar aceasta este învăţătura clară a Bibliei.

Această incapacitate de a veni la Cristos este demonstrată în Ioan 5:40 unde Domnul spune privitor la unii oameni: „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!” Voinţa unora dintre oameni – a celor neregeneraţi – este de nemişcat precum o stâncă împotriva lui Cristos. Pe de altă parte, despre cei pe care Dumnezeu îi mântuieşte, se spune: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea” (Filipeni 2:13). Voinţa răzvrătită a omului este aceea care refuză să vină la Cristos decât dacă şi până când Dumnezeu lucrează întâi în acel om, schimbându-i voinţa.

Întrebarea numărul şase. Pot toţi oamenii să Îi fie plăcuţi lui Dumnezeu?

Răspunsul obişnuit este că orice persoană ce doreşte poate trăi o viaţă plăcută lui Dumnezeu. Dar ce spune Biblia? Citiţi cu atenţie Cuvintele lui Dumnezeu aşa cum sunt scrise în Romani 8:6-9: „Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună. Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.” Permiteţi-mi să citez din nou o porţiune, pentru accentuare: „cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.” Acest text dovedeşte că cei ce nu au Duhul lui Dumnezeu în ei (cei ce sunt fireşti sau neregeneraţi) nu-i pot fi plăcuţi lui Dumnezeu.

Concluzie

Sunt două motive pentru care oamenii gândesc diferit decât învaţă Biblia. Raţiunea noastră umană ne spune că trebuie să fie posibil pentru toţi oamenii să facă aceste lucruri „religioase.” De aceea presupunem că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să înveţe că toate aceste lucruri sunt posibile. În plus, vreme de mulţi ani, arminianismul a fost cel mai popular sistem de doctrină printre credincioşii declaraţi şi mulţi lideri religioşi şi păstori învaţă că omul firesc poate să facă toate lucrurile aflate pe lista întrebărilor noastre.

Dar am arătat că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, spune că aceste lucruri sunt imposibile omului firesc – adică oamenilor aşa cum se nasc în mod firesc.

Dar ce rost au toate acestea? Sunt aceste întrebări doar academice? Sunt ele doar lucruri pe care predicatorii ar trebui să le ştie şi să le discute? Sau sunt ele importante pentru toţi?

Noi scriem fiindcă suntem preocupaţi de sufletul tău. Esenţa acestei broşuri este următoarea: Poate ai făcut o greşeală. Este posibil să fi crezut că ai puterea să faci aceste lucruri, aşa că ai făcut ceva, dar în realitate nu ai făcut ceea ce credeai că faci. De exemplu, poate că ai crezut că poţi lua o decizie şi să vii în mod mântuitor la Domnul Isus Cristos. Poate ai venit doar în faţă într-o clădire în timpul unui serviciu religios. Poate că ai ajuns doar la o experienţă emoţională, şi nu la Cristos. Poate ai ajuns să îţi fie frică de iad, dar nu ai ajuns la frica de Dumnezeu. Poate ai gândit că poţi să-ţi pui credinţa în Domnul Isus Cristos astfel încât să „faci ceva,” dar niciodată nu ai „căpătat o credinţă de acelaş preţ cu a noastră” (2 Petru 1:1). Poate ai crezut că poţi să Îi fi cumva plăcut lui Dumnezeu „venind” sau „crezând” sau „făcând ceva” prin propriile tale puteri. O mulţime de oameni cred că sunt plăcuţi lui Dumnezeu prin acţiunile şi devoţiunea lor religioasă. Dar ţi-am arătat că este imposibil pentru cei ce nu sunt născuţi din nou să-I fie plăcuţi vreodată lui Dumnezeu. Adu-ţi aminte că Biblia spune „cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.”

Poate chiar acum te cerţi cu versetele din Cuvântul lui Dumnezeu pe care ţi le-am arătat. Poate chiar acum spui că aceste lucruri nu pot fi adevărate. Nu este oare posibil ca această atitudine să fie chiar dovada că eşti doar un om firesc şi nu poţi primi lucrurile Duhului lui Dumnezeu deoarece trebuiesc judecate spiritual? Aşadar, tot ce poate ai făcut tu în sens religios nu I-a fost plăcut lui Dumnezeu. Nici venirea ta, nici rugăciunea, nici decizia, credinţa, lacrimile sau botezul tău – nici unul din aceste lucruri nu i-au fost plăcute lui Dumnezeu. Nici unul nu a meritat vreun favor de la Dumnezeu. Nici unul nu te-a făcut vrednic de dragostea şi mântuirea Sa. Nici unul din acestea nu ţi-au câştigat vreun har sau favor din partea lui Dumnezeu. Nu este oare probabil ca tu să fii încă pierdut în păcatele tale – păcate religioase – dar cu toate acestea, păcate?

Iubit cititor, fie ca Dumnezeu să găsească cu cale să îţi tulbure orice pace falsă pe care ai putea-o avea, până vei fi adus la adevărata pace în Isus Cristos. Fie ca Dumnezeu să găsească cu cale să-ţi îndepărteze orice sprijin al experienţelor şi ideilor religioase false până când tu, la fel ca Saul din Tars, vei depinde total numai de lucrarea completă a Domnului Isus Cristos. Şi fie ca tu să ajungi să te bucuri în Cristos şi în marile adevăruri ale Evangheliei Sale.

„Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi” (2 Corinteni 13:5).

„Drept răspuns, Isus i-a zis: ,,Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3:3).

„Nu te mira că ţi-am zis: ,Trebuie să vă naşteţi din nou’” (Ioan 3:7).

În limba română de Iosif Raul Enyedi

Filipeni 2:21 Ce-i drept, toti umblã dupã foloasele lor, si nu dupã ale lui Isus Hristos.

Care este folosul lui Hristos, si ce este rau ca oamenii umpla dupa interesele lor?
Biblia spune despre caile omului, ca i se par bune la inceput dar la urma se vad ca duc la moarte. Dumnezeu nu vrea ca omul sa nu aibe planuri si sa nu le urmeze, insa nu vrea ca el sa ajunga la moarte. Oamenii nu isi dau seama ca in ei nu este consecventa si tarie, tarie de a merge spre viata, oamenii fara Dumnezeu nu pot ajunge la viata, la mantuire.
Folosul lui Hristos este muntuirea omului. Hristos a venit ca sa ne mantuiasca, adica atunci cand vom muri sa ajugem in imparatia lui Dumnezeu. Hristos este perceput ca Unul care impovareaza, pune sarcini, are pretentii mari de la oameni. Asa l-a pictat satana inaintea oamenilor, desi el a spus clar:” Veniti la mine, toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna” Domnul Iisus stie ca noi nu putem prin propriile noastre puteri sa urmam pe Dumnezeu, si de aceea a venit sa ne ceara sa credem in El. Chiar daca am putea de azi inainte sa il urmam pe Dumnezeu, nu putem sa ispasim pacatele noastre. Intotdeauna avem nevoie de Iisus.
Interesele noastre fata de interesul lui Hristos se deosebeste prin aceasta, interesul omului duce la moarte pana la urma, iar al lui Hristos la viata.

Intr-o vizita la bunici, un baietel se joaca in padurea de la marginea fermei bunicilor, cu o prastie. A practicat mult, dar n-a reusit sa loveasca tinta . Descurajat, se reintoarce seara la cina.

Pasind asa incet, zareste ratusca preferata a bunicii lui si dintr-un impuls de moment, incearca din nou prastia si loveste rata tocmai in cap. Rata se da peste cap si moare.

Plin de regrete si in panica, ia rata si o ascunde in gramada de lemene de foc…dar cu cotul ochiului zareste pe sora lui privind intens de la distanta.

Sally, a vazut totul…dar nu a spus o vorba. A doua zi dupa prinz, Bunica o cheama pe Sally sa spele vasele. Dar Sally raspunde imediat…”bunica, Johny mi-a spus ca el vrea sa te ajute in bucatarie”…iar la urechea lui Johny Sally sopteste…”adu-ti aminte…rata!!!” Asa ca Johny, spala vasele. Mai tirziu bunica anunta ca bunicu merge la pescuit…dar mai spuse bunica…”imi pare rau, Sally dar de tine am nevoie la bucatarie sa pregatim cina”; la care Sally zimbeste doar si raspunde imediat:” De fapt, bunico Johny mi-a zis ca el vrea sa te ajute „…iar incet la ureche lui Johny…”adu-ti aminte…rata!!!” Asa ca Sally s-a dus la pescuit cu bunicul si Johny a ramas acasa sa ajute iar la bucatarie.

Si asa …trecura citeva zile in care Johny isi facea si partea lui de treaba si facea si partea lui Sally”…pina intr-o zi cind simtii el ca i-a ajuns . Asa ca s-a dus glont la bunica si i-a marturisit cu parere de rau ca, dintr-un accident nefericit…i-a omorit rata. Contrar asteptarilor lui, bunica a ingenunchiat in fata lui, l-a imbratisat si cu un zimbet senin i-a zis…”dragul meu…am stiut de la inceput. Vezi, cind tu ai omorit rata eu ma uitam afara pe geamul de la bucatarie si am vazut absolut tot ce s-a intimplat…si pentruca te iubesc asa de mult, te-am iertat de-atunci. Dar, m-am mirat de ce ai lasat-o pe Sally sa te transforme intr-un servitor personal cind era atit de usor sa spui adevarul si sa primesti iertarea.”

Acuma gondeste-te la propriile pacate, neglijente, rautati din trecut. Orice ai fi facut…si diavolul tine o evidenta foarte corecta a pacatelor noastre, si ni le aminteste, sau le scoate la iveala cind ni-e lumea mai draga…minciuni, inselatorii, datorii, frica, obiceiuri urite, ura, iutime, gelozie, invidie…sau orice altceva, tu trebuie sa stii ca Dumnezeu te-a vazut deja dela fereastra cerului. El ti-a vazut fiecare secunda a vietii tale, dar te-a iubit , te-a iertat si s-a jertfit pentru tine platind orice datorie, si stergind orice fapta rea din lista pirisului. De acum esti iertat…si doar se ingrijoreaza ca l-ai lasat pe satana sa te faca robul lui. Ceea ce este atit de minunat la Dumnezeul nostru este ca atunci cind ne iarta el si arunca informatia si raportul pacatelor noastre in marea uitarii.

Acum nu uitati sa amintiti si altora ca sint liberi si nu datoreaza nimic stapinului acestei lumi. „Mergeti in toata lumea” si spune-ti tuturor ca nu mai sint robi pacatului ci iertati si salvati.

Rugaciunea este unul din raspunsurile de baza. Dar de ce rugaciunea, asta este doar pentru cei religiosi, bisericosi? Nu, rugaciunea este instrumentul de baza incredintat oamenilor de Dumnezeu. “Casa Mea se va numi o casa de rugaciune” Spunea Domnul Iisus.

Rugaciunea iti ascute deprinderile, iti perfecteaza comportamentului. Nu poti sa te rogi constat pentru un lucru in viata, si sa te porti la fel in directia aceea.

Rugaciunea iti focalizeaza gandurile. Noi nu reusim anumite lucrui pentru ca avem mintea impartita, haituita de tot felul de “obligatii”, responsabilitati, etc. Rugaciunea concentreaza gandurile intr’o directie, exact ceea ce iti lipseste adesea pentru a realiza ceva.

Rugaciunea misca mana lui Dumnezeu. Unii spun, nu este adevarat, Dumnezeu face ceea ce vrea si nu asculta de nimeni. In cazul acesta, rugaciunea nu poate schimba voia lui Dumnezeu, care este suverana. Dar daca rugaicunea mea este dupa voia lui Dumnezeu, Domnul Iisus chiar insista sa cer, si voi primi, sa bat, si mi se va deschide, sa caut, si voi gasi. Sa nu mai fim asa aroganti, Dumnezeu stie ca abea ne taram viata si ca avem nevoie de El, abea asteapta sa ne ajute, si isi doreste asta mai mult decat i-o cerem noi in general.

Rugaciunea aduca sanatate sufleteasca, psihica si mintala. Sufleteasca, pentru ca te apropie de Dumnezeu, si daca o faci din toata inima vei intelege ca Iisus este singura cale de impacare cu Dumnezeu si astfel sufleteste vei fi realizat. Sanatate psihica, pentru ca am fost creati dupa chipul lui Dumnezeu, pana nu colaboram, comunicam cu El, noi avem in noi un gol in forma de Dumnezeu, care nu poate fi umplut niciodata de nimic, si de nimeni. Sanatate mintala, pentru ca atunci vom primi raspunsuri trainice la intrebarile existentiale, raspunsuri pe care daca nu le ai, esti nevoit din orgoliu ori sa te minti singur cu privire la ele, ori sa te prefaci ca sti raspunsul la ele. Asta iti afecteaza mintea si respectul de sine. Cu Dumnezeu vei depasi acest obstacol interior.