Una din framantarile romanilor este aceea de a fi talentat intr’o directie, si de a nu putea practica, sau exersa acel talent, datorita conditiilor vitrege de viata.
Ce ar trebui facut in acest caz? Eu sunt de parere ca ar trebui sacrificat cel din urma acel talent. Probabil ca obligatiile vietii, familia, educatia sunt lucrurile care ar trebui lasate inaintea acelei placeri, pasiuni. In rest probabil ca ar trebui sa ne dedicam acelui lucru, in sens pozitiv, constructiv, cu voia lui Dumnezeu.
Nu ar trebui sa permitem ca acele lucruri care n’i le dorim sa le facem, sa nu le facem. Nu cred ca sunt argumente solide in privinta asta. Doar asa putem pune toata inima in ceea ce facem, altfel ne luptam sa supravietuim si ne facem datoria, dar asta nu este totul in viata.
romoflorin 