In Grecia antica Socrate (469-399 BC), era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui.
Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta si care i-a spus:
„Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?”
„Stai o clipa,” replica Socrate. „Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test, numit Testul celor Trei.”
„Trei?”
„Asa este,” a continuat Socrate. „Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui.
Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?”
„Nu,” spuse omul. „De fapt doar am auzit despre el.”
„E-n regula,” zise Socrate. „Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu”.
Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?”
„Nu, dimpotriva…”
„Deci,” a continuat Socrate, „vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?”
Omul a dat din umeri, putin stanjenit.
Socrate a continuat. „Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba – filtrul Folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?”
„Nu, nu chiar…”
Ei bine,” a conchis Socrate, „daca ceea ce vrei sa-mi spui nu sti daca este Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?”
romoflorin 
Eu l-am primit prin e-mail cu o continuare:
Din cauza acelui test, Socrate nu a aflat niciodata ca sotia lui il insela cu acel student 🙂
E o greseala de logica aici. S-ar putea ca informatia asta sa nu fi trecut testul 3 … omului i-ar fi fost de folos asemenea informatie, deci nu era doar o simpla barfa, mai ales daca s-ar fi dovedit a fi adevarata (testul 1).
Oricum interesant.
draga florin, sper ca acel DC dupa anii in care a trait socrate nu sunt „dupa cristos”! daca nu sunt asta, atunci de la ce vine „DC” acolo?
Silvia:
nu am stiut povestea, stiu ca uneori filosofii au avut o viata care nu era in concordanta cu invataturile lor. Insa ce este bun, e bine sa invatam de la fiecare. Inca o dovada in plus ca filosofia nu este suficienta pentru schimbarea/indreptarea vietii.
Alterama:
sorry pentru inconvenient, am preluat materialul, si nu am luat seama la „DC”. Intradevar el a trati inainte de Hristos 🙂
Dar de ideile lui ce parere ai?
Eu cred ca Socrate a fost un mare om, dincolo de filosofie! De fapt, nici nu era un erudit, ci un intelept autoformat. Intelepciunea lui venea de Sus, si de aceea si-a castigat multe dusmanii in cetatea lui: pentru ca spunea intotdeauna adeavarul, si practica virtutea. In orice imprejurare, viata sa a fost expresia filosofiei sale. Chiar si in moarte! A fost invinuit ca nu credea in zei, insa el credea mai profund decat acuzatorii sai intr-o Forta superioara…care il sfatuia! Ei spuneau ca „discuta cu un demon”, insa, de fapt, acela care il sfatuia, oricine ar fi fost, l-a indrumat numai pe calea virtutii si a necompromisului! A acceptat sa moara decat sa isi renege convingerile…ca si sfintii crestini de mai tarziu!
Pentru mine, Socrate este un model, un exemplu al prezentei harului printre „pagani”(asa cum erau numiti toti filosofii anteriori lui Iisus)! Desigur, in limitele vremii sale!
Exista un merit unanim recunoscut in istorie, ca filosofii greci, au contribuit, in mod providential, la pregatirea omenirii pentru venirea lui Hristos, intrucat prin filosofia lor, ei au demitizat politeismul, inchinarea la multi zei, multi dumnezei, etc. Ai au produs o chimbare insemnata in zilele lor. Ei au oprit oamenii de la inchinarea la atatia zei irationali, insa nu au putut da o directie clara, pe aceasta in istorie a dat’o Hristos.
Da! Cu adevarat intelept.
cf