Zi: 22 septembrie 2007

Feriti-va de idoli!

~ florin ~ Lasă un comentariu

Dumnezeu spune ca este inclinatia noastra permanenta. Idolatria este foarte acutala si astazi.

Idolatria este inclinatia noastra de a simplifica lucrurile si a le face asa cum am vrea noi. Tendinta de a ne insela propriile constiinte. Inainte idolii erau din lemn sau piatra, acum sunt sub forma unor teorii sau invataturi nebiblice despre Dumnezeu (asa cum vrem noi) sau idolatrie mai este si faptul de a pune pe primul loc in viata altceva decat pe Dumnezeu. Se intampla asta printre oameni? Dumnezeu spune ca asta in ochii lui este idolatrie. Omul a fost facut pentru Dumnezeu. Cand el nu pune pe Dumnezeu pe primul loc, se degradeaza.

Sunt beneficii in felul oamenilor de a se purta? Pai da, ca daca nu ar fi, nu ar face:

1. Odihna mintii. Omul inclina spre a simplifica lucrurile, in vechime facea un chip cioplit si rezolva cu Dumnezeu, azi fac oamenii niste teorii bine slefuite si poleite, si l-a aranjat din nou pe Dumnezeu. Idolatrie.. Cand faci asta mintea ta se odihneste, zici: „Gata, eu asa cred! Pe aicea merg!” Cand de fapt omul ar trebui sa aba Scriptura drept ghid si nu dorintele lui.

2. Libertate deplina. Daca iti fauresti o imagine despre Dumnezeu asa cum iti place tie, tu faci ce vrei. Si daca trebuie iti mai ajustezi din nou „Zeul”

3. Tu esti proprietarul. Ce faci tu este al tau in mod propriu, tu esti „facatorul”.

Ce spune Dumnezeu in fata acestor lucruri:

1. Modul acesta de a trai iti da odihna mintii, dar omnul are mai multa nevoie de pace in mintea lui. (Ioan 20,19) Cand mintea este tulburata, odihna este putin lucru.

2. Omul vrea libertate deplina. Ideea este nu sa faci tot ceea ce vrei, ci sa reusesti in ceea ce faci. Un lucru dus la bun sfarsit este mai bun decat zece nereusite.(Psalm 1,3)

3. Omul vrea sa fie el proprietar, deasupra. E mai sanatos pentru psihicul omului sa isi respecte autoritatea lui si sa nu si-o renege. (Deuteronom 28,66)

Asadar: Feriti-va de idoli!

Ce inseamna sa crezi?

~ florin ~ Lasă un comentariu

Noi suntem o tara crestina, asa ne place sa credem. Desi nu stiu cum se impaca asta cu faptul ca suntem in top la capitolul coruptie. Cele doua ar trebui sa nu mearga impreuna. Inseamna ca trebuie sa fie o alta explicatie.

Dar ce inseamna sa crezi? Auzi pe majoritatea romanilor ca spun: „Si eu cred in Dumnezeu si in Iisus Hristos. ”

Exista doua feluri de credinta, una la nivel de cunostinta: „Da stiu ca exista un Dumnezeu”, pe care si dracii o au si se infioara (Iacov 2,19). Aceasta nu duce la mantuire.

Dar exista si o credinta mantuitoare in care spui: „Ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit?” , cu alte cuvinte, pentru ca eu stiu ca exista un Dumnezeu si intr’o zi voi sta in fata Lui. Aceasta duce la mantuire.

Acum nu este suficient sa intrebi, este nevoi sa faci ceva. Ce ar trebui facut?

Unii spun, cultele mari: ortodoxi, catolicii, ca sa vii la noi trebuie sa te botezi, sa faci o anumita slujba, apoi nu iti mai cere decat sa fi de buna credinta, de pasti, de craciun sa vii la biserica si sa primesti parintele cand vine cu „sfintirea casei”. Oare asta inseamna ca ai crezut? Oare asta inseamna sa fi mantuit? 

Neoprotestantii spun: „Trebuie sa faci catecheza, sa te botezi si apoi sa vii mai des la biserica, adica cel putin o data pe saptamana.” Dar pocaitii pun accent pe un lucru: „Trebuie sa primesti in inima ta pe Iisus ca Domn si Mantuitor!” Si nu este gresit asa. Numai ca Domnul Isus a spus talharului ca va fi in Rai, si talhaul nu l-a primit in inima ca Domn si Mantuior, el a spus doar: „Aduti aminte Doamne si de mine cand vei veni in Imparatia Ta” Luca 23,42. Asta ne arata simplu ca trebuie sa crezi ca Isus e Fiul lui Dumnezeu si sa ai inima deschisa pentru El. Nu conteaza cuvintele prea mult. Pentru ca unii asa frumos si teologic primesc pe Isus in inima lor, dar traiesc in viata numai cum vor ei. Asta cred ca este credinta care duce la mantuire. Si de asemenea el era un om care deja facuse fapte ale credintei lui. Il aparase pe Iisus in fata talharului badjocoritor, si il indemna sa se teama de Dumnezeu. Acestea sunt semnele adevarate. Fapta si cuvantul.

Evanghelizare sau ucenicizare?

~ florin ~ Lasă un comentariu

Evanghelizarea si ucenicizarea sunt doua lucruri diferite. Dupa statisticile evanghelizarilor din Roamnia, trebuia sa avem 50% de oameni nascuti din nou, insa noi am ramas tot la 0, si ceva la suta, pe o parte intra in biserica si pe alta pleaca, dar nu pleaca in cer!

Domnul nu ne-a poruncit sa facem evanghelizare, ci ucenicizare „Faceti ucenici „. Este usor sa faci evanghelizare si sa pleci..  Noi trebuie sa vestim evanghelia, asta este altceva. Evanghelizarea bineinteles ca este necesara dar este doar inceputul. Noi trebuie sa ducem la bun sfarsit ce incepem.

Dar ce este un ucenic? Este cineva care se uita o vreme la „mesterul” lui si apoi incepe sa faca si el la fel. Acum vine intrebarea cea mare: Noi facem ucenici daca avem unde sa ii luam cu noi pe oameni! Daca avem ce „meserie” sa ii invatam! Dar daca noi nu ne rugam, nu citim biblia, nu mergem la biserica, nu traim cu Dumnezeu in fiecare zi, nu vom putea sa facem ucenici. Ei vor asculta evanghelizarile si predicutele noastre frumoase, dar cu coada ochiului se vor uita la noi, si daca nu vad nimic, nu vor face nimic. De multe ori s-au convertit oameni la Hristos nu pentru ca cineva i-a spus despre Isus, ci pentru ca cineva l-a luat cu el la biserica, la un grup de rugaciune, de studiu.

Secretul cresterii nu este evanghelizarea ci ucenicizarea. La evanghelizare ii strangi pe oameni, insa daca ei nu sunt ucenicizati nu vor ramane. Daca biserica din Coreea de Sud creste este pentru ca ea e grupata pe celule de ucenicie. Acolo oamenii nu spun decat: „hai cu mine la gurpa de rugaciune!” si acolo se intampla totul.

Noi unde la zicem hai cu noi?

Domnul sa ne indrepte inimile sa facem ucenici!