septembrie 19, 2007 – romoflorin

Cu siguranta ati auzit zicala aceea: “Dumnezeu uraste pacatul dar iubeste pe pacatos”. Daca vom privi cu atentie in Scriptura baza biblica pentru aceasta afirmatie nu prea gasim decat: Ezekiel 33:11 Spune-le: “Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, cã nu doresc moartea pãcãtosului, ci sã se întoarcã de la calea lui si sã trãiascã. ” In care sensul nu este ca Dumnezseu iubeste pe pacatos, ci ca doreste ca pacatosul sa se pocaiasca in mod cinstit.

In schimb gasim un pasaj care spune raspicat: “Domnul… uraste pe cel rau si pe cel ce iubeste silnicia.” (Psalmul. 11,5) In Psalmul. 2,4 spune: “Celce sade in ceruri rade, Domnul isi bate joc de ei” In Proverbe 1,27 spune: “Fiindca lepadati toate sfaturile Mele…. de aceea si eu voi rade cand veti fi in vre’o nenorocire, imi voi bate joc de voi cand va va apuca groaza,..”

Ce putem spune in urma acestor lucruri?

“Dumnezeu uraste pacatul dar totusi nu iubeste pe pacatos” Pentru ca il badjocoreste.. !?
Mai bine zis: “Dumnezeu uraste pacatul dar iubeste pe pocait”. Pentru ca in Luca 15, 10 “Tot asa va spun ca este bucurie inaintea ingerilor lui Dumnezeu pentru un singur pacatos care se pocaieste.”

Dumnezeu iubeste lumea, dupa cu spune Scriptura dar numai “oricine crede” iubeste pe Dumnezeu si e iubit de Dumnezeu. Toata lumea care nu crede pe Dumnezeu, Il face mincinos, deci cum ar putea Dumnezeu sa iubeasca pe cei ce Il fac pe El mincinos ?!

Dumnezeu ar vrea ca ei sa se pocaiasca, in asta sta toata dragostea Lui.

Daca noi spunem oamenilor: “Dumnezeu te iubeste !” Ar putea sa le placa starea aceasta, desi ei nu o inteleg, si nici eu, fapt e ca ei vor detesta un astfel de Dumnezeu si cu greu vor pricepe. Sa spunem mai bine ca Scriptura: “Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului!” E mai bine asa, pentru ca ea va veni… si ce va face atunci cel ce n-a primit pe Dumnezeu?

Sa corectam asadar zicala veche: “Dumnezeu uraste pacatul dar iubeste pe pocait” !! (Cat despre cel pacatos, Dumnezeu ii porunceste sa se pocaiasca Fapte 17,30)

Richard Cecil spunea: “La predicatorii de azi se simte o evidenta lipsa de spiritualitate. O simt eu in propria mea viata si in cea a altora. Ma tem ca domina prea mult o mentalitate de jos nivel, o mentalitate preocupata doar de administratie, de organizare de aranjamente, de sforarii.”

Ideea de la care pleaca aceasta mentalitate este aceea ca oamenii trebuiesc motivati mai intai sa vina la Dumnezeu, sa il urmeze pe El. Problema este ca daca pui slujirea lui Dumnezeu in baza “bunavointei umane”, greu lucru incerci. Nu am de loc incredere in vointa umana si bunavointa oamenilor. Oamenii pleaca de la intantii foarte bune, insa ajung foarte curand la opinii contrare. Dumnezeu spune: “Blestemat sa fie omul care se increde in om” (Ieremia 17,5)

Cred ca noi trebuie sa schimbam schema, noi nu trebuie sa ii tot motivam, sa ii tot facem pe oameni sa doreasca sa il urmeze pe Dumnezeu, ca in practica nu vor face asta niciodata (intentii bune tot au..), ci sa le spunem realitatea: motorul pocaintei noastre sunt pacatele noastre, inima slujirii noastre sunt proruncile Cuvantului lui Dumnezeu. Noi nu facem lucrarea Domnului din placere, avem o bucurie nespusa pentru Dumnezeu pentru ca il iubim, dar lucarea si slujirea este grea si anevoioasa adeseori, pentru ca noi trebuie sa ne lepadam de noi insine, sa ne luptama cu mandria si comoditatea noastra proprie, sa scapam de orgoliul si prejudecatile noastre, apoi sa facem asta si cu ceilalti.

Cred ca la baza mentalitatii unor lucratori astazi este sintagma: “Eu cred ca ii pot convinge pe oameni sa il urmeze pe Dumnezeu”. Cred ca este falsa speranta aceasta. Mai sunt si exceptii, dar este tare descurajator sa mergi pe linia aceasta.

Avem pacate reale, atunci e responsabilitatea noastra sa ne pocaim in dreptul nostru, Dumnezeu ne iubeste si are rabdare, dar sa nu ni-L imaginam ca pe un clovn, care ne tot roaga si amuza, ca nu este asa. Daca viata noastra e asa de grea si dificila este pentru ca mana Lui apasa peste noi. Oare cati mai vedem asta?

Doamne ajuta-ne sa predicam pocainta straveche si sa ramanem in dragostea Ta! (adica sa pazim poruncile Tale Ioan 15,10)