Cand ne gandim la nasterea Domnului, ne punem intrebarea: de ce a fost nevoie sa vina la noi? Daca nu ar fi venit la noi, mania lui Dumnezeu ar fi ramas asupra noastra, noi nu am fi avut o cale de mantuire. Legat de mantuire, Domnul nu mantuieste pe nimeni automat, El doar a pregatit o mantuire mare, o cale de scapare, noi insa trebuie sa ne mantuim din mijlocul acestui neam ticalos.

Animalele stateau de vorba odata deapre suferinta din lume, si corbul spunea: suferinta vine din foame, cand unui om ii este foame, este in stare sa manance si un om. De aceea este atata suferinta in lume. Porumbelul a spus, nu, cu dragostea este problema. Cand iubesti pe cineva si el nu tine seama de asta si iti face rau, atunci tu fierbi si mult rau iese de aici. Cerbul spuse: din ura vin toate, cerbii nostrii cand se bat intre ei, isi rup coarnele si raman incurcati si mor asa adesea. Iepurele spuse si el: frica este problema, orce iepure este impuscat o singura data, insa el toata viata sta cu frica asta si nici noaptea nu doarme bine, nici ziua nu mananca bine. Un intelept care era cu animalele spuse: nu vedeti voi ce este comun in toate istorisirile voastre? Eu flamanzesc, eu iubesc, eu urasc, sau eu ma tem. Eu-l este problema in toate. Daca nu am fi asa egoist, nu am avea atata probleme. Daca ne-am gandi mai mult la celalalt si la interesele lui si Dumnezeu, ar fi mai putin rau in lume.

Cine are urechi de auzit sa auda 🙂

Despre nașterea Domnului s-a profețit în termenii aceștia:

”Totuși întunericul nu va împărăți veșnic pe pământul în care acum este necaz” Isaia 9,1.

În ce sens întunericul nu va împărăți veșnic, cum împărățește el acum? Ce fel Iisus face să vină lumina, cum luminează El? Eu vreau să fiu luminat de El, cum mă luminează El pe mine? Toate aceste întrebări ne vin în minte și încercăm să dăm răspuns. Scripturile ne dau răspun la aceste întrebări importante, mai ales când ne uităm în pasajele următoare din textul nostru:

1. În primul rând Domnul Iisus ne luminează prin minunatele lui sfaturi (v6). Continuă lectura „Întunericul nu va împărăți veșnic pe pământ – mesaj de crăciun” →

Adesea când vorbim despre rugăciune, fugim repede cu gândul la scumpii noștri frați penticostali, Dumnezeu să îi binecuvinteze! Și parcă ne inferiorizăm și spunem că noi nu suntem așa de rugativi cum ar trebuie, cum ne-a cerut Dumnezeu. Și facem de aici un prilej ca să nu mai pornim la drum, la acest drum binecuvântat al rugăciunii. Aici este cred mai degrabă vorba de pricepere pe tărâm spiritual, decat de o predispoziție cultică. Este vorba de hotărârea de a face ceva ce ți-a spus Dumnezeu. Pentru toți aceștia și pentru alții interesați dau mai jos câteva gânduri importante despre această parte importantă din viața noastră și cum pot fi ele implementate în viața noastră orășeană încărcată de care ne plângem cate odată. Iată ce spunea pastorul  Norman Vincent Peale despre acest subiect!

• Nu poţi însănătoşi un om din punct de vedere fizic până nu-l vindeci sufleteşte.
• Un faimos psiholog spunea: „Rugăciunea este cea mai mare putere care îi stă la dispoziţie unui individ pentru aşi rezolva problemele personale.
• Munca susţinută, gândirea pozitivă, corectitudinea, tratamentul corect al oamenilor şi un mod corect de rugăciune dau întotdeauna roade. Continuă lectura „Importanța rugăciunii” →

”Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine”.  (Ioan 14:1)

Interesant, aici Domnul nu include nici un om, părinte, prieten în ce privește credința, încrederea noastră. Adesea oamenii se frământă cu imperfecțiunile celor apropiați lor. Noi oamenii, suntem cumsecade, avem dragoste și respect, dar suntem din când în când vizitați de ”nebunie”. Domnul într-un mod tacit ne spune să facem o echipă în trei: El, noi și scriptura. Tot ce adaugi peste, sau este mai puțin de atât, aduce slăbiciune. Prietenul tău cel mai apropiat este cel ce face și el la fel 🙂 Când ai credință în cineva, în Dumnezeu de exemplu, aștepți ceva de la El, când iubești pe cineva, sensul este invers, tu îi dai ceva.

Să nu ne mai frământăm mințile, să iubim pe oameni, să ii respectăm, și să ne punem toată încredem în Dumnezeu, și El nu ne va dezamăgi, nici pe noi, nici pe cei dragi nouă. Asta va aduce pace și stabilitate vieților noastre trecătoare. Nu ne învață așa scripturile?

Ascultam gândirea unei cantarete rock cu privire la mama sa. A fost abandonată de la 6 luni unor rude din motive financiare, când s-a făcut mare se întâlnea cu mama. A fost întrebată dacă nu are resentiment. ”Nu mi-am permis niciodată să o judec pe mama. Ai nevoie de multă putere interioară să faci ce a făcut mama și știu că a făcut-o pentru noi, a pierdut copilăria noastră lângă ea, pentru noi.”

Cum vi se pare gândirea aceasta?

Mă gândesc la ce spunea Domnul: ”fiți înțelepți ca șerpii…”

Am intrat în luna sărbătorii Nașterii Domnului Iisus și începem să ne gândim cu bucurie la aceasta sărbătoare, la acest eveniment. Un lucru care mie îmi place mult la această sărbătoare este că oamenii îl văd mai bine pe Dumnezeu în această perioadă, pentru că știu că îngerii au spus: ”Astăzi în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor”. Dumnezeu nu este costisitor, el nu cere lucruri de la noi. El a venit ca să ne ofere, să ne dea pe Fiul Său. Iar fiul său vine la noi și spune: ”Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și eu vă voi da odihnă. Da este adevărat că și Domnul ne cere să venim la El. Dar de ce oare? Ce vrea să facem pentru El? Ce să contruim? Cât timp să îi dăm? El ne cheamă ca să ne dea odihnă. Poate noi ne-am pierdut speranța că vom mai trăi liniștiți, ne-am resemnat. De aceea ne cheamă El. Noi în rătăcirea noastră, am renunțat a ne mai face nouă înșine bine, dar o face El. Ne cheamă El. Dumnezeu a luat inițiativa și l-a trimis la noi.

Plânsul este o slăbiciune în opinia generației actuale. Cred că această concluzie sa format de nevoie, pe de o parte, datorită multelor probleme ale generației, nerezolvate, care dacă ar trebui plânse, ar fi copleșitoare. Atunci soluția este: nu este bine să plângi. Bineînțeles că nu este corectă și recunoscută ușor. Pe de altă parte, nu există un punct stabil de sprijin, pe baza căruia să știi că nu te consumi în zadar. În altă ordine de idei este spiritul de mândrie care este promovat în lume, spiritul luciferic. Acesta prinde foarte bine pentru că este în firea noastră după căderea lui Adam, dar și pentru că există anumite considerente raționale. Mândria este ieftină. Pretinzi lucruri mari, cu privire la tine, la un colectiv, familie etc. peste noapte. E simplu și plăcut. Mândria este accesibilă. Oricine poate și are dreptul să pretindă acest lucru. Continuă lectura „Ferice de cei ce plâng” →

Sceneta a fost susținută de tinerii Bisericii Isus Mântuitorul cu ocazia sărbătorii roadelor în 28.oct.2012. Mulțumim fratelui Marius, administratorul site-ului http://istorieevanghelica.ro/ care ne-a făcut înregistrarea.