Pentru că am scris două articole despre rugăciune, aș vrea să adaug o concluzie, sau încă unul în încheierea acestui subiect.
Liviu Olah, spunea că rugăciunea este cea mai puternică armă a credinciosului. Este precum armă nucleară în lumea fizică. Pentru că ea înmulțește forța lansării prin puterea lui Dumnezeu. La ce mă refer. Rugăciunea este acțiunea unui simplu credincios, dar în funcția de credință și voia lui Dumnezeu, aceasta rugăciunea ajunge la Dumnezeu și este amplificată infinit de puterea lui Dumnezeu după voia Sa. De exemplu, ce simplu s-a rugat Ilie, și liniștit, și ce foc a venit din cer peste jertfa lui în fața preoților lui Baal și Astartea. La fel sa rugat și când a coborât foc din cer peste cetele de soldați. La fel a fost rugăciunea Anei, mama lui Samuel, abia rostită și ce efect a avut în istoria lui Israel, efect cutremurător, în bine Slavă Domnului. De acolo a ieșit Samuel, prooroc după inima lui Dumnezeu, și din el David, impărat după inima lui Dumnezeu. Isus când se roagă pentru învierea lui Lazăr, rostește în același fel, cuvinte de mulțumire și de încredere, simple, și ce forță dezvoltă aceste cuvinte la învierea lui Lazăr.
Inima rugăciunii este Dumnezeu prin Isus Hristos. De aceea și credința care trebuie să îi unească pe cei doi. De aceea ele pot fi atat de puternice. Cînd te rogi cu încrederea și convingerea deplină prin Cuvânt, că rugăciunile tale sunt ascultate, se lucrează la ele, aștepți, urmărești răspunsul lui Dumnezeu și continui să lucrezi așa, vei ajunge să faci lucrări mari cu Dumnezeu. Rugăciunea trebuie să fie dezinteresată, pentru slava lui Dumnezeu făcută în curăție, cu credință și perseverență.
Omul lui Dumnezeu trebuie să se deprindă în totul cu această practică, dacă vrea să fie umplut de puterea lui Dumnezeu, de Duhul Sfânt.
romoflorin 