Atunci când iubești pe cineva, te porți bine și prețuiești tot ce vine din partea acelei persoane. Atunci când Dumnezeu binecuvânta într-un fel oarecare pe unul din patriarhi, aceștia zideau un altar, puneau niște pietre de aducere aminte, pentru a marca evenimentul și locul. Făceau asta pentru că îl iubeau pe Dumnezeu din tot sufletul lor. Ei nu vroiau să treacă așa de ușor pe lângă acest lucru. Ei prețuiau tot ce făcea Dumnezeu și tot ce le vorbea Dumnezeu. Nouă de multe ori Dumnezeu ne vorbește prin cuvântul Său, și suntem binecuvântați, suntem ajutați mult, sau foarte mult uneori. Totuși cuvântul, scripturile pe care Dumnezeu le folosește cu prisosință pentru a ne ajuta, rămân parcă undeva în programul zilnic. Știu că noi creștinii de astăzi citim zilnic scripturile, însă întrebarea se pune câți le mai iubim, câți suntem alipiți de ele, să le tratăm cu scumpătate. Nu, scriptura nu trebuie să fie doar o rutină, doar un instrument, ci obiectul dragostei noastre pentru că această scriptură a fost insuflată de Dumnezeu. Nu mă refer aici la partea materială, ci la cea informațională.
Cît de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gîndesc la ea. (Psalmi 119:97)
romoflorin 