O fabulă spune că s-au întâlnit mai multe animale ca să dezbată filosofia răului: ”De ce există rău în lume?”. Era un iepure, un vultur, un cerb și un porumbel.
Iepurele spune primul: ”Există atâta rău în lume din cauza fricii. Tuturor le este frică, nimic nu mai este sigur astăzi, peste tot primejdii și de aici animalele să înrăiesc. Dacă nu ar fi atâtea primejdii animalele ar fi mai bune.”
Vulturul spune: ”Eu cred că nu este mâncare și de aceea animalele devin rele. Ele se luptă pentru a avea ce mânca, pentru a își asigura viitorul, pentru a păstra o poziție un teritoriu. Dacă ar avea ce mânca în mod sigur, atunci ar fi mai bune.”
Cerbul spune: ”Eu cred că ura este la mijloc. Animalele se urăsc prea mult, au resentimente, nu se iartă, vor răzbunare. Dacă ele nu s-ar urî, nu ar fi atâta rău în lume”
Porumbelul ia și el cuvântul: ”Eu cred că nu este iubire de fapt. Pentru că animalele nu sunt iubite, se răzbună. Devin geloase, invidioase, acesta este cel mai mare foc, lipsa de iubire.”
Din întâmplare trece un om pe acolo și le întreabă despre ce discută. După ce a înțeles subiectul și părerile lor le-a răspuns: ”Punctul comun al tuturor motivelor voastre este Eu-l: Mie mi-e frică, Mie mi-e foame, Eu urăsc, Eu nu sunt iubit. Dacă Eu-l acesta nu ar fi așa de mare, atunci veți fii mai bune. Dacă nu ar ține atât de mult la Sinele lor, toate aceste sentimente nu le-ar putea stăpâni așa de mult.”

Animalele multumite au spus: „Întradevăr, putem spune ca oamenii sunt superiori nouă tuturor animalelor prin înțelepciunea lor!”

Ce credeți, au dreptate animalele? 🙂
Ar trebui să aibe.

Babilonienii vechi spuneau că dacă sufletul tău este la fel de ușor ca un fulg, atunci vei fi mântuit. Dacă sufletul tău este greu, încărcat cu păcate, atunci nu poți să fii mântuit.

Românii cred de mult timp în teoria balanței: faptele bune vor fi pe un taler, și cele rele pe altul. Dacă talerul faptelor bune înclină mai mult, vei fi mântuit, iar dacă înclină cel cu fapte rele, nu poți să fii mântuit.

Biblia nu susține nici pe unul nici pe altul în privința mântuirii, dar le susține în privința trăirii, adică este bine să ai sufletul ușor, fără păcate, și să ai un taler plin cu fapte bune, mai plin decât cel cu fapte rele. Dar în privința mântuirii este valabil un singur lucru: jertfa lui Hristos. El este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii. Ioan 1,29.

În viață este bine să ținem seama de cele două, dar înaintea judecății lui Dumnezeu doar prin jertfla lui Hristos ne vom liniști sufletele.

Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric. Ia seama, dar, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric. Luca 11, 34-35

Am întâlnit adesea sintagma: „Esti robul propriei tale minți” spusă sub diverse forme. Fapt este că oamenii işi dau seama că problema lor este în minte de cele mai multe ori. Oamenii care sunt stăpâni pe domeniul lor: muzica, sport, istorie; sunt încrezători, nu fac greşeli, stiu să iasă din orice situatie, nu se ingrijorează şi nu se pierd. Dimpotrivă, celor care le-a intrat în minte, nici ei ni stiu cum, sentimentul îndoielii, al suspiciunii, al nesiguranței, cum se face că numai pe acolo se învârt.

De fapt aceste lucruri nu vin din senin, ci atitudinea noastră, credința şi gândirea noastră le creează. Domnul numeşte toate acestea „ochiul tău”, adică felum cum vezi lucrurile, cum le judeci, cum le aştepți. Dacă o faci corect, e bine, daca nu, nu este bine. Totul se schimbă, dupa ochiul tău şi doar pentru tine.

Cum facem ca ochiul nostru sa se îmbunătățească, să se însănătoşească?
Continuă lectura „Ochiul sănatos şi ochiul rău” →

Un doctor chirurg merge cu maşina la sevice pentru a o segmenta. Mecanicul desface motorul, începe să schimbe pistonii, se uita la medic şi îl întreabă: „Vezi, nu este nici o diferență, la fel ca pe masa de operații, pieptul desfăcut şi începe reparația. Noi doi facem acelaşi lucru, totuşi tu de ce eşti plătit mai mult decât mine?” Medicul îi răspunde: „Dacă vrei să înțelegi de ce sunt mai bine plătit, încearcă să faci aceeaşi operație, dar cu motorul pornit.”

Tot aşa suntem şi noi când ne târguim cu Dumnezeu.

David este asa de increzator in Dumnezeu in psalmul aceste, nu se teme de oameni, de vrajmasi, chiar o ostire de s-ar ridica impotriva lui, inima lui tot nu s-ar teme. Care era secretul lui, de ce era asa de increzator? Iata care era punctul lui de sprijin: „Un lucru cer dela Domnul, şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului, şi să mă minunez de Templul Lui.” v.4

Pasiunea lui David s-a invartit in jurul casei lui Dumnezeu: a compus cantari pentru casa Domnului, a organizat cantareti in casa Domnului, a strans averi pentru casa Domnului. Acest lucru atinge inima lui Dumnezeu. Oar ce ai tu mai scump pe pamant? Nu locul unde stai tu? Locuinta ta. Asa este si Dumnezeu, El are o locuinta, acum este alcatuita din pietre vii. Daca tu faci ceva pentru locuinta Lui, si El va face ceva pentru a ta. Vedeti ca David a vrut un templu pentru Dumnezeu, iar Dumnezeu a facut un legamant cu casa lui David. Acestea doua au legatura.

Daca ne investim in felul acesta, nu vom pierde timpul!

Rugăciune pentru trezire spirituală

Iubiţi fraţi,
Cu ajutorul lui Dumnezeu începem un nou an pe calea credinţei cu o săptămână de rugăciune la care sunt invitate toate bisericile baptiste din Romania. Domnul Isus afirmă că: „dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 18:19).  Prin extensie, credem că această promisiune este valabilă şi atunci când se unesc mai multe biserici sub călăuzirea Duhului Sfânt să ceara un lucru de la Tatăl ceresc. De mai mulţi ani, multe biserici baptiste din Romania au ales să pună de o parte prima săptămână din an pentru a se uni în rugăciuni inspirate de o temă comună. Astfel, în  anul 2011 tema săptămânii de rugăciune  a fost  „Statornici in credinţă”; în anul 2012 tema  a fost „Biserica in vremea de acum”; în anul 2013 tema a fost „ Eu si casa mea”, iar în anul 2014 tema a fost „Cuvantul lui Dumnezeu.”
Pentru anul 2015 propunem ca tema „Rugăciune pentru trezire spirituală.” La începutul acestui an (2015) se implinesc 25 de ani de la prima săptămănă de rugăciune din ianuarie 1990. Atunci bisericile au fost pline cu oameni care au sărbătorit eliberarea de sub prigoana si ingrădirile comuniste. Însă entuziasmul acelor zile nu a durat mult şi, an după an, oamenii au devenit tot mai preocupaţi de lucrurile pămănteşti şi lumeşti, iar la începutul anului 2015 unele biserici sunt aproape goale. Entuziasmul de acum 25 de ani s-a stins. Ne putem întreba dacă efervescenţa religioasă a primelor săptămâni din 1990 a fost cu adevărat trezire spirituală, sau a fost doar un foc religios superficial generat de schimbările politice?
„Trezirea se referă la o deşteptare spirituală dintr-o stare de adormire sau stagnare in viaţa omului credincios. Ea include renaşterea dragostei faţă de Dumnezeu, conştientizarea sfinţeniei lui Dumnezeu, pasiune pentru Cuvântul Său şi Biserica Sa, convingere apăsătoare a păcătoşeniei personale şi colective, atitudine de umilinţă, dorinţă profundă după pocăinţă şi creştere în neprihănire. Trezirea învigorează şi adânceşte credinţa şi deschide ochii credinciosului pentru adevăr într-un mod nou şi proaspăt. În general, trezirea presupune un început proaspăt, cu o pagină nouă,  un nou început a unei vieţi trăite în ascultare de Dumnezeu. Trezirea zdrobeşte fascinaţia şi puterea lumii care orbeşte ochii oamenilor şi generează energia de care avem nevoie ca să trăim în lume, dar nu ca lumea…” S. Michael Houdmann

Duminică 04 ianuarie, 2015
Rugăciune pentru smerenie, pocăinţă şi îndreptare
Continuă lectura „SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE – 2015” →

Anul 2014 aproape a trecut. Să ne uităm la el cu ochii lui Dumnezeu, a fost exact ce trebuia pentru fiecare dintre noi ca să fim mai asemănători Lui, mai aproape de El. Să învățăm lecțiile, astfel încât unele lucruri să nu se repete. Un lucru este sigur, Dumnezeu ne iubește și avem valoare mare în ochii lui, El investește în noi, să nu fim descurajați de nimic. Nimic nu e prea mult în comparație cu slava care va veni. Să fim mai colaboranți cu Duhul Sfânt în anul următor, să fim mai drepți, mai cinstiți. Să avem încredere, curaj și dragoste, Domnul este de partea noastră, El nu se schimbă. Mâna Domnului nu este prea scurtă ca să ajute, să ne depărtăm de orice rău în mod hotărât și ferm, iar anul care va veni va fi mai bun, mai roditor.
Un an plin de pace și de binecuvântări vă dorim!
La mulți ani tuturor!
Florin și Cristina Stoica

Succesul nu este fruct care cade singur din pomul vieții în palma omului. – Seneca

În mare parte succesul stă în voința de a învinge – idem.

Nimeni nu a fost înțelept vreodată din noroc. – idem.

Prefer să deranjez cu adevărul decât să fac pe plac cu lingușiri. – idem.

Unii trec fără nici un ideal, fără nici o țintă. Trec prin lume ca niște fire de paie pe un râu. Nu merg ei, ci curentul îi duce. – idem.

Atașează-te de cei care te pot face mai bun, și primește-i pe cei care, la rântul tău îi poți face mai buni – idem.

Nu există trădare mai mare decât trădare față de tine însuți – William Shakspeare

Șoaptele mizerabile și înveninate se răspândesc întotdeauna cu mare repeziciune – idem.

Orice zi este bună, dacă nu, la ce bun să ne mai trezim. – idem.

Lașii mor de mai multe ori înaintea morții lor. – idem.

Povețe primește, dar judecă tu însuți – idem.

Ai curaj! Ștergeți ochii! Adesea căderea este un mijloc ca să te ridici mai sus – idem.

Cea mai bună răzbunare e succesul – Frank Sinatra

Nu te teme de umbre, ele arată doar că există lumină în apropiere – Gary Sinise

Butoaiele goale fac gălăgie multă – Sofocle

E mai bine să eșuezi în condiții onorabile decât să reușești prin fraudă. – idem.

Mulțumește-te cu ceea ce este dar caută mereu ceva mai bun – Socrate

Când dezbaterea e pierdută, calomnia devine unealta perdantului- idem.

În fiecare om sălășluieșet un soare, totul e să-l lăsăm să ardă. – idem.

Cine vrea să miște lumea trebuie mai întâi să se miște el însuși – idem.

Dacă aștepți momentul potrivit, te întrec alții care nu îl așteaptă. – Allen Woody – 1935, regizor și comedian în New York.

Cinismul de orice fel este o mască pentru neputința de adaptare – John Fowles

Bravii și înțelepții pot să ierte și să scuze acolo unde lașii și proștii nu dau dovadă de milă – Beniamin Franklin

Între caracter și inteligență nu ar trebui să existe alegere – Mihai Eminescu

Arareori ajung acolo unde am vrut, dar ajung aproape întotdeauna acolo unde trebuie să fiu – Adams Douglas

Oamenii nu sunt prizonierii destinului, ci mai degrabă prizonierii propriei minți – Rosvelt Franklin

Mințile luminate discută idei, mințile mediocre discută evenimente, iar mințile mici discută pe oameni – Eleonora Rosvelt

Învață din greșelile altora, nu vei trăi atât de mult încât să le faci tu pe toate. Eleonora Rosvelt

Fă ceea ce simți că este bine pentru că oricum vei fi criticat. – Eleonora Rosvelt

Pe termen lung, caracterul este decisiv pentru destinul unui om. – Theodor Rosvelt – presedintele SUA 1858

Istoria încă nu a cunoscut o persoană care să aibă o viață ușoară și al cărei nume să merite a fi rețiunt. – Theodor Rosvelt

Este greu să pierzi, dar mult mai greu să nu fi încercat niciodată să reușești – Theodor R.

Când nu ești sigur de caracterul unui om, privește-i prietenii. – proverb japonez

Viața este atât de scurtă și de complicată, încât atunci când începi să te deprinzi cu ea, deja urmează să mori – Ernesto Sabato / romancier latino-american.

Și cei slabi dacă sunt uniți devin puternici – Friederich Von Schiller

Prietenul îmi spune ce pot face, de la dușman învăț ce nu trebuie să fac. – Friederich Von Schiller

O mare piedică în calea progresului e faptul că oamenii nu-i ascultă pe cei ce vorbesc prudent, ci pe cei care vorbesc mai tare. Arthur Schopenhower.

Este mai rușinos să nu ai încredere într-un prieten decât să fii înșelat de el. idem.

Tragediile vieții constă în ceea ce moare într-un om în timp ce trăiește. – Albert Schwitzer

 

”Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.“  (Ioan 8:32)

Despre Ozia se spune: 2Cronici 26:5 A căutat pe Dumnezeu în timpul vieţii lui Zaharia, care pricepea vedeniile lui Dumnezeu. Şi în timpul cînd a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propăşească.

A căuta pe Domnul aduce propăşire, nu mă refer la propăşire materială, ci în special la cea spirituală, interioară, vitală, de unde ne tragem puterea de viață.

Despre fiul lui Ozia se spune: 2Cronici 27:6 Iotam a ajuns puternic, pentrucă şi-a urmat necurmat căile înaintea Domnului, Dumnezeului său.

Puterea vine din căile Domnului. Dacă ni le punem pe inimă şi nu ne abatem de la ele vom experimenta şi noi ce a experimentat Ozia si fiul său. Dumnezeu e neschimbat şi are aceeaşi putere de a ajuta ca atunci.

Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s’a aflat însărcinată dela Duhul Sfînt. Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit, şi nu voia s’o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gînd s’o lase pe ascuns.  (Matei 1:18-19)

Când a venit timpul ca Fiul lui Dumnezeu să se nască pe pământ, Dumnezeu a ales din seminția lui Isai o familie neprihănită v.19 – Lucrul acesta era necesar pentru că

1. Această lucrare avea nevoie de multă credință – Maria fusese aleasă de Dumnezeu să fie mama Domnului Isus. Era o chemare foarte înaltă, de ce o alesese tocmai pe ea? Ce fapte vrednice a făcut ea să merite așa ceva? Ea Maria și Iosif trebuia să primească prin credință această favoare, și anume că ei erau aleși de Dumnezeu să crească pe Fiul lui Dumnezeu. Adesea lucrarea nu este îndeplinită pentru că oamenii au complexe de inferioritate (necredință) ”nu cred că pe mine m-a ales Dumnezeu să fac lucrarea aceasta extraordinară”. Fii credincios! Acceptă lucrarea pe care Dumnezeu ți-a încredințat-o ție și dacă Dumnezeu a avut încredere să îți acorde ție acest privilegiu, cine ești tu să te îndoiești? Primește chemarea și fii responsabil ca înaintea Lui!

2. Această lucrare avea nevoie de multă rezistență – Maria și Iosif avea să treacă printr-o perioadă grea de calomnie, lor le-a vorbit îngherii și au crezut, dar cei din vremea lor credeți că i-au privit cu ochi buni? Vedeți că pâna în vremea lucrării Domnului Isus (după 30 de ani) oamenii tot vorbeau că este samaritean. Asta e calomnie. Samaritean însemna că o evreica a făcut un copil cu un străin. Era nevoie de multă rezistență. Nu e usor să trăiești cu așa păreri despre ce faci tu. Oamenii te vor apăsa împinși de cel rău, dar dacă primești chemarea lui Dumnezeu, El te va întări și răsplăti după înălțimea chemării. Îndrăznește! Fă pasul înainte pentru Dumnezeu! Nu te teme de opoziție! Asta înseamnă că cel rău se teme de ce urmează să faci și el ar vrea ca tu să nu fii binecuvântat!

3. Aceasta lucrare avea nevoie de multă unitate – Maria și Iosif au fost confruntați cu îndoială reciprocă. Iosif pentru că era un om neprihănit vroia să o lase pe ascuns. El era neprigănit și nu vroia să o facă de rușine (vedeți ce fac cei neprihăniti?), dar el se îndoia de ea, de aceea vroia să o lase. Iosif și Maria aveau nevoie să fie foarte uniți în împrejurarea aceasta pentru ca să poată să facă lucrarea lui Dumnezeu. Chemarea lui Dumnezeu solicită viața umană din tote unchiurile, în toate privințele. Trebuie să ne ținem bine în toate privințele. Fiți uniți! Fiți statornici! Credeți puternic în Cuvântul lui Dumnezeu și în final veți aduna un rod bogat. E nevoie de unitate!

Să aveți sărbători binecuvântate!

sursă foto

Se ştie că această sărbătoare nu a fost cerută de Dumnezeu, dar asemeni ceremoniilor regale când se naşte un fiu de rege, Dumnezeu a organizat orchestre (îngerii), stele pentru magii cu daruri regale, şi a chemat oamenii simpli ( păstorii ). Aşa se cuvine să facem şi noi.

Dupa cum nu toți pot rosti rugăciunea Tatăl nostru, decât aceia care îl au pe Dumnezeu ca Tată cu adevărat, nu toți ar trebui să se bucure de naşterea unui salvator, pentru că pentru unii e judecător. Este vorba de aceia care nu ascultă din inimă de Domnul Isus. Acest lucru se poate schimba cât timp omul este în viață.

Trebuie ca naşterea şi lucrarea Domnului să se vestească pentru ca istoria se va sfarşi curând, iar oamenii nu vor putea să stea la judecată în fața lui Dumnezeu. Vor scăpa doar acei care au primit ca Domnul Isus sa moara în locul lor. Aceia care au urmat în viața lor pe Domnul Isus.