Omul mai tare

Am luat această denumire de la expresia Domnului Iisus ”unul mai tare”, din Luca 11 acolo unde vorbește despre ”omul cel tare” (diavolul) și de ”unul mai tare (vorbea despre Sine acolo).

”Când omul cel tare și bine înarmat își păzește casa, averile îi sunt la adăpost” – Omul cel tare în textul nostru este Diavolul. El este numit ”omul tare”, pentru că este înțelept. Odată Domnul ne spune și nouă să fim înțelepți ca șerpii. Acum trebuie să spunem că înțelepciunea aceea nu este în sens de teamă de Dumnezeu, cum este înțelepciunea sfinților, dar este tot o judecată, însă în afara voiei lui Dumnezeu. Să nu considerăm că este fără judecată, că ne înșelăm. Mai spune Domnul despre el că este bine înarmat. Arma Diavolului este păcatul. Când cineva păcătuiește, este la mâna lui. El este acuzatorul nostru. Averile lui sunt la adăpost. Averile Diavolului sunt sufletele. Acestea sunt valoroase atât pentru noi, cât și pentru Dumnezeu. Aceasta este averea Diavolului.

”Dacă vine peste el unul mai tare decât el și-l biruie, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea” – Cel care este mai tare decât el este Domnul Iisus. Se vede acest lucru în mod evident în ispitirea din pustie, cum din trei dueluri, el le pierde pe toate, și această luptă este pe teritoriul unde era Diavolul mai tare, adică al înțelepciunii. Domnul este mai tare decât el. Domnul are acea înțelepciune care este în armonie cu Dumnezeu, aceasta este superioară celui rău. Îi ia cu sila toate armele. Spuneam că arma Diavolului este păcatul. În cel fel i-a luat Domnul Isus cu sila această armă? Murind pe cruce, El a plătit prețul păcatelor noastre. Dacă noi credem în Domnul, atunci Diavolul nu ne mai poate ține, pentru că Domnul a plătit pentru păcatele noastre. Diavolul este deposedat cu forța de arma lui, care este acuzarea de păcate. Nu mai poate face acest lucru. A fost achitată datoria, nu mai există.

”împarte prăzile luate de la el” – Spuneam că acele prăzi suntem noi oamenii, sufletele acuzate de păcat. Acum aceste suflete sunt libere să aleagă pe Domnul sau pe Diavolul. De ce spun asta? Pentru că imediat după acest pasaj, Domnul vorbește de duhul cel rău care iese din casă, umblă prin locuri pustii, și apoi se întoarce în casă cu alte șapte duhuri mai rele decât el. Când un suflet aunde Evanghelia Domnului Isus, casa lui se curățește. Evanghelia face acest lucru, pentru că ea este puterea lui Dumnezeu. Omul acela află cu bucurie că Diavolul este biruit de Domnul Iisus. Însă dacă sufletul acela nu se predă Domnului Iisus, nu face legământ cu El, duhul cel rău se întoarce, găsește casa măturată, se duce de mai ia cu el alte șapte duhuri mai rele decât el și vin în casa aceea. Acum dacă un om când aude Evanghelia nu îl alege pe Domnul, este în risc să devină mai rău decât înainte. Asta înseamnă că Domnul ”împarte prăzile”! Domnul accentuează acest lucru când spune:

Domnul a strâns multe prăzi de la cel rău, strânge și tu cu Domnul, ca să nu risipești! Domnul să te binecuvinteze!