La sfârșitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. Atunci un înger s-a coborât din cer, s-a făcut un mare cutremur, îngerul era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui și au rămas ca niște morți.
Acest înger era probabil unul din cele doisprezece legiuni de care vorbea Domnul odinioară, ar fi putut interveni eficient înainte să moară Comandantul său pe cruce, dar nu a fost chemat. Ca el mai erau disponibil 72.000 aproximativ (o legiune compunea aprox. 6000 de îngeri, 12 x 6000 = 72.000). Domnul Isus nu ne răscumpărase pe noi și de aceea nu a solicitat nici un înger, dar acum, după terminarea lucrării de răscumpărare, l-a trimis să Îi facă lucrarea. Vedem că îngerul știa ce le spusese Domnul ucenicilor, și știa că Domnul va merge înaintea lor în Galilea, deci cumva Domnul îl trimisese să îi înștiințeze.
Ce ne învață îngerul din partea Domnului?
- Că cerul știe ce este în inima noastră – teamă (”Nu vă temeți!”), dar și iubire (”știu că voi căutați pe Isus”). Important este să canalizăm bine ceea ce avem în inima noastră!
- Că cerul știe slăbiciunea noastră – uitarea (”după cum zisese”). Domnul ne spune ce trebuie să știm, dar noi nu luăm aminte. De aceea ne-a lăsat Cuvântul Său să îl citim în toate zilele vieții noastre, să îl avem cu noi tot timpul. Să îl citim din belșug!
- Că cerul știe cum se produce convingerea – prin experiență personală (”veniți de vedeți locul unde zăcea”). Să căutăm să experimentăm în mod personal pe Dumnezeu în viața noastră!
- Că cerul știe planul lui Dumnezeu întocmai – ”El merge înaintea voastră în Galileea”. Să căutăm să îl cunoaștem bine, căci prin cunoașterea și împlinirea lui suntem plăcuți lui Dumnezeu!
- Că cerul nu este responsabil de lucrarea lui Dumnezeu pe pământ – ci omul (”duceți-vă repede de spuneți”). Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu și cu îngerii, să ne asumăm această menire!
Hristos a înviat!
romoflorin 