O perspectiva crestina asupra postmodernismului – Ioan 14,6

~ florin ~ 2 comentarii

Postmodernismul cere libertate de constiinta dar intr’un fel in care submineaza adevarul absolut.

Adevarul lui Dmnezeu spune: „Esti liber sa faci ce vrei dar vei suporta consecinte”

Varianta postmoderna spune: „Esti liber sa faci ce vrei si spui ca este bine, si nu suporti consecinte”.

Efectul ascuns este decesul adevarului, care implica si decesul moralitatii.

Pierderea convingerilor este obiectivul potmodernismului. Eu voi hotara ce este bine si ce este rau. Eu voi fi propriul meu dumnezeu. Omul incepe sa se uita in el insusi ca sa primeasca calauzire morala. Atunci pacatul devine ceva cultural.

Daca nu exista un standard absolut, nimeni nu poate vedea ce e bine si ce e rau. Este un intuneric absolut. Daca nu exista absolut, nu poate sa se faca judecati (pe baza a ce?). Ramanem doar cu opinii contradictorii.

Intr’o lume fara absoluturi, nu poate fi limita a directiei in care o iau legile, totul depinde de cine conduce (cei)

Factorul de decizie nu va fi in dreptate, ci in decibeli, intimidare, pozitii cheie, aranjamente, etc. Dreptatea cinstea si adevarul vor trece in nefiinta.

Logica si gandirea lineara nu mai sunt favorite ci chiar opresive, penru ca indreptateste pe unii si nedreptateste pe altii. In postmodernism toate ideile despre viata sufletului dupa moarte sunt la fel de adevarate, dupa cum sunt toate orientarile sexuale, toate religiile, etc. (In realitate nimeni nu e respectat cu adevarat, la nevoie orice se poate schimba).

In toate acestea esenta Crestinismului este atacata: Iisus a spus: „Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin mine” (Ioan 14,6) Religia crestina nu se va mai incadra pentru ca Iisus face o declaratie absolutista aici „decat prin Mine”

Concluzie:

Oare cati sunt constienti de aceste realitati?

Cine ia atitudine? Biserica? Intelectualii? (Pe timpul comunismului intelectuali luau pozitie asupra abuzurilor sistemului, acum sau cufundat in placeri, bineinteles nu toti)

Nu vreau sa inspir nesiguranta, adevarul lui Dumnezeu nu poate fi schimbat si nici Dumnezeu infrant sau cei ce sunt ocrotiti de El, as vrea sa inspir prudenta si gandire dreapta.

Povestea unui om zgarcit

~ florin ~ Lasă un comentariu

Era odata un om foate zgarcit, care prin efort, munca si credite a reusit sa agoniseasca 300.000 de dinari. El avea cladiri si mosii si tot feluri de averi. Intr-o zi s-a decis ca ar dori ca un an sa se distreze si sa traisca linistit, si apoi se va hotari care-i va fi soarta.
Dar, in timp ce-si pregatea banii pentru aceasta vacanta, ingerul mortii a venit si i-a luat viata.
Zgarcitul a incercat prin orice mijloace sa il induplece pe inger sa-l mai lase sa traiasca, dar nu a avut nici un succes. Apoi, omul a spus: “Ingaduie-mi sa mai traisc 3 zile si iti voi da o treime din averile mele.”
Ingerul a refuzat si a incercat sa plece cu sufletul lui. Atunci, omul a spus: “Mai lasa-ma sa traiesc 2 zile si iti voi da 200.000 de dinari din economii .”

Dar ingerul nu-l asculta. Nu s-a induplecat nici cand omul i-a oferit toata averea sa pentru a primi in schimb o zi in plus pentru a trai. Atunci, omul zgarcit a spus: “Bine atunci, da-mi voie sa scriu macar ceva pe o hartie.” Vazand asa, ingerul i-a indeplinit aceasta ultima dorinta, iar omul a scris cu sangele sau: “Oameni buni, folositi-va viata facand bine. Nu veti cumpara nici macar o ora cu toata averea voastra agonisita cu atata truda. Aveti grija si pretuiti timpul atunci cand il aveti.”

Adversarul ratiunii/constiintei – Isaia 33:15-14

~ florin ~ 6 comentarii

Avem un adversar puternic pentru ratiunea noastra, mult mai puternic decat ea. Se spune ca oamenii sunt 75% condusi de starea de dispozitie „feeling”, si 25% de ratiune.

Daca cineva isi expune ochii unor imagini sensuale, sa presupunem, suficient timp ca hormonii sa inceapa „lucrarea”, ratiunea si vointa lui se reduce la 25% din control. Omul incepe sa isi construiasca argumente pentru ceea ce vrea sa faca. Nu judec pe nimeni acum, doar incerc sa descriu o stare de fapt. Se pare ca ratiunea lucreaza, dar de fapt in realitate ea este sub influenta „hormonala”, si tot ce are el este pus in slujba a ceea ce simte, este inchinat simtamintelor, starii de dispozitie. De aceea oamenii din jurul nostru: sefi, profesori, parinti, frati, preoti, pastori, cand sunt intr’o stare de dispozitie rea, sunt realmente foarte irationali, fara logica, inconsecventi, etc. Se intampla tuturor..

Cred ca in lupta aceasta de fiecare data ratiunea pierde. Se spune ca nervul optic este de 15 ori mai mare decat toti ceilalti nervi la un loc. Adica, legatura dintre ochi si creier este de 15 ori mai mare decat toate celelalte legaturi la un loc. Pe locul 2 fiind nervii auditivi. Asa se explica poate de ce noi suntem asa de afectati de ceea ce vedem in fiecare zi si auzim. Ca sa putem face ceva in viata noastra trebuie sa facem mai intai ceva si cu mediul nostru (vizual-auditiv+).

Discutam pe un blog cu niste baieti si fete gay, este foarte greu sa rationezi cu ei, mai ales cand sunt sub influenta unor imagini, simtaminte, influenta creata hormonal (cu tot respectul spun asta).

  Proorocul Isaia punea o intrebare: Cine va locui in locurile inalte (referindu-se la Cer) si apoi raspunde: „Cel ce umblã în neprihãnire, si vorbeste fãrã viclesug, … cel ce îsi astupã urechea sã n-audã cuvinte setoase de sânge, si îsi leagã ochii ca sã nu vadã rãul, acela va locui în locurile înalte;” (Isaia 33:15-14)

Despre cautare

~ florin ~ Lasă un comentariu

Oamenii adesea nu cauta adevarul ci argumente sa-si sustina propriul punct de vedere, nu ma refer aici la discutia despre iad cu David. Eu cred ca este o predispozitie a fiecaruia dintre noi. Aceasta este o ispita, ar trebui sa nu-i dam curs.

Realitatile lui Dumnezeu sunt obiective, universale, neschimbabile, vesnice. Ar trebui sa ne straduim sa Il gasim cu toata inima, incercand sa depasim propriile noastre „box”-uri.

Intrebarea este: Ce cauti? Argumente ca sa iti sustii pozitia? Sau adevarul (oricare ar fi el)?

Noi suntem liberi acum sa facem ce vrem, fara sa trebuiasca sa fim judecati de altii, dar daca pzitia ta nu este adevarata, intemeiata, constiinta ta nu va fi de partea ta, si ea nu se lasa induplecata. In fine, ceea ce credem acum va avea consecinte in viitor, pe care nu le mai putem evita daca nu facem ceva la timpul potrivit.

 Sper sa putem intelege cati mai multi aceste lucruri.

Pacatul imporiva Duhului Sfant – Iosif Ton

~ florin ~ 1 comentariu

Vezi Boxa cu fisiere in stanga. Da click pe documentul cu acest nume.

Iata aici concluzia pe scurt:

În concluzie generală, Duhul Sfânt vine în noi ca să ne transforme, să producă în noi chipul lui Cristos. Păcatul împotriva Duhului Sfânt este refuzul nostru de a ne lăsa transformați. A vorbi rău despre Duhulul Sfânt înseamnă a spune că noi n-avem nevoie de transformare, deoarece suntem bine așa cum suntem, sau să spunem că pe noi nu ne mai poate schimba nimeni, să-I negăm puterea Lui transformatoare. Păcatul împotriva Duhului Sfânt este refuzul nostru, conștient sau inconștient, de a coopera cu Duhul Sfânt la transformarea noastră.Opusul acestui păcat, a acestui refuz, este părtășia cu Duhul Sfânt, cooperarea noastră cu El pentru a realiza în noi trăsăturile de caracter care alcăturiesc chipul lui Cristos.

Obiectii crestinismului modern

~ florin ~ Lasă un comentariu

1. Crestinii isi poarta idolii in inima.

Idolii nu sunt doar din lemn si piatra ci si din teorii, ii poti purta in inima. Oamenii isi construiesc propria imagine despre Dumnezu in inima lor si acelui dumnezeu sunt ei fideli, insa acel dumnezeu poate fi foarte diferit de cel din Scriptura. Oamenii sunt credinciosi unui Dumnezeu facut de ei, prin teorii. Orice imagine a lui Dumnezeu care nu se bazeaza pe Scriptura si pe toata scriptura nu este un Dumnezeu real.

2. Diluarea evangheliei.

Din dorinta de a simplifica lucrurile pentru a deveni mai practice, mai simple, am facut calea credintei in „3 pasi”, sau „5”. Oamenii bazandu-se pe niste ritualuri, practici odata in viata sau de mai multe ori, crezand ca acelea le pot atrage favoarea Cerului. Daca si evanghelicii reduc Evanghelia la: rugaciune de predare, botez si frecventarea bisericii, atunci si noi suntem ca si biserica catolica odinioara, care simplificase mantuirea prin vanzarea indulgentelor, mataniilor, etc. Viata vesnica este trairea zilnica impreuna cu Hristos si Duhul Sfant. Rugaciunea si convorbirea in fiecare dimineata cu Dumnezeu, conformarea zilnica prin Cuvantul Lui, disciplina mintii si cenzura gandului prin studierea Scripturii. Acestea sunt lucruri folositoare. Aspectele exterioare: predarea, botezul, frecventarea, nu sunt relevante, (desi necesare). Pe acestea si lupii in piele de oaie se fac.

Iadul vesnic este o masura justa sau nu?

~ florin ~ 80 comentarii

Unii oameni nu inteleg: „Cum poate Dumnezeu sa condamne prin iad vesnic pe oameni pentru pacate pe care oamenii le fac intr-o viata de cativa zeci de ani?”

In lumea noastra, daca o maturatoare de strada este atacata, pedeapsa poate fi moderata. Daca insa un presedinte de stat este atacat, aceeasi fapta este judecata in mod diferit. Omul poate primi si pedeapsa capitala. Pozitia si responsabilitatea omului atacat determina intensitatea judecatii.

In biblie se spune ca fiecare pacat este de fapt o incalcare a legii lui Dumnezeu, deci un atac direct mai intai la adresa lui Dumnezeu si apoi sunt afectati si alti oameni. In conditiile acestea pedeapsa este intemeiata pentru ca Dmnezeu este vesnic si suveran peste tot universul.

Pilda semanatorului – Matei 13

~ florin ~ 18 comentarii

Semanatorul a iesit sa semene. Samanta este Cuvantul lui Dumnezeu.

1. O parte a cazut langa drum

2. O alta parte pe locuri stancoase

3. O alta parte a cazut intre spini

4. Si o alta parte a cazut in pamant bun si a dat roada.

Deslusirea:

1. Samanta cazuta langa drum reprezinta pe cei ce aud Cuvantul, dar vine Satana si fura samanta. Am putea spune ca sunt oamenii care sunt teoreticieni, „inteleptii lumii” care imediat dau o rastalmacire sau spiritualizeaza cuvantul si adevaratul inteles se pierde. Ajung neroditori.

2. Samanta cazuta pe loc stancos. Sunt cei ce aud cuvantul, il primesc cu bucurie dar cand vine o incercare se leapada in data, pentru ca nu au radacina adanca. Acestia sunt oamenii superficiali, entuziasti, repede primesc, repede se leapada, oameni fara greutate.

3. Samanta cazuta intre spini, sunt aceia care primesc cuvantul dar spinii ineaca samanta si ajug sa nu dea roada. Acestia sunt oamenii implicati mult in lume, oameni care merg dupa bani, placeri si sunt ingrijorati cu multe treburi legate de lumea aceasta. Cuvantul, Dumnezeu este mereu pe locul doi.

4. Samanta cazuta in pamant bun sunt aceia care aud cuvantul , il inteleg, si aduc roada in rabdare.

Concluzii:

*  Crestinii adevarati se cunosc dupa roada, nu dupa cunostinte sau entuziasm.

*  Primele trei categorii de soluri reprezinta oameni care au avut de a face cu crestinismul, dar in esenta ei nu sunt crestini adevarati, nu au roade. (ei sunt teoreticieni, entuziasti sau oameni lumesti).

*  Oamenii care sunt in primele trei categorii, au nevoie o convertire reala pentru a deveni crestini.

Iluzie optica

~ florin ~ 10 comentarii

Daca ochiul poate fi inselat, atunci si mintea poate fi !!

noname1.jpg

 E posibila aceasta constructie?

noname2.jpg

 Uitate in centru si roteste capul in sensul liniilor.

 noname3.jpg

Cum sunt liniile: curbe sau drepte?

noname5.jpg

Observi punctele gri dintre patrate?

noname6.jpg

Observi o fata de om dar si un cuvant?

Inclina capul spre dreapta, cuvantul incepe cu „L”.

noname7.jpg

Cand te uiti la un cerc se opreste, cand ti-ai luat privirea de la el iar se invarte.

Concluzie:

Perceptia noastra este limitata, este mai bine sa ne incredem in ceva superior noua: Dumnezeu si Fiul Sau Iisus Hristos.

Marcu 1,15

~ florin ~ 2 comentarii

„S-a împlinit vremea si Împãrãtia lui Dumnezeu este aproape. Pocãiti-vã, si credeti în Evanghelie.”

Mesajul Domnului Iisus a fost si este si astazi pocainta. Aceasta face posibila si credinta mantuitoare. Exista si o credinta „demonica” o numesc eu, pentru ca si dracii o au si se infioara. Este o credinta care nu duce la mantuire.

Pocainta vine din termenul grecesc „metanoia” = schimbarea mintii. Nu inseamna spalarea creierului, ci schimbarea mentalitatii. Iar asta se face doar cu voia personala si la fel se si mentine.

De ce oare cei mai multi oameni, preoti, pastori nu mai predica si nu mai pomenesc des cuvantul acesta?

In general se pot afirma trei motive:

1. Din cauza pocaitilor cu numele

2. Din cauza duhurilor rele

3. Din cauza unor considerente de ordin personal.

1. Pocaitii cu numele sunt aceia care vorbesc frumos dar traiesc urat, acestia sunt fatarnicii. Ei cauta invatatori care sa vorbeasca dupa gustul lor, sa le gadile urechile. Din pacate treubie sa spunem ca acestia sunt o puternica influenta in calea celor ce vor sa mentina mesajul Domnului Iisus, ei merg la lucruri care au mai putin de aface cu viata practica, precum credinta, iubirea, diverse teorii teologice, etc.

2. Duhurile rele sunt niste fiinte bine organizate, specializate pe anumite pacate si misiunea lor speciala este de a stopa procesul de pocainta in viata oricarui om. Pentru ca ele stiu ca doar prin pocainta un suflet se poate apropia de Dumnezeu si primi mantuirea. Ele lupta pe orice cale sa dezinhibe constiintele oamenilor, prin teorii libertine, prin tot felul de autori si carti care au interpretat scriptura si in alt fel. Mass media este un instrument util in mana acestor spirite care captiveaza sufletele prin combinatia audio-video, de la lucrurile importante si gandirea proprie spre o lume virtuala in care mintea mai mult absoarbe decat discerne.

3. Oamenilor le este rusine sa vorbeasca de pocainta, pentru ca natura umana este asemanatoare celui care l-a tras in pacat (satana): mandria, vanitatea. Pocainta implica smerirea Eu-lui, de aceea este un termen asa de evitat de orgoliul uman. Oamenii incearca sa se apere spunand: „asta este invatatura unor secte, pocaitii spun asa” Desi este dovedit ca invatatura pleaca de la insusi Mantuitorul, sau altii spun: „Da ma voi pocai, dar la batranete, nu acum, sunt inca tanar”, dar multi nu mai apuca varsta aceea printr’o moarte neasteptata, sau la batraneste ajung asa de impietriti spiritual ca nu se mai pot pocai.

Ce mesaj ne-a incredintat Domnul nostru si oare cum arata mesajul nostru aztazi?

Politetea lumii din perspectiva crestina

~ florin ~ Lasă un comentariu

Ceea ce numeste lumea politete, civilizatie, oare asa este si in ochii lui Dumnezeu?

Spre exemplu atunci cand intri intr’o banca, intalnesti acolo mult respect, politete si ne intrebam oare acolo este o grija de aproapele atutentica?

Eu am cunoscut un om care lucra la o institutie financiara foarte mare si in prima discutie, am ramas impresionat de politetea, profesionalismul si acuratetea cu care vorbea. Era croit sa ai incredere in el. Insa dupa ce am inceput sa vorbim si lucruri mai personale, am ramas rau impresionat de omul acela. Mi-a marturisit o mare problema a lui. Avea un salariu de 27mil lei, (eu aveam vre’o 4 pe vremea aceea), si avea posibilitatea sa plece si sa lucreze in alt departament pentru 31mil lei. Si pentru ca nu stiu ce s-a intamplat nu a putut. El avea o adevarata depresie din cauza asta. Eu am ramas putin socat, pentru ca in loc sa se multumeasca pentru ca ducea o viata decenta si castiga de vre’o 5 ori mai mult ca mine sau multi altii, el era de-a dreptul bolnav dupa bani.

 Revin la inceput, Oare politetea din institutiile financiare este vazuta inaintea lui Dumnezeu ca o dragoste reala pentru oameni? De multe ori este o dragoste de bani, si interes. Clientii pentru ei sunt potentiali furnizori financiari si acolo isi are radacina bunatatea aceea artificiala. I-a sa intri acolo cand nu mai ai bani sa iti platesti ratele, sa vezi ce se intampla, probabil cu acelasi zambet, iti confisca casa, 🙂 , sau masina, dupa caz.

Ceea ce vedem in lume politete, bunatate, nu este vazuta la fel si in Biblie. In biblie aceasta se unmeste uneori: „Lacomie de bani” si este un pacat, sau „dragoste de bani”

Oare cate lucruri rele in ochii lui Dumnezeu nu sunt vazute ca virtuti in lumea de astazi?

Un raspuns crestin la problemele vremii – „love and peace”

~ florin ~ Lasă un comentariu

“Pace and love”, era motoul culturi Hippie din anii ‘70. Doar ca sensul era putin altfel: Pace = acceptare a orice, dragoste = senzualitate. Suna bine, dar…
Sloganul acesta venea pe fondul razboiului mondial cu milioanele lui de victime, ura si violenta. Era un moment propice de a implementa o astfel de ideologie, pe baza careia s-a format post-modernismul. Mintea care a profitat de contextul acesta a fost sclipitoare dar si malefica, pentru ca a folosit niste cuvinte „sfinte” dar al caror inteles era complet neortodox.

 Ele sunt baza aducatiei generatiei de azi.

Acestea sunt cuvinte folosite adesea de Domnul Iisus in Evanghelie. Care a fost sensul original?

Pace = avea sensul impacarii omului pacatos cu Dumnezezeu prin Hristos, si in felul acesta este posibil si pacea intre oamnei.

Dragoste = dragoste „agape” (greaca) care insemna dragostea care se jerfeste, face bine neconditionat.

Dragostea poate fi de mai multe feluri:

„fileo” = imi dai, iti dau, imi faci, iti fac

„eros” = dragostea erotica, fizica

Un raspuns crestin la problemele vremi

~ florin ~ Lasă un comentariu

In noaptea de revelion 2007 sase oameni s-au sinucis de singuratate in Bucuresti.De ce credeti? E greu de spus, dar se pot vedea unele cauze in zilele acelea.

TV ne inunda cu reclame ca trebuie sa te duci la munte, la hotel de 5 stele, te facea sa te simti ultimul om daca nu poti sa iti permiti asa ceva, incerca sa te convinga ca nu poti fi singur, ne aratau toate starurile care cantau cu extaz de fericire (uneori consuma droguri ca sa poata juca rolul acesta atat de neadevarat)

Oamenii mai simpli, lesne crezatori pot fi impinsi in disperare. Eu sunt singur in noaptea aceasta cand toti oamenii sunt fericiti? Eu sunt trist si cel mai nefericit om… etc.

Domnul Iisus insa spune: „In lume veti avea necazuri, dar indrazniti, Eu am biruit lumea!” in alta parte spune: „Veniti la mine toti cei truditi si impovarati si eu va voi da odihna”

Mi se par mult mai reale cuvintele lui Dumnezeu decat ce spun oamenii la tv. Cred ca sunt niste minciuni (o fericire si bucurie la minut) inainte aceasta era creata in mod inteligent prin glume si zicale cu talc, muncite in mod serios, acum insa populatia este starnita in mod nepermis la invidie si pusa intr-o pozitie foarte stanjenitoare prin imaginile acelea „nespus de minunate, si infinit de extraordinare” create artificial dar cu scopul ca cei „simpli” sa le creada.

Mi se pare nedrept si nociv.

(va urma)

Se poate si fara tine

~ florin ~ Lasă un comentariu

Sotia unui crestin ii tot spunea, lasa draga nu te mai duce la biserica, se poate si fara tine, nu se va opri biserica pentru ca lipsesti tu de acolo. Si ea il oprea de la rugaciune, de la studiu, duminica seara, etc. Intr’o seara a avut un vis in care se facea ca era rapirea, a doua venire a lui Iisus si toti erau rapiti din familie ei, si ea a observat ca nu se deslipea de la pamant, atunci a inceput sa se sperie si sa se smuceasca sa strige: „Doamne ai mila de mine!” O voce s-a auzit: „Se poate si fara tine!!”

De atunci femeia nu si-a mai oprit sotul sa se duca in Casa lui Dumnezeu si mergea si ea cu el.

Adepti sau ucenici

~ florin ~ Lasă un comentariu

Poti fi adeptul unei religii, unui cult sau poti fi un ucenic al lui Hristos. Sund doua lucruri diferite. Adeptii sunt aceia care veneau cu miile dupa Domnul Iisus, dar cand aparea o problema, ei il paraseau. Ucenicii erau doar 12 care au ramas cu El oricand, si cand era bine si cand era greu. Unde era Iisus acolo era si ucenicul, adeptii nu erau merul cu Iisus, ci numai la evenimentele mai importante.

Nu te multumi sa fii doar adept!

Crestinii si traficul mare pe blog (pentru pocaiti)

~ florin ~ Lasă un comentariu

Adesea blogerii isi doresc sa aibe mult trafic. Nu judec acum daca e intemeiata dorinta sau nu.

Insa crestinii autentici sunt izestrati cu o abilitate spirituala de a manui Cuvantul. Daca acesti crestini sunt constienti de acest lucru ei „risca” sa aibe mult trafic pe blog, pentru ca acest Cuvant va avea putere daca se lasa inspirati si folositi. (vezi „patratosu”, sau evenimentul cu Wurbrand in topul romanilor)

David a cucerit mai mult cu „pana” decat cu sabia. Apostolul Pavel a intors lumea pe dos cu „pana” lui mai degraba decat cu vizitele lui intarziate, sau echipa lui destul de imperfecta. Se vede ca arma lui neinvinsa nici astazi este Cuvantul lui Dumnezeu pe care il manuia cu pricepere, acesta avea putere, el nu avea o echipa puternica, vedem ca multi l-au parasit, cu Barnaba nu a mers mult timp. Cu toate acesta puterea lui era extraordinara datorita cuvantului tare pe care il predica.

Se spune despre C.H. Spurgeon ca era mai cunoscut in vremea lui decat primul ministru din Anglia. De ce? Nu datorita predicilor din Tabernacle, ci datorta mai de graba articolelor care se tipareau saptamanal dupa predicile lui. Asa a explodat lucrarea in vremea lui, raspandind evanghelia (leul cel tare, in viziunea lui), si nu s-a gandit sa inchida aceasta evanghelie doar in biserica de Duminica, ci a spus’o in mod relevant pentru toti oamenii. Efectul? Greu de stapanit.

Cand Wurbrand era propus in topul celor mai mari romani, evanghelicii, desi sunt aprox. 1% din populatia tarii au dat peste cap asteptarile unei tari intregi. De ce? Este vorba de puterea cuvantului, forta mobilizatoare pe care o poate genera spiritul crestin.

Unii spun ca nu trebuie sa vorbesti de Dumnezeu pe blog, ci sa vorbesti fata in fata. Cred totusi ca daca vrei sa ai putere fata in fata, va trebui sa cunosti zi de zi pe blog gandirea si limbajul generatiei tale! Daca se poate barfi si ucide cu vorba pe net (lucrul de care se tem multi), atunci inseamna ca se poate de asemenea zidi si da viata (ar trebui sa ne dorim asta). Daca lumea se dezvolta cu rapiditate (si nu in directia buna) folosind net-ul, atunci crestinii ar trebui sa fie macar atat de inspirati sa foloseasca si ei la fel, ca sa nu zic ca atu-ul il avem noi, care manuim cuvantul (care a marcat istoria adesea).

De ce se simt oamenii adesea goi si neimpliniti?

~ florin ~ Lasă un comentariu

Se pare ca omul este alcatuit din trei parti, trup, suflet si duh (Evrei 4,12). Deci el este 66% spirit si 33% trup. Daca omul se ocupa bine doar de trup si ii da tot ce trebuie, dar de suflet nu se ingrijeste, el nu este satisfacut pentru ca noi suntem mult mai mult decat trup. De fapt in esenta noi suntem spirituali, Dumnezeu adesea cand vorbea despre oameni ii numea „suflete” (deci niste fiinte spirituale). Lucrul acesta este adevarat si pentru ca trupul il avem doar pentru 60-80 de ani dar duhul/sufletul sunt vesnice.Noi suntem goi pentru ca ne ocupam de o parte mai putin importanta din fiinta noastra, trupul; sufletul si duhul nostru sunt mult mai importante.   „Ce ar folosi unui om sã câstige toatã lumea, dacã si-ar pierde sufletul?” (Matei 16:26)  spunea Domnul Iisus.

Sa ne ingrijim de sufletul nostru si atunci vom fi impacati cu Dmnezeu si impliniti in interior, cu constiinta impacata.

Cenzura gandului 2 Corinteni 10,5

~ florin ~ Lasă un comentariu

2 Corinthians 10:5  „Noi rãsturnãm izvodirile mintii si orice înãltime, care se ridicã împotriva cunostintei lui Dumnezeu, si orice gând îl facem rob ascultãrii de Hristos.”

 Un crestin autentic trebuie sa ajuga in faza aceasta intima de asi cenzura gandurile dupa Hristos si Cuvantul Sau. Unii poate spun ca asta este o idee exagerata, dar de fapt aici este identitatea noastra. Gandurile noastre ne influenteaza existenta. „Gandul de azi este vorba de maine, vorba de maine este fapta de poimanite”; „Un gand naste o vorba, vorba naste o fapta, iar fapta un caracter”

Nu ne putem schimba din exterior,  cautand sa ne imunem un comportament, fara sa dam atentie gandurilor zilnice, desi cei mai multi facem asa, daca nu lucram la acest nivel al gandurilor, lupta este ca si pierduta.

C.H. Spurgeon spunea: „Nu poti impiedica pasarile sa zboare pe deasupra capului tau, dar le poti impiedica sa isi faca cuib in capul tau”. Tot asa este si cu gandurile !