Creatia si furia lui Saul.

D.L. Moody spunea:

“ Am inceput sa plang ca niciodata pana atunci, din cauza unei mari binecuvantari a lui Dumnezeu. Foamea imi crescu; am simtit intr-adevar ca nu mai vreau sa traiesc. (Fusese crestin, insa nu doar atat, ci si un lucrator, responsabil cu o Misiune care dura de mai multa vreme; ii facea pe oameni sa se intoarca la Dumnezeu, dar totusi si dorea mai mult). Am continuat sa strig inaintea lui Dumnezeu ca sa ma umple de Duhul Lui cel Sfant. Ei bine, intr’o zi, pe cand ma aflam la New York  – oh, ce zi, nici nu o pot descrie in cuvinte, de multe ori o pomenesc. Aproape ca a fsot o experienta prea sfanta ca sa o pot numi. Pavel a avut o experienta despre care nu a vorbit timp de paisprezece ani. Tot ce pot sa spun este ca Dumnezeu mi S-a revelat si am avut parte de o asemenea descoperire a dragostei Lui incat a trebuit sa-I cer ca mana Lui sa ramana peste mine”

A fost atat de coplesitor, s-a simtit ca si cum urma sa fie zdrobit din punct de vedere fizic. Dragostea lui Dumnezeu! Aceasta este “dragostea lui Dumnezeu varsata in inimia noastra”.  Aceasta este ceea ce l-a intors pe D.L. Moody de la o lucrare frumoasa, regulata si obisnuita, la o evanghelizare care a fost in mod vizibil folosita de Dumnezeu in aceasta tara, dar si in alte tari.

* Dr. Martyn Lloid  Jones – “Bucurie negraita: botezul si darurile Duhului Sfant” – Editura Perla Suferintei, Suceava 2006

Una din experientele din viata lui Jonathan Edwards care i-au marcat viata a fost dupa cum spunea:

“ Pe cand ma plimbam prin padure pentru a ma mentine in forma, in 1737, dupa ce am descalecat intr’un loc mai retras, asa cum aveam deseori obiceiul, pentru a ma plimba si a contempla si a ma ruga, am avut o viziune care pentru mine a fost extraordinara, a slavei Fiului lui Dumnezeu, ca Mijlocitor intre Dumnezeu si om, si a harului minunat, maret, curat si sfant si a dragostei Lui si a umilei si blandei lui supuneri. Acest har care a aparut atat de calm si de slavit, s-a ivit maret deasupra cerurilor. Mai aproape decat puteam eu sa-mi dau seama, persoana lui Hristos mi s-a aratat inconjurata de o stralucire coplesitoare si atat de mareata incat mi-a inghitit toate gandurile si conceptele, fapt care a continuat timp de o ora; asa incat, in tot acest timp lacrimile imi curgeau suvoi si plangeam in hohote. Am simtit cum dogoarea sufletului se goleste si este anihilata intr’un fel pe care nu as stii cum sa-l exprim altfel; sa stai intins pe jos si sa fii plin doar de Hristos; sa-L iubesti cu o dragoste sfanta si curata; sa te increzi in El; sa traiesti prin El; sa-I slujesti si sa fii perfect sfintit si curatit, cu o neprihanire divina si cereasca.”

Si sa tinem cont ca era un intelectual erudit si nu un sentimentalist entuziast. Oare noi ce fel de experiente avem astazi cu Dumnezeu?

cu binecuvantari

„… din intuneric la lumina si de sub puterea Satanei la Dumnezeu” Fapte 26,18

„Consider ca nici o latura a vietii crestine nu a fost atat de neglijat ca rugaciunea. Poate cititorul acestor randuri se va revolta. Cum? Dar eu ma rog, si inca de cateva ori pe zi, la sculare, la masa, la culcare! Dar oare putem numi viata de rugaciune cele doua-trei minute pe zi in care cineva se roaga in graba, in picioare sau in genunchi, cu frica sa nu intarzie la servici sau sa nu se raceasca mancarea? Nu, in nici un caz, nu! Asa ceva nu se poate considera viata de rugaciune.

Pentru Hristos, rugaciunea era o munca a sufletului asa cum profeti-se Isaia in capitolul 53,11 “Va vedea rodul muncii sufletului Lui si Se va inviora”

Da, Iisus muncea pe genunchi si cu fata la pamant, mijlocind inaintea Tatalui pentru fiecare ucenic, pentru fiecare suflet cu care avea de a face in ziua ce-i statea in fata.

„

În Maleahi scrie că Dumnezeu are o Carte de aducere aminte. Şi cred că ţi-ar prinde bine dacă săptămâna aceasta, în fiecare seară înainte să mergi la culcare, L-ai întreba pe Dumnezeu ce a scris în cartea Sa, în dreptul tău, pentru ziua de azi?

Te-ai sculat azi dimineaţă din pat şi i-ai mulţumit lui Dumnezeu că ai o inimă curată?

I-ai mulţumit lui Dumnezeu că a distrus acea febră drăcească pentru cocaină şi droguri sau orice alte lanţuri care te ţineau legat?

Eşti cu adevarăt bucuroasă că nu eşti o prostituată acum şi că vei fi parte din ceea ce înseamnă Mireasa Mirelui?

Eşti tu bucuros că a înlăturat din inima ta pofta rea, temperamentul stricat şi toate acele lucruri înfiorătoare şi oribile care te stapâneau odată?

Cel mai cutremurător gând pe care l-am avut vreodată este acesta: socoteala personală pe care va trebui să o dau în faţa lui Dumnezeu într-o zi.

Noi nu vom fi judecaţi doar pentru ce am făcut ci si pentru motivaţia cu care am făcut un lucru. Nu acţiunea, ci motivul. Care a fost motivaţia din spatele dărniciei tale? De ce ai făcut-o? Care este motivul care stă în spate?

“O, Doamne, întipăreşte eternitatea în privirea mea!”

Vedeţi voi, dacă Dumnezeu ar întipări veşnicia sau judecata în privirile noastre, sau dacă vreţi în inima noastră de carne, sunt foarte convins că am fi un trib de oameni foarte diferit, oamenii lui Dumnezeu în această lume de azi.

Trăim prea mult în timp, suntem prea legaţi de pământ. Vedem lucrurile aşa cum le văd şi ceilalţi oameni, gândim aşa cum gândesc şi ei. Investim timpul nostru la fel ca lumea. Ne investim banii. Ar trebui să fim o altfel de rasă de oameni.

Cred că biserica lui Isus Cristos are nevoie de o nouă revelaţie a maiestăţii lui Dumnezeu.

Noi toţi vom sta într-o zi,… vă puteţi imagina?… la scaunul de judecată al lui Cristos pentru a da socoteală de faptele pe care le-am săvârşit în trup!

Cine este Acesta în faţa cui vom sta? Acesta este Regele regilor şi este Judecătorul judecătorilor şi este Tribunalul tribunalilor şi nu se mai poate face nici un recurs! Verdictul este final!

Ascultaţi-mă! Când o să-L vedeţi pe Isus nu o să-I spuneţi: “Hei, prietene, mă bucur că ai murit pentru mine!” Cand o să-L vedeţi pe Isus o sa fiţi paralizaţi de frică, dacă nu o să aveţi un trup de slavă şi o minte transformată!

* sursa

Ce s-a întâmplat cu agonia din casa lui Dumnezeu? Ce s-a întâmpalt cu acel chin sufletesc ce trebuie să însoţească lucrările religioase? Acestea sunt cuvinte pe care nu le mai auzim în aceste zile ale răsfăţului. Nu le mai auzi. Continuă lectura „O chemare la agonie – David Wilkerson” →

Insiders movement = este o miscare de recunoastere a crestinilor in interiorul unor religii necrestine, care au avut intalnirea cu Hristos sub forma unor revelatii speciale si personale cu persoana lui Isus Hristos. Toate acestea fara sa stie acest lucru ei au trait o experienta autentica. Musulmani, budisti, hindusi. Multi marturisesc despre “omul in alb”. Cand ei il intalnesc pe Isus din Biblie il recunosc din visul lor, sau revelatia lor.

Crestinii din vest ii sprijina pe cei din estul lumii, ii sprijina ca si crestini din interior. Acesti crestini din vest ii cunosc pe cei din est, acestia din est raman in religie, se poarta ca si budisti, musulmani, insa toti stiu ca au avut experienta mantuitoare cu Hristos. Toate acestea pentru ai proteja pe „crestinii insider”  de marturaj si de a perpetua lucrarea aceasta in zonele mai critice spiritual.

Aici exista o discutie, daca ei sunt lasi, pentru ca nu accepta pe fata convertirea lor, riscand martirajul si faptul ca in cadrul religiilor si zonei lor pot face lucrare in felul acesta, in anonimat.

Ei fac misiune, sau se ascund? Ideea predominanta este ca ei fac misiune, de aceea pastreaza legatura cu crestinii din alte zone cresetine.

Nu incepe anul fara sa vezi filmul asta! 🙂

PS daca te-a facut sa zambesti, te-a facut si sa speri :)) Succes!!

Am citit pe net o descriere a poporul român din perioada comunistă: incapabil de a acţiona, fricos, depăşit de situaţie, nesigur, neputincios. Mi-a placut descrierea, o gasesc potrivita. Ma intreb daca am depasit acest spirit. Oare ce ar trebui facut pentru a depasi acest spirit? Si care sunt modalitatile gresite de a depasi aceasta situatie?

Un gimnast era invatat de antrenorul sau sa sara peste obstacol in viteza. Este balustrada aceea pe care o sari pe spate apoi cazi pe niste saltele. Ii ridica obstacolul, il sare. Apoi iar il ridica, iar il sare. Il ridica mai sus, cu greu reuseste. Cand vede ca il ridica din nou, gimnastul intreaba: Este prea sus cum sa reusesc sa il sar? La care intrenorul ii spune: Nu te uita ca este prea sus, aruncati inima peste obstacol, si daca ai reusit, trupul te va urma si el.

Asta este situatia in toate. Inima ta daca nu sare un obstacol, degeaba se zbate trupul tau. El are un singur stapan, inima ta.

Bun interviul si folositor! Sa asculti printre cuvinte si sa inveti de la un om al lui Dumnezeu. Mi-a atras atentia lucrurile pe care le-ar face daca ar mai trai odata si sfaturile pentru predicatori:

1. Ar studia mai mult, ar medita mai mult la Cuvantul lui Dumnezeu

2. S-ar ruga mai mult

3. Ar spune mai mult altora despre dragostea lui Dumnezeu.

Ce concluzii si lectii adevarate! Oare putem noi sa ne concentram doar pe atat?

Doamne ajuta!