O mărturisire

Am observat că mulți credincioși au început să ridice problema sărbătorii nașterii Domnului, să o ținem, să nu o mai ținem, în ce dată a avut loc, e sărbătoare păgână etc. Prin asta sting duhul celor ce vor să se închine, să lucreze. Probabil nu înțeleg toate subtilitățile, dar voi încerca unele explicații.

1. În primul rând cred că este o problemă cu păcatul, oamenii nu sunt într-o stare bună spiritual, și conștient sau mai puțin conștient, caută motive să facă ceea ce simt, să nu se bucure. Astfel devin iscoditori în toate chipurile, suspicioși, fără să realizeze că ei au o problemă, iar acesta este un patern automat de autoapărare al firii lor pământești.
2. Problema cu sărbătorile păgâne. Dacă ne uităm înainte de nașterea Domnului, popoarele abundau de zei care se născuse din fecioare și așteptau să salveze lumea (egiptenii – Eon, arabii – Dusares, grecii – Dionis, romanii – Soarele, perșii – Mitra). Toți erau fie pe 25 decembrie, fie pe 6 ianuarie, în zona aceea. Creștinismul e pe 25 decembrie din secolul 4. Gata, ne-am păgânit! Cei ce citesc mult, cred că trebuie să fie mai smeriți și să fie cel puțin tot atât de sfinți. Martin Luther spunea că Satan este maimuța lui Dumnezeu. Ce a făcut Satan a fost să împânzească lumea cu falsuri înainte ca să vină Hristos. Asta ca să ne îngreuneze nouă închinarea și credința. Isus ne-a spus că adevăratul de fals se cunoaște după roade. Dacă acești zei, din fecioară, hotărâți să salveze lumea ar fi fost adevărații zei, ar fi făcut ceva atâta amar de ani, dar nu vedem mai nimic. Dacă mă uit la Hristos, îl văd peste tot, pot spune din toată inima că El este adevăratul Mesia, Hristos! Haideți să ne închinăm Cui trebuie!
3. De ce ținem în același timp? Este ce a făcut și Luther când schimba cântările din bar cu versuri creștine, și mulți se bucurau de asta. În țările Nordului, templele păgâne erau preschimbate în biserici, și așa au rămas până astăzi, și toți se bucurau de asta! Așa au făcut și musulmanii cu bisericile din țările cucerite, le schimbau în moschei. Noi nu ținem ziua de naștere a Domnului, ca păgânii, de aceea nici Domnul nu a îngăduit să o știm, noi comemorăm întruparea Domnului! Tot așa se vede că au făcut și înaintașii noștri, de ce vedem asta așa de rău? Evreii au Hanuka, tot în perioada asta. Oare și ei s-au păgânit? Hai să fim mai maturi! Cine știe la ce se închină, înțelege libertatea în Hristos, motiv pentru care împărăția Lui a putut să treacă victorioasă peste orice context, începător și neputincios, așa cum sunt cele ale oamenilor. Au dreptate puritanii că trebuie să nu punem accent pe nici o formă, dar dacă fugim așa de ele, ne dovedim inferiori, confuzi, nu îl văd pe Pavel în felul acesta. El mai degrabă îi cerceta pe toți (vezi grecii din Atena), căuta punctele de legătură, și apoi mergea în mijlocul lor și le vorbea.
4. Să în-creștinăm lucrurile. Sunt de acord! Am renunțat la brad în biserică, deși pot să îi înțeleg pe cei ce dau valoare culturală. Unii dau tot felul de interpretări prăpăstioase bradului, și îl duc până la Nero. Eu am citit că Martin Luther a avut ideea cu luminile în brad, niște lumânări și o stea în vârf, care arăta exact ca cerul înstelat și steaua călăuzitoare pentru magi, nu suntem noi magi (neamuri)? Nu susțin bradul, e mai bună ieslea, dar hai să nu mai dăm așa mare valoare formelor, ci lui Hristos!
5. Să nu ne dăm cu stângu în dreptul! Vedeți cum iluminații lumii distrug națiunile din interior, răsturnându-le valorile, trimițând străini intre ei ca să îi dezbine și să îi dărâme din interior, ca mai apoi să îi stăpânească. Oare noi să ne lăsăm sabotați în același fel? Să ajungem să ne înmuiem unii pe alții când noi ne lăudăm că Îl avem pe Hristos? Fraților, ”idolul este tot una cu nimic” 1 Corinteni 8,4. Să îl demascăm, să îl expunem, să nu ne facem părtași cu cei ce îl fac, să vestim Evanghelia între ei, la nunți, în târgurile lor (care acum e virtual), și să nu ne fie greu să îi înțelegem, căci altfel cum am putea să le vestim Evanghelia?
6. Nu este vorba de un schimb de sărbătoare. Probabil că păgânii au sărbătorit în paralel cât au putut. Acum  reînvie obiceiul, nu ne fură nimic! Noi celebrăm altceva! Că este o luptă continuă de amestecătură, de diversiune, ispitire, amăgire. Aceasta este lupta noastră permanentă cu firea, lumea și Satan. Trebuie să ne asumăm aceasta cu înțelepciune și dragoste. ”Fiți înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii!” Matei 10,16.
7. Să nu distrugem podurile. Dacă încetăm să mai folosim punctele de legătură cu lumea, mă întreb cum ne mai facem cu ”grecul, grec”? Cum mai trecem dincolo? Isus mergea la nunți, vorbea cu samaritencele, lăsa prostituatele să Îl atingă, El se atingea de leproși, erau tare contrariați fariseii din vremea Lui. Noi cu cine vreți să semănăm?

Doamne ajută!