Acțiunile noastre sunt faptele vezibile, exterioare pe care oamenii le văd și le pot aprecia sau nu, dar atitudinile noastre interioare spun de fapt ce suntem noi în realitate și acestea le cunoaște numai Dumnezeu. Când cineva face un bine, asta este ceva, dar atutudinea, gândul cu care îl face este altceva, acesta din urmă contează. Binele este relativ, motivația bună este importantă, dragostea adevărata și binele suprem, acestea sunt gânduri interioare, cauze pentru care ne dedicăm în relațiile și lucrările noastre. Din această cauză Dumnezeu ne cântărește după atitudine, El se uită la inimă, nu la ce izbește ochiul, cum se uită omul. 1Sam. 16,7.
Să lucrăm la atitudine, la motivațiile noastre, la gândurile, aprecierea noastră. Dacă faci un lucru, dar inima ta îl nesocotește, important este ce se întâmplă în inimă. ”Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții” Pv. 4,23. Curăță paharul pe dinăuntru și atunci și partea de afară va fi curată – Matei 23,26
Așa funcționăm noi.
romoflorin 