Ceasornicarul

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.  (Matei 11:28)

images (1)Se spune că un bătrân avea un ceas foarte vechi de perete cu pendulă și clopot. Toată viața era obișnuit cu el să îl audă cum bate, cum cântă și toate celelalte. La un moment dat nu a mai mers. Așa de obișnuit era cu ceasul încât nu sa putut lipsi de el și a căutat să îl repare. Când a ajuns la o ceasornicărie, cel de acolo a făcut niște ochi mari când a văzut ceasul așa de vechi. A zâmbit și a spus: ”Ceasul acesta cred că este mai mare decât mine. Voi încerca cu toată silința să îl repar, dar să știți că așa ceva nu se mai face”. Îl lasă două săptămâni și merge la ceasornicar. ”Am încercat în toate felurile, nu știu ce trebuie să îi fac. Îmi pare rău, este un model prea vechi”. Bătrântul noastru mai caută. Ținea la ceasul acela frumos pe care îl transporta cu greu. Ajunge la un alt ceasornicar, îi explică problema și cu multă amabilitate, îi spune să îl lase acolo, dar de asemenea, nu promite că reușește pentru că nu are piese de schimb. După o săptămână se întoarce, ceasul nu era reparat. Ajunge acasă obosit cumva și ne știind dacă mai are ce să facă ceasului pe care îl avea de o viață, la un moment dat, pe lemnul din spate, observă că era gravată în lemn o adresă. Era adresa fabricii și numele omului care la făcut. Își adună puterile și merge la acea adresă, călătorește mai mult, când ajunge acolo, merge la poștă și îi arată adresa și numele celui de pe spatele ceasului. Poștașul spune: ”Cu greu aș mai putea găși pe omul acela în orașul noastru!” Culmea se face că după câteva căutări, găsește pe omul acela, un bătrânel care corespundea exact cu adresa și numele gravat în lemnul ceasului. Omul când ajunge cu ceasul, bătrânul când îl vede, de odată se luminează la față și exclamă: ”Ceasul acesta eu l-am făcut!! Lăsați-l aici vă rog două zile și voi face tot ce pot ca să îl repar. Nu vă costă nimic!” Omul entuziasmat de ceasornicar se întoarce peste două zile. Ceasul era lustruit, uns, sclipea din nou, și bătea fără greșeasă la fel cum făcea și mai înainte. Ceasul își găsise stămânul.

Morala: și tu esti un ceas învechit pentru ceasornicarii moderni de astăzi, care sunt așa de amabili cu tine și petrec cu tine nu două zile, ci o săptămâna sau chiar două, dar de fiecare dată îți spun: ”Modelul tău este învechit! Pieselea acestea nu se mai fabrică…” Uită-te pe gravura din spate, mergi la Creatorul tău. El se va bucura să te facă așa cum erai la început.

Succes!

sursă foto

Biserica Crestina Sanjiang din Wenzhou

BmTq7mVIAAAVY6u (2)Am găsit acest articol pe ”NewsNetCreștin”

Citește și articolul acesta!

 

Ziarul Telegraful, din Marea Britanie, raporteaza ca guvernul comunist din China a hotarat sa duca la infaptuire planul lor de a demola Biserica Crestina Sanjiang din Wenzhou. Echipe de demolare au inceput sa demoleze parti din structura bisericii, care a devenit un simbol de rezistenta impotriva Partidului Comunist care tine stransa religia intr-un mod draconic.

Un profesor cu numele de Yang a afirmat ca guvernul comunist este tot mai mult in discomfort cu numarul tot mai mare de crestini in China.
church1_2894780c
Stim cu totii lupta diabolica dusa de comunisti in tarile comuniste din Europa, cum a fost si in Romania, care faceau tot ce era posibil ca sa zdrobeasca crestinismul, care a fost o amenitare in ochii lor, impotriva ideologiei comuniste si a invataturii marxist leniniste ateiste.

Dar asa cum a spus Bob Fu, un activist crestin si presedinte al Grupului Ajutor pentru China, care este bazat in Texas: ,,Istoria a dovedit, si va dovedi inca odata cu acest caz, ca inca o alta trezire spirituala va avea loc dupa acest nou val de persecutie.”

Partea cu trezirea este adevarata. Tot mai multe vesti de prigoana primim in ultimul timp, este o vorbă din timpul bisericii primare: „Sangele martirilor a fost samanta bisericii ce a urmat”. Oamenii sunt tot mai decazuti datorita inmultirii pacatului cu ajutorul internetului, si rabufnesc tot mai mult pe crestini, care ii impiedica sa isi implineasca poftele si planurile lor. Eu nu cred că este vorba de creștini aici, ci de Hristos în esență. Însă creștinii sunt cei prigoniți pentru că au legătură cu Hristos. Este vorba de ridicarea păcatului tot mai mult, și de conflictele acestuia cu biserica lui Hristos. Cel rău luptă și din exterior, dar și din interior, cum bine observați. Cei ce au candelele pline cu untdelemn, vor rămânea până la sfârșit și vor sta în picioare înaintea Fiului lui Dumnezeu. 

„Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”  (Romani 1:17)


sursă foto

sursă foto 2