Citeam pe site-ul unui sociolog pe care îl susțin în opinie, este vorba de d-na Stănciulescu E. Dânsă declara:
”În esenţă, eu susţin că nici inteligenţa cognitivă, nici cea emoţională, nici cea artistică, socială, practică etc. nu sunt suficiente pentru rezolvarea problemelor lumii contemporane ; dacă avem nevoie urgentă să investim într-un capital uman, într-o capacitate umană crucială, capacitatea aceea este inteligenţa caracterială !”
Foarte interesantă observație! Îmi aduc aminte ce spunea un păstor bun la noi în țară: ”Oamenii nu fac ce spune pastorul, ci ce face el”. Cu alte cuvinte caracterul lui influența mai mult decât abilitățile lui oratorice sau organizatorice. Aici își dau concursul mai multe facultăți ale noastre: inteligența cognitivă, inteligența emoțională, cea practivă, dar dintre toate răsare una mai presus de toate, cea caracterială. Cred că acolo își are sediul centrat sinele noastru, nu că în celelalte nu am fi tot noi.
Din definițiile caracterului amintesc: ”Caracterul tău este ceea ce faci tu când nu te vede nimeni” – ”Caracterul este ceea ce faci în timpul tău liber” – ”Caracterul este definit de ceea ce îi motivezi pe alții să facă în timpul lor liber”.
În cele din urmă apostolul Pavel spune că aceasta este intenția lui Dumnezeu cu fiecare dintre noi: ”Hristos să ia chip în noi” (Gal. 4,19) – acesta l-am putea numi caracterul hristic. Să devenim, să fim cu adevărat așa cum a fost Hristos în caracter.
Numai bine!
sursă foto
romoflorin 
