Geneza 3, 9-10 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?” El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.”
Aceste două cuvinte sunt o mare constatare în viață. Sunt filme și cărți făcute pe tema aceasta pentru că arată un mare adevăr: oamenii sunt conduși de mîndrie și prejudecată, mândrie din neștiință, și prejudecată din teamă. Oamenii care nu știu, încep să nesocotească pe cei ce știu, pentru că aceștia din urmă îi expun. Îi batjocoresc încercând să îi tragă în jos, la nivelul lor, ca să doarmă și ei liniștiți. Iar cei ce au prejudecăți sunt cei ce se tem de oameni, orice le spun alții, ei cred și își formează prejudecăți despre oricine și orice, pentru că ei se tem că vor fi respinși, că vor rămâne fără prieteni, că vor fi ridiculizați, etc. Oamenii sunt neștiutori și temători. Asta este moștenirea lăsată de Satan în Eden. Așa era Adam când l-a strigat Dumnezeu: neștiutor și temător. Chiar dacă îi fusese promisă cunoașterea binelui și răului, el a rămas într-o confuzie totală, pentru nu îl mai cunoaște pe Dumnezeu, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale priceperii, i-a promis că va fii ca Dumnezeu, când el a ajuns ca Diavolul: temător, fugar și fără loc în univers.
Trebuie să încheiem spunând că tot ce am pierdut în Adam am recâștigat înapoi în Hristos.
romoflorin 