Ascultam gândirea unei cantarete rock cu privire la mama sa. A fost abandonată de la 6 luni unor rude din motive financiare, când s-a făcut mare se întâlnea cu mama. A fost întrebată dacă nu are resentiment. ”Nu mi-am permis niciodată să o judec pe mama. Ai nevoie de multă putere interioară să faci ce a făcut mama și știu că a făcut-o pentru noi, a pierdut copilăria noastră lângă ea, pentru noi.”
Cum vi se pare gândirea aceasta?
Mă gândesc la ce spunea Domnul: ”fiți înțelepți ca șerpii…”
romoflorin 