Problemele și inima

Vedem adesea că Dumnezeu spune oamenilor săi să citească și să mediteze la cuvântul Său, că atunci lucrează cu înțelepciune și atunci izbândesc în toate lucrările lor. Și ne întrebăm, de ce este așa de important studiul și rugăciunea, pentru că studiul fără legătura cu Dumnezeu este de puțin folos, pierzi explicațiile Autorului, cum s-ar spune. Un astfel de îndemn avem și aici, dar sunt în multe alte locuri, Psalmi, NT, s.a. Dar îl amintim pe acesta:

”Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8)

De fapt toate problemele noastre sunt, pentru că ele se află în inima noastră, în interiorul nostru. Dacă ai o problemă cu cineva, asta este pentru că în inima ta există un conflict cu acea persoană. Dacă nu ar fi, orice ar încerca el, sau alții să facă, nu ar fi o problemă pentru tine, pentru că tu în inima ta nu ai nimic cu el. Cum spunea Iisus despre Satan, ”el nu are nimic în mine” Ioan 14,30. Continuă lectura „Problemele și inima”

Cum gândim noi

3brain

Științific vorbind noi avem trei creiere. Noi suntem conduși de analiza a trei creiere în noi:

1. Primul este creierul primitiv – reptilian i se mai spune. Acesta este cel care gândește în termeni: ”da” și ”nu”. Exact cum reptilele gândesc să atace un alt animal, atacă și apoi se retrag liniștiti la starea inițială. Exact așa are și omul în el partea aceea a creierului care gândește cu da și nu. Să facă sau să nu facă un lucru.

2. Al doilea este mammalian – sau limbic. Acesta este puțin mai evoluat, pentru că el gândește în nuanțe: mai mult da și mai puțin nu; și da și nu, sau mai mult nu decât da. Este forma incertă de analiză, dar este mai mult decât cel primar, stai, sau fugi.

3. Al treilea este cel uman – neo-cortex. Al treilea creier ne permite să decidem dacă reacționăm sau nu. Este forma superioară de gândire. Continuă lectura „Cum gândim noi”

De ce crăciunul este un prilej de bucurie?


Păcatul este sursa tuturor problemelor noastre: înstrăinarea noastră de Dumnezeu, trăirea în independență de El (de ca și cum ar fi posibil), robia față de patimi și pofte nesăbuite, sclavii propriilor capricii. Diavolul nu ne-a adus fericirea, nu, nu am ajuns nicidecum ca Dumnezeu, așa cum ne-a promis în Eden, am ajuns ca el, întunecați, ascunși, fricoși, pierduți.
Dar acum Fiul lui Dumnezeu s-a născut, ce mai poate face el acum? Cum ne poate ajuta pe noi? El s-a născut pentru cruce, o taină și o nebunie pentru oameni. Dar la cruce poți să îi dai păcatele tale. Despovărează-te, lasă-te vindecat de El. Fă-o cu adevărat, crede, lasă motivele firii și ale lumii, și vei vedea ce bine e să vi la pruncul născut în iesle cu poverile tale.

Credința și dragoste

”Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine”.  (Ioan 14:1)

Interesant, aici Domnul nu include nici un om, părinte, prieten în ce privește credința, încrederea noastră. Adesea oamenii se frământă cu imperfecțiunile celor apropiați lor. Noi oamenii, suntem cumsecade, avem dragoste și respect, dar suntem din când în când vizitați de ”nebunie”. Domnul într-un mod tacit ne spune să facem o echipă în trei: El, noi și scriptura. Tot ce adaugi peste, sau este mai puțin de atât, aduce slăbiciune. Prietenul tău cel mai apropiat este cel ce face și el la fel 🙂 Când ai credință în cineva, în Dumnezeu de exemplu, aștepți ceva de la El, când iubești pe cineva, sensul este invers, tu îi dai ceva.

Să nu ne mai frământăm mințile, să iubim pe oameni, să ii respectăm, și să ne punem toată încredem în Dumnezeu, și El nu ne va dezamăgi, nici pe noi, nici pe cei dragi nouă. Asta va aduce pace și stabilitate vieților noastre trecătoare. Nu ne învață așa scripturile?