Wikipedia spune despre sărbătoarea Halloween că este o sărbătoare celtică, pe care biserica catolica a încercat să o acopere cu o sărbătoare a tuturor sfinților. Insă de această sărbătoare copii vin și cer dulciuri, sau îi pregătesc o sperietură în caz contrar.
Sărbătoarea aceasta conține elemente horor, morți, strigoi, etc. Interesant că este adoptată așa de repede. Mă întreb care este folosul? Se spune că în noaptea de 31 oct. granița între lumea noastră și cea spirituală se micșorează cumva, și oamenii se îmbracă urât ca să alunge spiritele rele. Asta, chipurile, este o acțiune pozitivă, de apărare a umanității…
Oare? Dar cine spune că în perioada aceasta slăbește granița spirituală? Mă tem să nu fie un siretlic a duhurilor rele spre a le atrage. Cu obiceiurile sperieturilor, mai ales în lumea copiilor, cred că este o mare imfluență rea, spirituală asupra celor mici cât și a celor mari.
Ceea ce este de notat este faptul că aceasta sărbătoare este așa de explicită în cele rele, și totuși este așa de acceptată, și mă întreb de ce așa ușor, mai ales în țările creștine tradiționale (ortodoxe, catolice) sau protestante.
romoflorin 
In fiecare copil exista o teama , o temere de ceva infricosator construit in mintea lor micuta, iar teama trece prin infruntarea motivului care sta la baza acesteia, se stie. Tocmai din acest punct de vedere este indicat, chiar, ca cei mici sa se costumeze in personaje cat mai infricosatoare, astfel ei realizeaza ca totul este un rol si nimic mai mult. Unii parinti sau chiar psihologi sfatuiesc pe tutorii celor speriosi sa vizioneze impreuna cu cei mici filme horror, dar fara sonor si pe parcursul acestor filme sa explice copiilor scenele dure exact asa cum au fost gandite si realizate, ca personajele sunt actori care joaca un rol. Sarbatorind Halloweenul cei mici trec prin etapa de acceptare a imaginilor ce le trezeste teama incepan chiar de la machiajul lor, apoi prin repetarea unor replici si , in final, ajung sa zambeasca in spatele mastilor si al costumelor. Daca se adauga acestor dramatizari si legendele despre Jack-o-lanterna, totul devine o scena de poveste. De ce nu criticati si povestile cu eroii care , la final, saruta aleasa( doar e un gest ce se deprinde mai tarziu, in educatia copiilor)? Sau pe acelea in care firul real al basmului se pierde in interesul eroului principal, masculin, in a-si gasi mireasa ?
Acest gen de sarbatoare este cea mai nimerita metoda de a le alunga frica. De ce atata mirare ca tarile crestine adopta usor astfel de sarbatori?! Copiii zileleor noastre se maturizeaza mai rapid direct si indirect, voluntar sau involuntar fiind martorii unor educatii spuse si nu demonstrate. Mass-media , prin simplele reclame la ciocolata( de exemplu ), indeamna la sex , orice film de pe Disney potrivit copiilor are referiri explicite la relatii de amor s.a. Asa ca a juca rolul unui strigoi , de exemplu, e mai nimerit decat sa fii in rolul Albei -ca-Zapada lesinata care asteapta un sarut de inviere ! Ar fi nimerit ca orice sarbatoare sa fie gandita si prin prisma celor mici si celor tineri ptr a nu ne mai intreba de ce nu pastreaza traditiile si obiceiurile …care sunt sterse, fade, nemotivante!!!
Explicațiile tale sunt plauzibile, criticile tale cu privire la celelalte desene le împărtășesc de asemeni. Cu privire la acomodarea sau depășirea anumitor fobii, este ca un soi de convertire la ceva. Este în regulă să îl ajută să nu se mai teamă de anumite lucruri, dar să îl familiarizez cu acele lucruri, sau să îl direcționez spre ele este altceva.
E util comentariul tau.