Iubitii nostri,
Impreuna cu urarile noastre de sarbatoarea nasterii Domnului Isus, ca trimitem si urmatoarea meditatie despre aceasta sarbatoare.
Nasterea Domnului Isus este descrisa cel mai bine prin aceste cuvinte ale apostolului Pavel: „Cand s-a aratat bunatatea lui Dumnezeu si dragostea Lui de oameni, El ne-a mantuit…” (Tit 3:4-5)
Cuvantul cheie este „elifane” (de aici „epifanie”), care inseamna s-a aratat, s-a manifestat, s-a facut vizibila prin Fiul Sau care S-a intrupat prin Fecioara Maria.
Marea bunatate a lui Dumnezeu si imensa lui iubire s-au manifestat prin umilinta, prin coborarea in locul cel mai de jos ca sa ne ridice – chiar si pe cei mai cazuti – la inaltimea cerului si a vesniciei.
Bunatatea si dragostea s-au induiosat de mizeria noastra si s-au intrupat ca sa ne imbrace in slava cereasca.
Ganditi-va la sarbatoarea nasterii Domnului Isus ca la ziua cand au devenit vizibile bunatatea si dragostea lui Dumnezeu.
Dar, mare atentie!
Domnul Isus n-a venit numai sa ne scape de pacat si de condamnare. El a venit ca sa ne faca altceva decat ceea ce suntem fara El.
El S-a facut ce suntem noi ca sa ne faca si pe noi ceea ce este El! Adica fii de Dumnezeu!
Dar nu numai ce este El, ci si cum este El!
Daca El este bunatatea si dragostea lui Dumnezeu, inseamna ca El a venit sa ne faca si pe noi, efectiv, realmente, oameni buni si plini de dragoste!
Rautatea si ura (opusele bunatatii si iubirii) produc nefericire (vezi Isaia 57:20-21).
Un om plin de rautate si de ura nu poate fi fericit!
Fericirea sta in bunatate si in dragoste!
Asadar, fericirea noastra depinde de transformarea noastra: daca vrei sa fii fericit trebuie sa fii curat la suflet, sa fii bun si sa fii plin de iubire!
Scopul nasterii Domnului Isus este fericirea noastra. De aceea predica Domnului Isus incepe cu lucrurile care il fac pe om fericit (Matei 5).
Sarbatoarea nasterii Lui este sarbatoarea fericirii noastre daca El reuseste sa ne faca buni si iubitori.
Pavel scrie ca „bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta” (Rom.2:4). Pocainta – metanoia – inseamna schimbarea felului de a gandi si de a fi.
Cheia actiunii lui Dumnezeu la nasterea Fiului Sau a fost „epifanie.”
Cheia actiunii noastre la aceasta sarbatoare este „metanoia” – schimbarea dupa chipul Fiului lui Dumnezeu.
Cand vedem bunatatea si dragostea lui Dumnezeu manifestate/aratate/ facute vizibile in ieslea saraca din Betleem, ne lasam coplesiti si umpluti de bunatatea si de dragostea aceasta.
Dar, asa cum Dumnezeu a manifestat, a adus la noi, a facut vizibile bunatatea si dragostea Lui, tot asa trebuie sa facem si noi:
Sa aratam, sa manifestam spre altii bunatate si iubire. Asa deveinim ca Domnul Isus. Asa se implineste in noi si prin noi scopul intruparii Lui!
Mesajul colindei romanesti este acesta: „Acum te las. Fii sanatos/ Si vesel de Craciun/ Dar nu uita! Cand esti voios/ Romane, sa fii bun!”
Cu dragostea Domnului Isus,
Iosif si Elisabeta Ton
Etichetă: Nasterea D-lui
In ce consta bucuria Craciunului?
Nasterea din fecioara este implinirea profetiei facute de Dumnezeu omului la caderea acestuia in gradina Edenului. Omul a fost creat pentru relatie personala cu Dumnezeu. Satan a ispitit pe om si el a cazut in pacat, tragand astfel toata rasa umana intr’o separare totala de Dumnezeu, fizic si spiritual. Omul nu mai putea face nimic pentru a se ridica pe sine.
Dumnezeu a promis un Biruitor omenirii. “El iti va zdrobi capul!” (Gen. 3,15) Samanta femeii era Hristos. Scopul nasterii lui Hristos era sa distruga lucrarea Satanei. Biruinta lui Hristos consta in plata pentru pacatele celor ce cred in El. Satan nemaiputand sa-i osandeasca inaintea lui Dumnezeu. Hristos nu a biruit pentru sine pe Satan, ci pentru cei ce vor crede in El, pentru oameni.
Acest Biruitor poate sa traiasca in noi, facandu-ne astfel biruitori. Apostolul Pavel spune: “Traiesc, dar nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine” (Gal. 2,20). Hristos poate sa traiasca in noi daca facem din El conducatorul vietilor noastre, crezand pe cuvant orice fagaduinta din Cuvantul sau, si traind intr-o permanenta relatie personala cu El prin Cuvantul Sau si rugaciune.
Acesta este sensul bucuriei nasterii unui Mantuitor.
Craciun binecuvantat!
Descrierea Pruncului facuta de ingeri
Ingerii au descris fecioarei Maria pe prunc in felul urmator (Luca 1,32-33):
- Va fi mare. Proorocul Ioan botezatorul a spus despre Iisus: “… eu va botez cu apa; dar vine Acela care este mai puternic decat mine, si Caruia eu nu sunt vrednic sa-I desleg cureaua incaltamintelor” Luca 3, 16. Demonii spuneau despre Iisus: “Te stim cine esti: Esti sfantul lui Dumnezeu!” Marcu 1, 24
- Va fi Imparat. Imparat intr’o lume spirituala, dar care o implica pe cea materiala. Trebuie sa dovedim in luma aceasta ca suntem copii de Dumnezeu. Imparatie spirituala, dar care o supune pe cea materiala. Lumea cu tot ce este pe ea, va fi judecata de Dumnezeu. Imparatie spirituala, dar care o sustine pe cea materiala: atunci cand nu mai este paine, Dumnezeu poate sa inmulteasca putinul care mai este; atunci cand nu se mai prinde peste, Dumnezseu poate sa umple mrejele de peste. Atunci cand nu mai este sanatate, Dumnezeu poate sa vindece bolile, s.a.
- Imparatia Lui va fi vesnica. In fata lui Iisus nu putem sta oricum, trebuie sa luam o decizie. Decizia pe care o luam fata de El ne va tine vesnic in imparatia Lui, sau vesnic in locul de chin. Sa ne decidem cu totii pentru Imparatul Iisus!
Un craciun binecuvantat!
Cum sa ne pregatim de „Craciun”?
In Ierusalim era un om numit Simeon. El astepta mangaierea lui Israel si Duhul Sfant era peste el. Daca ne uitam la viata lui vom putea intelege cum ar trebui sa ne pregatim si noi sa intampinam “craciunul” care aminteste de nasterea Domnului.
1. “Omul acesta ducea o viata sfanta” Luca 2, 25a. Daca noi nu ducem o viata sfanta, curata, cautand sa facem voia lui Dumnezeu, de sarbatori nu ne putem bucura decat superficial, mai mult de lucrurile exterioare. In interiorul nostru tot nerezolvati suntem. Omul acesta traia o viata sfanta. Sfintenie inseamna pocainta. Sa regreti pacatele tale si sa te lasi de ele.
2. “Omul acesta … era cu frica lui Dumnezeu” Luca 2,25b. El nu era cu firca de preot, sau de ce spun fratii din biserica. Acest gen de frica duce la ipocrizie, te porti bine doar de ochii oamenilor, devii duplicitar. Numai frica de Dumnezeu te poate duce la o sfintenie adevarata. Cineva facea referire la sfintenie spunand asa: “Sfintenia se vede prin ceea ce faci in timpul tau liber cand nu te vede nimeni” Numai frica de Dumnezeu te poate face placut si sfant.
3. “..si Duhul Sfant era peste el” Luca 2,25c. Duhul Sfant are o contributie esentiala in sfintenie si in marturisirea altora a Evangheliei. Fara sprijinul Lui , noi nu am putea sa il vedem pe Hristos, sa credem in El, nu am putea sa ne vedem propriile pacate. Biblia vorbeste in mod universal de pacate, dar numai Duhul Sfant puncteaza fiecaruia ce trebuie sa marturiseasca si sa spele in Sangele Domnului. Duhul Sfant aduce la indeplinire in viata noastra tot ce spune Scriptura.
Cine vrea sa se pregateasca de “Craciun” asa cum spune scriptura, asa ar trebui sa se pregateasca, precum o facea Simeon. Atunci il poti vedea cu adevarat pe Hristos, atunci chiar te poti bucura de mantuirea Lui!
Craciun fericit!
Mesaj de craciun 3
Dumnezeu a ales pe Maria si Iosif ca sa fie parintii Domnului Iisus. In aparenta ei sunt o familie simpla, fara sa aibe ceva deosebit. Totusi ei aveau niste calitati ascunse pe care Evanghelia ni le dezvaluie.
Sfintenia. Iosif era un om neprihanit ne spune Scriptura. Niciodata Dumnezeu nu lucreaza in afara sfinteniei sau cu oameni care nu sunt sfinti. Nu inseamna ca sunt perfecti, dar inseamna ca sunt smeriti si umbla cu Dumnezeu. Vedem asta din felul cum raspund mesajelor venite prin ingeri. Erau familiarizati cu Dumnezeu.
Maturitatea. Iosif aflase ca Maria era insarcinata si ca sa nu o faca de rusine si-a propus sa o lase pe ascuns. Vroia sa acopere pacatul ei ca sa o ajute sa se pocaiasca. Asta dovedeste maturitate spirituala, asta vroia sa o faca pentru ca era neprihanit cu adevarat si nu pentru ca era compromis. Avea semne evidente, dar nu avea dovezi ca Maria pacatuise. Legea era clara, trebuia sa fie omorata cu pietre. In casa aceea era maturitate spirituala.
Unitate. Ingerul a spus: „Maria va naste un Fiu si tu ii vei pune numele Iisus”. Ei lucrau in unitate: Maria nastea, Iosif punea numele. Acolo totul se facea impreuna, in unitate, nu doar ea, sau doar el. Dumnezeu iubete unitatea si nu se poate folos de familii, grupuri sau biserici fara unitate.
Conditiile „Craciunului”
Dumnezeu a ales pe Iosif si Maria pentru ca in familia lor sa se nasca Hristos, Fiul Sau. Dar care au fost conditiile pentru ca acest lucru sa se intampla. Vedem din descriera facuta anumite calitati ale acestei familii, noi le vom numi conditiile craciunului. Daca Dumnezeu ne arata aceste calitati la Iosif si Maria atunci cand a trimis pe Fiul Sau, inseamna ca si de la noi va pretinde aceste calitati ca sa Il trimita pe Iisus in vietile noastre.
1. Neprihanirea. Iosif era un om neprihanit, ni se spune. Dumnezeu intotdeauna pretinde neprihanire atunci cand lucreaza cu cineva. Sfintenia este podoaba casei lui Dumnezeu. Nu putem vedea pe Iisus, nu putem avea pe Iisus in casele noastre fara neprihanire, si aceasta incepe cu pocainta noastra de pacatele constiente si renuntarea la ele.
2. Ascultarea. Maria a spus: „Facami-se dupa cuvintele tale!” Desi nu era usor sa accepti un astfel de mesaj ca vei ramanea insarcinata, dar nu de la sotul tau. Pedeapsa era capitala pentru asemenea lucruri. Ea intelegea ca Dumnezeu vroia sa o foloseasaca, dar asta implica un risc. A ascultat chiar daca fericirea ei era in joc, sotul nu era sigur ca o va crede, si asa se intampla daca Ingerul nu se arata si lui Iosif. Ea a ascultat si asta a facut mai mult decat o jertfa, Dumnezeu nu a incetat sa intervina pentru ea si fost inaltata la cel mai inalta foarte sus prin indurarea si harul lui Dumnezeu.
3. Responsabilitatea. Ingerul ii spune lui Iosif: „Ea va naste un fiu, si „tu” ii vei pune numele Iisus”. Maria si-a asumat riscul si responsabilitatea de a naste si a creste copilul, Iosif avea responsabilitatea sa ii puna numele Iisus. Fiecare trebuia sa faca ce ii spusese Dumnezeu. Iosif nu putea sa faca ce facea Maria, si Maria nu trebuia sa faca ce era responsabil Iosif. Daca vrem ca Iisus sa fie trimes in casele si vietile noastre trebuie sa facem fiecare ce am fost chemati si inzestrati sa facem, aceea este responsabilitatea noastra. Cine e chemat la o slujba sa se tina de ea, cine invata, sa se tina de invatatura, cine canta, sa cante cu bucurie. Orice scuza ne acuza! Ne face vicleni si lenesi, iersponsabili si impiedica pe Iisus sa vina in vietile, casele si biseicile noastre. Sa ne asumam deci responsabilitatile pe care Domnul ni le incredinteaza.
Mesaj de „Craciun”
Sarbatoarea „Craciunului” asa cum este ea denumita in lume, este de fapt sarbatoarea „Nasterii Domnului Iisus”
In Biblie atunci cand Domnul Iisus s-a nascut erau multi oameni care credeau intr’un fel in El, dar credinta aceasta avea efecte diferite in functie de natura credintei lor.
1. Primul gen de credinta era „credinta intelectuala„. Pe aceasta o aveau preotii care atunci cand au fost intrebati: „Unde trebuia sa se nasca Hristosul?” ei au stiut sa raspunda: „In Betleemul din Iudeea!”. Se pare ca era doar la 10km departare de locul in care ei rosteau acele cuvinte. Dar credinta lor era una intelectuala, nu una practica. Asa ca au ramas pe loc indiferenti!
2. Al doilea gen de credinta era „credinta demonica„. Aceasta era credinta lui Irod care a spus magilor despre Iisus asa: „Duceti-va de cercetati cu de-amanuntul despre Prunc; si cand il veti gasi, dati-mi si mie de stire, ca sa vin si eu sa ma inchin Lui.” Era o credinta demonica, meschina, stiti ce vroia sa faca pruncului! Tot asa sunt unii care dispretuiesc pe Domnul si pe inchinatorii Lui, cauta prin viclesug sa le fure bucuria, sa le ucida „Bucuria”. Irod nu a reusit, pentru ca a intervenit Dumnezeu! Stati linistiti, Dumnezeu va interveni iar! 🙂 Tatal isi va apara intotdeauna Fiul! El nu este vulnerabil, chiar daca este in scutece!
3. Al treilea gen de credinta este „credinta adevarata„. Aceasta credinta o cunosti dupa aceasta: „Ea te conduce la Iisus”. Aceasta a fost credinta Magilor si a Pastorilor. Ei aveau o credinta adevarata, nu aveau nici un gand mai dinainte, ei credeau ca s-a nascut un Mantuitor, acestia fusese contactati de Dumnezeu mai dinainte, pastorii primise vestea de la niste ingeri, magii vazusera o stea. Fii atent ca si tie ti se arata cate o data o „stea”! Si la tine trimite Dumnezeu „ingerii” Sai care sa-ti vorbeasca despre Fiul Sau? Crede acei „ingeri”, urmeaza „steaua” aceea si vei ajunge la Iisus. Doar acest tip de credinta aduce bucurie: bucuria mantuirii, bucuria incercarii, (bucuria de a lupta impreuna cu Dumnezeu).
Craciun fericit!
romoflorin 