Aceasta este cabana Elim, conditii foarte bune, dar cel mai frumos este ca sta intre munti, in natura, nu vezi masini, reclame, iar un paraias ii da sunetul acela terapeutic a unei ape curgatoare.
Are si o pastravarie, nu stiu daca neaparat pastravi sunt acolo, dar super frumoasa.
Aici eram atenti la tot ce ne spunea Bill Lawrence, un subiect asa de important: „Mentorarea inimii”
Aici am prins o dimineata, niste nori frumosi si un aer tare de munte, ca intinereai cu 10 ani daca il respirai. 🙂
Aici terenurie din dotare. Poti juca dupa plac, volei, tenis sau fotbal. Excelent, ce mai!
Fratii sudiosi precum si cercetasi erau in pauza, luau o gura de aer proaspat, gandindu-se cu foc la cele invatate.
Aici o fotografie care mie mi-a placut mult, vorbeste despre armatura lui Dumnezeu. Ma gandesc la ea si la crestini, oare cum sunt ei?
Cred ca multi sunt desculti (fara ravna Evangheliei pacii), altii nu au platosa neprihanirii (pentru ca nu vegheaza), altii nu vegheaza asupra coifului mantuirii, si permit indoieli ale vrajmasului cu privire la mantuirea lor, se pierde oare? O mai am, dupa cate am facut? Altii isi tin sabia duhului si a cuvantului ne-ascutita (pentru ca sunt comozi), ca sa nu spun ca sabia altora este carpita cu tot felul de idei culturale si de prin lume adunate, carpesc otelul cu plumb 😦
Foarte sugestiv tabloul 😉
Cred ca daca am vrea sa ne inarmam cu toata armatura lui Dumnezeu rugaciunea si scriptura ar fi mainile care ar apuca coiful, scutul, platosa, sabia, braul, incaltarile si le-ar pune pe noi.
Rugaciunea ne da foc, concentrare si focalizeaza gandurile si aspiratiile noastre. Aveti si alta parere?
Doamne ajuta sa ne punem intr-o stare dupa voia Lui! 🙂
romoflorin 