David se incredea din Numele lui Dumnezeu.
David spune: in Psalmi 23:2 „El mã paste în pãssuni verzi, si mã duce la ape de odihnã; îmi învioreazã sufletul, si mã povãtuieste pe cãrãri drepte, din pricina Numelui Sãu.”
David nu se incredea in faptele lui bune, conform careia Dumnezeu o sa il rasplateasca. Dimpotriva alte ori spune: „intoarceti privirea de la pacatele mele” (Ps. 51, 9)
Moise atunci cand Dumnezeu vroia sa nimiceasca tot Israelul si sa faca din Moise un neam mare, el i-a spus: „Doamne ce vor zice egiptenii, ca nu ai fost in stare sa sa ii duci in tara promisa” Si Dumneezeu s-a intors din mania lui. Intelegem ca prin Duhul Sfant a spus Moise asa. Pentru ca Dumnezeu din pricina Numelui Sau se poarta bine cu noi si ne pastreaza, pentru ca El tine la Numele lui, la slava Numelui sau.
Trebuie sa credem ca pentru Numele Lui ne va calauzi si pe noi pe carari drepte si ne va inviora sufletul. Nu exista alt motiv, Dumnezeu nu este dator cu nimic fata de noi, dimpotriva noi suntem datori vanduti Lui. Noi nu avem nimic in noi care sa il determine pe Dumnezeu sa se indure de noi. Nici macar ulterior nu putem spune ca Dumnezeu va avea vre-un profit de la noi, pentru ca totul facem prin si datorita Duhului Sau si a Fiului Sau.
Sa ne incredem in ceea ce trebuie, sa nu ne punem nadejdea desarta in noi insine, sau in vre’un merit, izvorat din fapte bune, sau ritualuri practicate. Cine crede in Hristos, inseamna ca Dumnezeu a inceput o lucrare in El si o va duce la bun sfarsit. Trebuie sa credem si sa stim ca pentru Numele Lui o va face, si o va face in mod extraordinar, dumnezeieste, nu oricum.
romoflorin 