Purtarea crucii este foarte importanta. Domnul Iisus spune: “Cine vrea sa ma urmeze sa isi poarte crucea in fiecare zi” Asta inseamna sa fi un om cu “coloana vertebrala”, responsabil, gata sa infrunti obstacolele, sa nu te plangi, sa faci lucrurile sa mearga. Mare lucru este sa gasesti un om care isi poarta crucea singur, nu unul care o tot da la altul sa o poarte.
Respectul pentru altii. Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti. Nu trebuie sa ne gandim doar la noi si familia noastra, doar la prietenii nostrii, interesele noastre, pentru ca oricat de bine ne-am simti, putem fi usor acuzati de egoism.
Rezolvarea conflictelor interioare. Oamenii au conflicte interioare, chiar traume. Lumea noastra este nedreapta, stramba si corupta, fiecare este afectat intr-un fel. Cel ce isi rezolva problemele interioare devine un om liber, se manifesta asa cum este el, nu mai are nimic de ascuns, nimic de dovedit, si nu mai are ce pierde. Este mare lucru sa ajungi in situatia asta. Atunci cand te ascunzi, pentru ca nu ti-ai rezolvat o problema interioara, fie un defect, complex, fie o trauma, o durere, nealinata, nemangaiata, platita, etc. Acestea trebuiesc rezolvate intai, ca sa poti sa fi liber si sa poti ajuta pe altii. Oamenii din jurul nostru au atata nevoie de vindecare, ajutor, insa nimeni nu poate ajuta pe altul mai sus decat s-a ajutat pe el insusi, in ciuda profesiei, sau specializarii.
romoflorin 
Constatare corecta despre care am mai vorbit. Nu poti mangaia pe altii atata timp cat tu insuti ne esti mangaiat sau nu poti iubi pe altii daca nu te iubesti mai intai pe tine.
Rezolvarea conflictelor interioare (daca vorbim de credinciosi) cere recunoasterea lor. De la Alcolicii Anonimi am invatat ca a recunoaste ca ai o problema (fie ea dependenta sau rana sufleteasca) trebuie recunoscuta cu voce tare (desi incepe cu recunoasterea fata de tine) nu in ascuns fara sa te auda nimeni, ori asta cere smerenie (umilinta in termeni lumesti). Cine este dispus sa se umileasca in fata fratilor? Sau daca o face capata un resentuiment si jena fata de biserica. De ce? Pentru ca in general congregatia il rastigneste pe pacatos sau si mai rau il da afara.
Asa ca (ma intorc la zicerile mele) trebuie cineva sa stie sa decodifice starea de spirit a confratilor si sa le fie aproape cand au alunecat sau cand isi ascund suferinta. Recunosc ca lucrul asta se capata prin experienta si observatie indelungata dar mai trebuie sa stim si cum sa mangaiem cu vorbele noastre (pentru ca fiecare are Biblia unde sa gaseasca alinare) pe cineva care nu are curajul sa-si marturiseasca problema. Iar unele probleme nu sunt de ordin sufletesc sau spiritual ci chiar de ordin medical si presupun ca nu suntem ca cei care nu accepta transfuziile de sange si asistenta medicala din convingeri religioase eronate.
Adica (nu vizez pe nimeni in mod special), invatatorii si evanghelistii tineri sunt o binecuvantare de la Dumnezeu dar mai au nevoie de multe cunostinte despre om si comportamentul uman (daca nu au varsta care sa compenseze cu experienta cunostintele date de studiul academic) ca un frate sau o sora mai in varsta sa le impartaseasca probleme de care ei nu au avut inca parte sau au auzit numai.
Ma gandeam cum a vorbit de lejer Josh despre abstinenta si problemele tinerilor dar cat de greu i-ar fi unui pastor tanar sa discute cu o tanara despre problemele maritale sau chiar cu un tanar despre impulsurile sexuale (ana mai ieri nici nu erau recunoscute ca ar exista sau si mai rau erau categorisite ca pacate…).
Intelegi ce vreau sa spun? Am mai discutat despre crestini frustrati sau incapabili sa-si recunoasca tristetile (unele stari naturale pentru varsta a treia mai ales la femei). Si am ajuns din nou la Consilierea Crestina care se bazeaza pe Biblie si rugaciune dar nu exclude mijloacele laice de investigare a sufletului uman pentru ca cel in cauza sa-si gaseasca singur raspunsurile si remediul la conflictele interioare.
imi place comentariul asta. Ai atins unele lucruri folositoare si necesare crestinilor evanghelici si de orice natura.
Legat de marturisirea publica, prin care te expui la resentiment, marginalizare, etc. Cred ca asta este un pret necesar. Nu stiu ce sa spun. Credinciosii sunt imaturi din punctul acesta de vedere, pe de o parte datorita contextului comunist, lipsit de educatie in anumite domenii, pe de alta parte datorita religiei tratate superficial in popor, ca daca cineva se lupta cu o anumita ispita, dependenta, experienta, etc., gata este neaparat pacatos si rau. Bineinteles ca problema duce la pacat, dar de obicei increngatura este mare si pleaca de la niste vinovati la care nicidecum nu te gandesti, cum ar fi: tata, fratele, sora, profesorul, pastorul, etc.
Pe de alta parte trezirile spirituale, vindecarile asa au inceput intotdeauna cu marturisirea publica a unor pacate, ascunse sau trecute in tacere de mult timp. Cred ca depind de asta, Duhul Sfant nu poate lucra in prezenta lucrurilor ascunse.
Ai dreptate in privinta pastorilor tineri si cei invarsta. Sunt avantaje si dezavantaje. Problemele apar cum ai spus la nivel de experienta, tanarul nu are experienta si orice ar face nu o poate inlocui; insa avantajul este ca simte, gandeste, traieste ca cei de varsta sau generatia lui, ii este mai usor sa fie relevant, pe „frecventa”, etc. Dar daca este comod si nu isi da silinta, toate aceste avantaje se pierd, de pilda, daca te ascunzi dupa o functie, pozitie..
Doamne ajuta!