Etichetă: pacat

Care era pacatul Sodomei?

~ florin ~ 2 comentarii
Care era pacatul Sodomei? Cunoscand pacatul ei, vom intelege mai bine pe Dumezeu, de ce sa ne ferim. Stiu ca in mod popular Sodoma este cunoscuta ca patria homosexualilor. Este adevarat ca ei aveau si pacatul acesta, care este grozav insa iata ce spune proorocul Ezechel despre pacatul Sodomei si mai bine spus ce duce la tipul de comportament “Gay”. 
“Iatã care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma:
– era îngâmfatã,
– trãia în belsug si
– (traia) într-o liniste nepãsãtoare, ea si fiicele ei, si
– nu sprijinea mâna celui nenorocit si celui lipsit.” (egoista) (Ezechel 16, 49)
 
Exista si la noi asa ceva? Cred ca mai bine ar fi sa intrebam, exista si in mine asa ceva?  

Stapanirea pacatului si a Harului

~ florin ~ 2 comentarii

Citeam de dimineata in Romani 5, 21

 

“… dupa cum pacatul a stapanit dand moartea, tot asa si harul sa stapaneasca dand neprihanirea, ca sa dea viata vesnica prin Iisus Hristos, Domnul nostru.”

 

Aici Pavel pune semnul egal intre stapanirea pacatului si a harului. Sunt la fel. Multi crestini cred astazi ca pacatul te stapaneste, in multe forme, te inrobeste, dar cand este vorba de harul lui Dumnezeu, pe acesta trebuie tu prin vointa si straduinta ta sa il pastrezi. Adica tu esti cel care il “stapanesti” intr-un fel. Aici apostolul Pavel ne da o invatatura mult mai linistitoare si eliberatoare, mai realist, conform cu exerienta zilnica. Mi se pare si mult mai dreapta. Daca noi suntem slabi, dominati, corupti, cum poti sa pui o sarcina care stii din start ca nu ai pe ce sa o asezi? Ma gandesc cum au ajuns oamenii la astfel de convingeri?

 

 

Exista o responsabilitate a credinciosului dar tocmai aici este mirarea ca responsabilitatea este efectul harului care stapaneste pe cei ce si-au dat inima si sufletul lui Hristos. Gandurile omului, vointa lui si stradania lui sunt niste lucruri asa de slabe ca tot ce pui pe seama lor cade. Satana probabil de aceea tine sa puna accent pe cele slabe, pentru ca daca facem asta, suntem o prada sigura. Cand insa ne bazam pe puterea Harului de a stapani in viata celui credincios atunci se fortifica in viata lui si acestea mai slabe de care vorbeam, „harul va stapani dand neprihanirea”. Nu neprihanirea aduce harul, ci harul aduce neprihanirea. Ce ordine minunata!

 

Dumnezeu sa ne lumineze.

Neprihanirea si pacatul

~ florin ~ 6 comentarii

. “Neprihanirea inalta o natiune, dar pacatul este rusinea popoarelor” Pv. 14, 35

Statele Unite a pornit foarte bine, la inceput a fost pe mana unor pastori, oameni cu frica de Dumnezeu, care nu au incercat sa faca o biserica dintr-o tara, dar i-au format o constitutie bazata pe dreptate, libertate si adevar. Percepte biblice de altfel. Aceasta a dus la inaltarea acestei natiuni. Insa natiunea in care pacatul este inaltat sau ignorat, va avea rusine intr-o zi. Cum se intampla cu Romania in europa al anumite nivele (economice, birocratice, politice), daca ar fi sa ne facem autocritica.

Esenta pacatului

~ florin ~ Lasă un comentariu

Esenta pacatului este sa fi ca Dumnezeu dar fara Dumnezeu.

Esenta sfinteniei este sa fi ca Dumnezeu dar cu Dumnezeu si prin Dumnezeu. – (1Ioan 3,2)

Diferenta intre pacat si sfintenie nu este asa de mare cum le place unora sa spuna: „Noi nu suntem ca voi, noi suntem altfel, ne dorim altceva!” Aiurea! Voia Satanei este foartea asemanatoare celor sfinti cu un singur amanunt in minus (de aceea a si cazut asa de usor Adam si Eva, dorinta Satanei era asa de asemanatoare cu a lor, ca nici nu a observat amanuntul malefic). Sa fiu ca Dumnezeu dar fara El, prin propriile mele cai. „Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu” (Isaia 14,13).

Civilizatia de astazi este un ecou al celor din vechime condusi de Nimrod: „Hai sa construim un turn care sa tinga cerul”.

Pacatul este o criza de autoritate, o sete de afirmare cum spune proverbul: „Decat sa fac un bine cu capul tau, mai bine o prostie cu al meu” Sa faci neaparat ce vrei tu, nu conteaza bun sau rau, nu conteaza viitorul tau, ci sa ma afirm eu, sa ma manifest eu, etc. Nu Dumnezeu, nu parinti, nu pastori, profesori, etc. Doar eu.

Nu este suficient sa nu se vada pacatul in viata noastra

~ florin ~ Lasă un comentariu

Nu este suficient sa nu se vada pacatul in viata noastra, este nevoie sa se vada Hristos.

Astazi aceia care se numesc crestini, ii auzim spunand: “Nu am facut nici un rau! Nu am spart casa nimanui! Nu am omorat pe nimeni!”, Aceste cuvinte vorbesc de faptul ca ei nu sunt oameni rai, nu fac rau, problema este ca nici lucrarea lui Hristos nu o fac. Asta nu inseamna sa mergi la biserica (mersul la biserica este cea dintai treapta in crestinism), ci mult mai mult, a lasa pe Hristos sa se vada in tine, inseamna sa fi familiarizat cu invataturile Lui din Noul Testament, si sa le aplici in viata ta, sa iti adaptezi viata invataturilor lui Hristos si apoi sa incepri prin darul tau spiritual, prin talentul cu care Dumnezeu te-a inzestrat sa dezvalui viclenia lumii, sa rastorni izvodirile mintii / satanei care se ridica impotriva cunostintei lui Dumnezeu. Sa fi un stalp in familie, biserica, societate care sa dea orientare, calauzire. Nu vedeti cate scuze au oamenii pentru pacat? Nu vedecti cate argumente au sa faca numai ce vor ei? Ideea nu este ca nu vrem sa faca ce vor ei, (au dreptul acesta) insa fac lucruri care in final ii distrug pe veci. Cred o minciuna, sunt antrenati intr-o lupta in care traiesc doar din instincte, nu mai rationeaza ce fac.

Doamne ajuta!

Pacatul imporiva Duhului Sfant – Iosif Ton

~ florin ~ 1 comentariu

Vezi Boxa cu fisiere in stanga. Da click pe documentul cu acest nume.

Iata aici concluzia pe scurt:

În concluzie generală, Duhul Sfânt vine în noi ca să ne transforme, să producă în noi chipul lui Cristos. Păcatul împotriva Duhului Sfânt este refuzul nostru de a ne lăsa transformați. A vorbi rău despre Duhulul Sfânt înseamnă a spune că noi n-avem nevoie de transformare, deoarece suntem bine așa cum suntem, sau să spunem că pe noi nu ne mai poate schimba nimeni, să-I negăm puterea Lui transformatoare. Păcatul împotriva Duhului Sfânt este refuzul nostru, conștient sau inconștient, de a coopera cu Duhul Sfânt la transformarea noastră.Opusul acestui păcat, a acestui refuz, este părtășia cu Duhul Sfânt, cooperarea noastră cu El pentru a realiza în noi trăsăturile de caracter care alcăturiesc chipul lui Cristos.

Marcu 12,30

~ florin ~ 6 comentarii

Mark 12:30  „Sã iubesti pe Domnul, Dumnezeul tãu, cu toatã inima ta, cu tot sufletul tãu, cu tot cugetul tãu, si cu toatã puterea ta”; iatã porunca dintâi. 31  Iar a doua este urmãtoarea: „Sã iubesti pe aproapele tãu ca pe tine însuti.” Nu este altã poruncã mai mare decât acestea.”

Citesc blogurile si observ atata goliciune in noi insine, cate desertaciuni si ce negativista este gandirea noastra. Nu mai vedem nimic bun, nu mai speram nimic bun. Suntem sclvii ignorantei si vanitatii. Este asa pentru ca ne-am pierdut credinta in Dumnezeu si respectul de oamnei. Unii spun, nu eu cred in Dumnezeu si iubesc pe Dumnezeu. Da dar porunca este sa iubesti cu toata inima, nu sa crezi si sa nu faci nimic. Daca iubesti pe Dumnezeu dar nu este nici o lupta cu pacatul in viata ta, atunci te inseli. Dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Ce comozi suntem noi, facem numai ce ne place si ne convine, adica obisnuiti cu ritualurile noastre, ne pastram confortul, dar Dumnuzeu spune: „Cine isi va pastra viata si’o va pierde!” Ne este rusine sa vorbi de Domnul Iisus. Lasa ca vorbesc musulmanii de Mahomed. „Cine se va rusina de Mine si eu ma voi rusina de el inaintea Tatalui” spunea Iisus. Daca Dumnezseu este acelasi, de ce oare ne-am pierdut orice speranta si nadejde? De ce nu mai facem nimic pentru El? Credem ca nu ne va rasplati? Este in zadar? Credem ca puterea Lui nu este suficienta pentru a razbi?

Daca il vom iubi si daca il vom cauta din toata inima atunci il vom gasi. Pana atunci ne iselam singuri! Atunci vom merge si la lume ca sa le spunem despre adevar, daca asta este adevarul, daca nu este, sa ma convinga si pe mine cineva!