Ce presupune nașterea unui Mântuitor? – mesaj de crăciun

Îngerii au vestit păstorilor următorul mesaj:

”astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.”  (Luca 2:11)

În continuare ne vom uita la această făgăduință și vom analiza ce presupune, ce implică această promisiune de a se naște un Mântuitor, un Salvator?

A avea un Mântuitor presupune:

  1. Că suntem într-o situație fără scăpare – altfel nu era nevoie să vină un Mântuitor din slava cerească și nu era nevoie să se plătească un preț așa de mare, un sacrificiu suprem: moarte, și încă moarte de cruce. Dacă noi singurii am fi putut face ceva pentru salvarea noastră, sau dacă exista o altă cale de salvare pentru noi nu ar fi apelat Dumnezeu la această metodă. Dar faptul că a apelat înseamnă că noi eram într-o situație fără scăpare, iar El ne-a iubit așa de mult încât a dat ce a avut mai scump pentru a ne recupera.

  2. Că trebuie să facem tot ce ne spune Acest Mântuitor – salvatul, întotdeauna face tot ce îi spune salvatorul. Un salvamontist are de întâmpinat obstacole dificile pentru a salva un om căzut între stânci, dar dacă salvatul nu colaborează și nu face tot ce îi spune salvamontistul, el poate să nu mai fie ridicat de acolo niciodată. Asta implică și pentru noi nașterea unui Salvator – ascultarea totală de tot ce ne spune, pentru că El a venit să ne salveze, să ne scoată din pierzare.

  3. Că trebuie să renunțăm la tot ce avem – adesea cel salvat dintre stânci, trebuie să renunțe la tot, bagaj, cort, și orice ar mai avea, pentru aputea fi salvat, de acum nimic nu mai contează decât viața sa. Asta implică și pentru noi nașterea unui Salvator (Mântuitor), să renunțăm la tot ce mai avem. Oricum într-o zi nu vom mai avea nimic din ce avem acum pe pământ, și din tot ce avem acum pe pământ nimic nu ne poate mântui sufletele. Trebuie să fim gata să lăsăm orice ne va cere Salvatorul nostru, pentru a primi lucrurile cu adevărat trainice și veșnice.

Vestirea îngerilor este o vieste bună, însă nu pentru toți oamenii, cum vedem și în vremea Domnului Isus, însă vestirea îngerilor este o veste bună pentru toți cei ce fac cele de mai sus, așa cum vedem și în viața apostolilor. Tu ce vei face de acest crăciun?
Sărbători fericite!

Hristos s-a inaltat!

2302d830-dd0f-43be-818d-9b68e1821232altareOdata fratele Liviu Olah era in Bucuresti in interes de lucrare si s-a nimerit chiar de sarbatoarea inaltarii Domnului Iisus. Fratele Talos, pastor in bisrica „Sfanta Treime” pe vremea aceea a invitat din scurt pe fratele Olah sa predica la biserica. Si atunci fratele Olah a subliniat trei ganduri legate de inaltarea Domnului Iisus:

1. Domnul Iisus s-a inaltat pentru ca El nu era din lumea aceasta. Iisus a venit in lumea noastra, datorita milei si indurarii Lui, nu era obligat sa faca asta, nu gasea nimic in noi care sa il determine sa faca acest lucru. Dar a facut’o datorita dragostei Lui nemarginite. Noi l-am umilit, l-am badjocorit si l-am ucis, insa El era pedepsit pentru pacatele noastre. Cand totul s-a sfarsit s-a intors acolo de unde a venit. El nu este dintre noi, noi suntem rai si pacatosi, a venit s-a facut pentru o clipa ca si noi, pentru ca noi sa putem fi o vesnicie ca El, in familia lui Dumnezeu in Raiul lui Dumnezeu.

2. Domnul Iisus s-a inaltat pentru ca s-a dus sa ne pregateasca un loc. Cetatenia noastra este in ceruri, nu aici pe pamant. Sa ne aducem aminte ca suntem doar trecatori. Iisus s-a dus sa ne pregateasca un loc, ca acolo unde este El, sa fim si noi. Continuă lectura „Hristos s-a inaltat!”

Condamnat pentru ceea ce este – Mesaj de paste

mailgooglecom

« Si marele preot a luat cuvantul si i-a zis : « Te jur pe Dumnezeul cel viu, sa ne spui daca esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu ‘. “Da” i-a raspuns Iisus, “Sunt! Ba mai mult, va spun ca de acum incolo veti vedea pe Fiul omului sezand la dreapta puterii lui Dumnezeu, si venind pe norii cerului” Atunci marele preot si-a rupt hainele si a zis: “A hulit! Ce nevoia mai avem de martori?” Matei 26, 63-65

Iisus a fost condamnat la moarte nu pentru ceea ce facuse si pentru cine era El « Fiul lui Dumnezeu » Preotii il urau pentru ca se facuse pe Sine deopotriva cu Dumnezeu. Diavolul atunci cand la ispitit a pus la indoiala identitatea Lui: “Daca esti tu Fiul lui Dumnezeu.. porunceste pietrei sa se faca paine” Faptele nu erau foarte importante pentru Satan si pentru oamenii pacatosi. Identitatea lui ii deranja teribil.

Dumnezeu a trime in lume pe Fiul lui pentru ca sa dea si oamenilor identitatea Fiului Sau. “Dar tuturor celor ce l-au primit, adica celor ce cred in El le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu” Ioan 1,12. Acesta este scopul lui Dumnezeu. Noi degeaba incercam sa facem fapte bune, daca nu il primim pe Hristos prin credinta ca sa devenim copii ai lui Dumnezeu. Acum satan si oamenii pacatosa ataca la copii lui Dumnezeu la fel ca si la Iisus identitatea noastra. Iisus spunea: “Lumea va uraste pentru ca nu sunteti din lumea aceasta” Pentru ca identitatea voastra este din ceruri. Sa nu ne lasam intimidati, sa devenim copii de Dumnezeu, lumea incearca sa ne opreasca sa facem asta. Sa intelegem bine, acesta a fost scopul lui Dumnezeu. Degeaba mergem la biserisca daca nu ne facem copii de Dumnezeu. Orice am face pana la acest punct, nu ajuta.

Identitatea de copil de Dumnezeu nu se capata prin fapte, ci prin credinta care duc la fapte. Efeseni 2,8-9 Primeste-l pe Iisus in inima ta si vei primi putere sa traiesti o viata sfanta, vei fi innoit. Fara prezenta lui Iisus in viata ta nu poti avea putere sa traiesti in neprihanire. Mijlocul prin care Dumnezeu isi manifesta puterea este schimbanduti identitatea din om in copil de Dumnezeu, prin credinta in Fiul Sau. Nu poti face nimic ca sa devii copil de Dumnezeu. Daca il primesti pe Iisus totul devine nou.

Mesaj de paste

giovanni_battista_tiepolo_074

De ce a trebuit sa fie rastignit Hristos ?

« Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie debracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului » Romani 6,6

Pe cruce Hristos nu a fosti singur. Acolo au fost pacatele noastre, si a mai fost cineva: “omul nostru cel vechi”. Adesea crestinii spun: “Stiu ca Iisus a murit pentru pacatele mele!” Dar asta este de putin folos, dupa cum spunea Eminescu: “nu imi este teama de iad, cat imi este teama de vesnicia lui” Tot asa spunem si noi, nu imi este teama de pacat, cat imi este teama de robia lui. Daca tu crezi ca Iisus a murit ca sa iti ierte pacatele, dar nu a murit si ca sa te desbrace de robia pacatului, putin lucru crezi!

De ce credem in iertarea pacatelor prin Hristos, dar nu credem si in eliberarea de robia pacatului? Asta nu inseamna ca nu vom mai pacatui. Unii cred intr’o pace de moment a iertarii, dar nu au mare credinta intr’o imbunatatire semnificativa a vietii. Ce liniste este sa stii ca esti iertat, dar tu maine esti condamnat sa il faci din nou. Macar ca nu iti doresti asta… Crezi ca daca nu iti doresti sa faci pacat si totusi il faci, ai mai multa liniste? Nu cred. Credinta adevarata este cea care se bazeaza pe cuvintele Scritpurii, si ea spune asa:

“Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie desbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului”.Rom. 6,6.

Aceasta este Evanghelia deplina!

Haideti sa luam Scriptura asa cum este. Sa nu scoatem nimic din ea. Hristos a obtinut eliberarea de robia pacatului pe cruce, nu noi o obtinem prin eforturile noastre! Sa nu il deposedam pe Hristos de meritele Lui! Noi ne insusim aceasta eliberare prin credinta, dar mertele sunt ale Lui! Incearca sa lupti cu firea pamanteasca, si ea va prinde viata in tine, si te va dobora. Crede ca Hristos a rastignit’o pe cruce, si rastignita va fi si in viata ta! Aceasta credinta va avea putere in viata ta, pentru ca sa platit un pret scump, pentru ca tu sa poti crede asa!!

Cum sa intelegem lucrarea lui Hristos de Paste?


paste_si_luminaOamenii in general nu il inteleg pe Dumnezeu si lucrarea Fiului Sau Iisus Hristos. Ei ar fi vrut sa il vada pe Cel ce se numeste Fiul lui Dumnezeu plin de glorie si slava, si atunci cand il vad smerit, pe manzul unei magarite ca intra in Ierusalim, ca este vandut de unul din ucenicii Lui, apoi batut si badjocorit de romani, in cele din urma rastignit intre doi talhari. Oamenii nu inteleg ce se intampla ?! Am fi vrut sa domneasca, am fi vrut sa fie inaltat, sa isi arate dumnezeirea. Cum sa ma inchin unuia care sufera bataie si apoi este rastignit? Cum sa admir asta?

Trebuie sa spunem ca Iisus nu avea probleme sa se opuna oamenilor, am vazut bine cum a potolit furtuna cu puterea cuvintelor lui. Oamenii au mai incercat odata sa il arunce de pe un munte, si El nu le-a dat voie. Nu stim cum, dar scriptura ne’a spus ca ei cumva paralizase fiecare in locul unde era, si El a trecut pur si simplu printre ei. Cititi si vedeti (Luca 4, 29-30) Trebuie ca au experimentat ceva cumplit cei de acolo. Cand i-a intrebat Iisus pe preoti in Ghetsimani: “pe cine cautati?” si ei au raspuns: “Pe Iisus”. Iisus a spus: “Eu sunt!” Stiti ce s-a intamplat? S-au dat inapoi si au cazut la pamant. (Ioan 18,6). Domnul era obisnuit sa aibe putere in fiecare cuvant pe care il spunea. Continuă lectura „Cum sa intelegem lucrarea lui Hristos de Paste?”

Dilemele Craciunului

 

1Sarbatoare sau Sarbatorit?

In luna aceasta oamenii sunt plini de sarbatoare, se pune intrebarea: “Oare cati sunt plini de Sarbatorit?”. Esenta sarbatorii trebuie sa fie Sarbatoritul! Cati se mai gandesc ca de “Craciun” cel mai important este Hristos. Bucuria craciunului depinde de relatia noastra cu sarbatoritul si nu cu Sarbatoarea.

Craciun sau Cristos?

“Mos Craciun” este un personaj care se pomeneste toata luna, sunt tot felul de povestiri in jurul lui. Toate sunt obiceiuri, toate sunt traditii, nu sunt reale, istorice. Esenta sarbatorii trebuie subliniata: e Cristos! El e real, istoric. Nu facem cronologia acestor obiceiuri, dar trebuie sa alegem intre Craciun si Cristos! De asta depinde foarte mult natura sarbatori in sine.

Prunc sau Mantuitor?

Iar daca noi am ales pe Cristos, ce este el pentru tine? Unii spun: “Un prunc!”. Ingerii au vestit altceva: “Astazi in cetatea lui David vi s-a nascut un Mantuitor!” El nu a venit sa fie doar un prunc dragalas, atatia pe lume sunt asa. Numai Unul e Mantuitorul, Acela fara de pacat, Acela care a trait si a murit pentru acei ce cred si il urmeaza pe El pana la capat.

Craciun fericit!

Crucea si sarpele de arama

In Ioan 3:14 se spune:  “Si dupã cum a înãltat Moise sarpele în pustie, tot asa trebuie sã fie înãltat si Fiul omului, pentru ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viata vesnicã.”

Pe vremea lui Moise poporul Israel a vorbit impotriva lui Dumnezeu si impotriva lui Moise, atnci Dumnezeu a trimes niste serpi infocati ca sa ii muste si sa moara. Atunci poporul a venit la Moise si strigau: “Am pacatuit caci am vorbit impotriva Domnului si impotriva ta, roaga-te Domnului ca sa departeze de la noi acesti serpi” Numeri 21,7. Atunci Dumnezeu i-a spus sa faca un sarpe de arama, sa il inalte pe o prajina si oricine se va uita la el, chiar daca a fost muscat de un sarpe nu va muri, ci va trai.

Domnul Iisus spune ca asa cum a inaltat Moise sarpele in pustie, la fel va trebui sa fie ialtat si Fiul Omului pentru ca oricine crede in El sa aibe viata vesnica. Pe crucea Golgotei Iisus a fost inaltat ca priveliste pentru intreaga omenire si pana astazi aceasta priveliste nu inceteaza sa fie in atentia omenirii.

Sarpele de arama in vechime avea efect doar prin vedere. Oamenii nu trebuieau sa faca nimic, decat sa se uite, si ca sa se uite trebuiau sa il creada pe Moise care le spusese ca cine se va uita va trai, si nu va muri chiar daca a fost muscat de sarpe. Oamenii acestia veniste cu pocainta la Moise: “Am pacatuit, roaga-te pentru noi!” Asta trebuie sa fie si atitudinea noastra cand ne uitam la cruce.

Astazi crucea are efect doar prin vedere cu pocainta si credinta, nu este nevoie sa facem alte ritualuri, forme sau practici. Iisus a satisfacut deplin pe Tatal pentru noi, atat in sfintenie, cat si in plata pacatelor. Problema noastra nu sunt faptele bune pe care trebuie sa le facem, ci faptele rele pe care nu trebuie sa le facem si totusi le facem prin firea noastra pacatoasa. Cand te uiti la cruce, biblia spune ca pe cruce, impreuna cu Hristos a fost rastignit si omul nostru cel vechi impreuna cu patimile lui, astfel ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui. (Romani 6:6  Stim bine cã omul nostru cel vechi a fost rãstignit împreunã cu El, pentru ca trupul pãcatului sã fie desbrãcat de puterea lui, în asa fel ca sã nu mai fim robi ai pãcatului”)

Asa se explica multe experiente extraordinare cand oamenii s-au luptat o ani la rand cu o anumita patima si la cruce de odata lanturile au cazut, trupul pacatului, in mod supranatural a fost desbracat de puterea lui. De aceea crucea este mai importata decat faptele bune. Astazi faci o fapta buna, dar maine vei pacatui si tot robit rautatii vei fi. Daca insa te uiti la cruce cu pocainta si credinta, ai sansa ca firea ta pamanteasca sa fie dezbracata de puterea ei prin rastignire, si in felul acesta ti-ai castigat o viata noua.

Iisus a aspus: “a înãltat Moise sarpele în pustie, tot asa trebuie sã fie înãltat si Fiul omului, pentru ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viata vesnicã”

Priveste la cruce! Chiar daca esti muscat de “sarpele” pacatului, nu vei muri!

Usi deschise la calvar

Crucea lui Hristos a fost un moment important in istorie, a shimbat multe vieti si a adus cel mai mare numar de urmasi in ciuda diversitatii lor. Ce s-a intamplat la cruce? Acolo au fost deschise patru usi:

1.Usa imparatiei lui Dumnezeu – Pentru ca la cruce i-a spus prima data unui om: “Astazi vei fi cu mine in rai” Deci este posibil de acum inainte sa mergem in Imparatia lui Dumnezeu.

2.Usa inimi umane – sutasul de la cruce a spus: “Cu adevarat acesta a fost un om neprihanit”. Oamenii au inceput sa inteleaga de acum inainte cine a fost cu adevarat Iisus.

3.Usa locuintei mortilor – multi oameni sunt morti, macar ca traiesc. La cruce se spune ca: “Stancile s-au despicat si mortii au iesit afara din morminte”. Astazi nu mai conteaza ca esti morti spiritual, sufleteste, Hristos te poate invia.

4. Usa slujirii spirituale – perdeaua in Templu sa rupt de sus in jos. Pana la cruce, slujeau doar preotii, dar atunci, perdeaua din templu care despartea slujba preoteasca de cea laica a fost rupta de sus in jos. De acum nu sjujesc doar preotii, ci avem un singur Preot, pe Hristos, iar noi toti avem Duhul Sfant si slujba preoteasca. Noi toti il putem sluji pe Dumnezeu acum in Duh si in Adevar.

Aceste usi au fost deschise cu pretul sangelui scump al lui Hristos, si nu pot fi inchise niciodata de mana omului.

Domnul sa deschida usa si pentru tine!

Bilantul lui Hristos!!


In numai trei ani de lucrare a schimbat o lume intreaga impartind istoria in doua!!

A fost asa de sarac si asta nu la impiedicat sa aibe atata succes!!

A inviat pe Lazar dupa 4 zile de la moarte cu doar trei cuvinte: “Lazare, vino afara!”

A linistit o furtuna care ameninta sa scufunde o corabie in mijlocul marii cu o singura fraza: “Taci, fara gura!”

A scos dintr-un om o legiune de demoni printr-un singur gest: “le-a dat voie”. In terminologia de atunci o legiune avea intre 4000 si 6000 de indivizi. Si ucenicii s-au straduit cu mare chin si nu au putut scoate la un moment dat un singur duh rau dintr-un om!!

A vindecat pe robul unui sutas de la distanta!!

Si-a prezis singur invierea din morti, si a fost inviat fara ajutorul vreunui om/rugaciuni!!

Dupa inviere s-a aratat la peste 500 de oameni de-o data!!!

A avut doar 12 apostoli si totusi a format cea mai mare institutie creeata vre-odata: Biserica Sa!!

Ucenicii Lui au fost saraci, needucati adesea, marginalizati, nesustinuti, ucisi, si totusi au cucerit imperiul Roman prin influenta lor!!

Biserica lui Hristos a continuat sa creasca constant in istorie cu toata ferocitatea si diversitatea atacurilor celui rau, si astazi continua sa creasca!!

Satan pierde constant in fata bisericii de cand s-a inaltat Hristos, el se va ridica iaras pe pamant abea dupa ce va fi rapita Biserica, momentan il impiedica sa se ridice (datorita Duhului Sfant)!!

Ce s-a intamplat de fapt la cruce? – Matei 27,50 Pentru indragostiti

Indragostitii de Iisus.

“Iisus a strigat iaras cu glas tare, si si-a dat duhul” Matei 27,50

Ce sa intamplat de fapt la cruce? Domnul Iisus a scos un strigat mare? Dar de ce? I-a fost teama de ceva? L-a ingrozit pe El ceva? El care a potolit furtuna din cateva cuvinte? El care a scos o legiune de demoni dintr-un om cu cateva vorbe? El care a inviata din morti pe Lazar a 4-a zi? Ce mai putea sa il infrice pe Hristos? Demonii ii ieseau in cale si strigau de departe: “Te stim cine esti!” “Esti sfantul lui Dumnezeu!”.

Dar totusi ce sa intamplat la cruce? El pare ca este la capatul puterii.. Era El mai slab decat ceilalti doi talhari? Ei nu au strigat, ei nu s-au plans! Ceva mult mai grav s-a intamplat la cruce. Nu diavolul era acolo, nu il putea infricosa pe Hristos, chiar in clipa aceea urma sa fie infrant pentru totdeauna de Hristos. Nu hoardele de demoni il impovarau pe Hristos atunci, ci mania lui Dumnezeu, toata mania lui Dumnezeu din toata istoria care a fost si care urma sa mai fie, pentru toti oamneii care s-au nascut si care mai urmau sa se nasca, care cread in El. Mania lui Dumnezeu pentru pacatele tuturor acestor oameni urma sa fie descarcata in Hristos. Asta la facut pe El sa scoata un strigat mare. Pedeapsa pentru pacatele noastre, a celor ce credem in El, aceasta l-a durut pe El, de aceea a strigat: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit??!! Numai asta l-a facut pe El sa strige. El care nu fusese niciodata despartit de Tatal, niciodata, El care nu pacatuise niciodata, fara greseala, acum era despartit si pedepsit de Tatal.

Asta a facut Hristos din dragoste pentru miseasa Lui. O dragoste adevarata, o dragoste care a costat totul. Noi, tu si eu, toti cei ce credem in El, suntem obiectul dragostei Lui. Oare simtim noi dragostea Lui, putem sa o vede? Suntem asa de asaltati din toate partile, dar ea exista este acolo, pentru noi. De multe ori cea mai incercata faptura, intre Dumnezeu si demoni, intre viata si moarte, intre vise si robie.

Doamne, da-ne aceasta bucurie a crucii tale, bucuria mantuirii!

“Pax Romana” vs “Pacea lui Hristos”

“Pacea lui Hristos… sa stapaneasca in inimile voastre” Coloseni 3,15

Aceasta sintagma folosita de Pavel avea o insemnatate speciala pe vremea aceea in imperiul Roman. Aceasta expresie era o prelucrarea a celi romane “Pax Romana” care a avea o anumita insemnatate. Atunci cand imperiul Roman cucerea o cetate, o tara, ei lasau autoritatea acelei natiuni la locul ei, doar ca era adaugat ca acea autoritate sa se supuna autoritati “Pax Romana”, adica nu putea face tot ce voia, “Pax Romana” era conducatorul suprem. Si numele acesta spunea ceva despre principiul imperiului, adica daca acea cetate era certata cu o cetate vecina, nu se putea lupta singura impotriva ei, ci trebuia sa se supuna autoritatii romana “Pax Romana” care impunea pacea intre acele cetati, ambele, provincii romane. Deci daca vroiai sa faci rau vecinului tau aveai de aface cu autoritatea suprema “Pax Romana”, pacea in imperiu trebuia mentinuta, el facea dreptate la nevoie.

Acum aceasta expresie pe care o foloseste apostolul Pavel capata relevanta. Daca inainte sa il urmezi pe Hristos aveai ceva cu fratele tau, sau cu cel care este un ucenic al lui Hristos, acum va trebui sa respecti autoritatea suprema a lui Dumnezeu “Pacea lui Hristos” care doreste sa mentina pacea in imperiul Sau. Daca te ridici sa faci rau acelui ucenic al lui Hristos, tu incalci autoritatea suprema “Pacea lui Hristos”, Dumnezeu isi mentine pacea in imparatie, daca este vre-o nedreptate, El si-o asuma, El o rezolva. La fel ca in imperiul Roman, daca a fost ceva intre noi, sau este acum, trebuie lasat in seama autoritatii “Pax Romana” / “Pacea lui Hristos” sa fie rezolvata.

Justificarea prin Hristos

La inceput cand Dumnezeu a creat pe om, acesta (omul) era fara pacat. Dumnezeu i-a spus sa nu manance dintr’un fruct interzis ca in ziua aceea va muri negresit. Omul fiind ispitit de Satana a mancat totusi. Moarte acolo nu insemna in primul rand moartea fizica (include si asta) dar moarte pentru Dumnezeu inseamna in primul rand separare de Dumnezeu. Vedem ca primul lucru pe care l-a facut Dumnezeu a fost sa il dea afara din gradina Eden. Apoi omul a ajuns sa si moara fizic. Dumnezeu ca sa poata impaca din nou pe om cu sine trebuia sa plateasca un pret foarte mare, si anume moartea. In Biblie este scis ca in justitia lui Dumnezeu “Plata pacatului este moartea”(Rom. 6,23) deci daca omul a pacatuit trebuia sa moara. Dar asta il pierdea pentru totdeauna. Acum Dumnezeu era singurul care avea puterea sa isi dea viata si sa si-o ia inapoi (pentru ca era fara pacat). Venirea lui Iisus pe pamant nu este altceva decat incarnarea lui Dumnezeu intr-un om ca noi. Este o limitare umilitoare pentru Dumnezeu. Iisus acum a trait o viata fara pacat, asa cum trebuia sa traiasca omul si n-a trait, a murit pentru pacatele oamenilor, cum trebuia sa murim noi si morti am fi ramas, dar vestea buna e ca El a inviat, pentru ca nu a avut pacat si noi am fost justificati, justitia divina a fost satisfacuta. Cine crede in Iisus primeste mantuirea, viata vesnica, de ce? Pentru ca Dumnezeu a pedepsit pe Iisus in locul lui, a celui ce crede, si Dumnezeu nu poate sa pedepseasca pentru acelasi pacat doua persoane, iar Iisus nu a avut pacat, pentru cine a murit el? Pentru pacatul celui ce crede in El. Acum daca Dumnezeu este impacat cu tine, mania lui nu mai este peste tine, si iti trimete Duhul Sfant care iti da putere sa gandesti corect, ca El, pentru ca iti purifica mintea prin Cuvant si iluminarea facuta de Duhul, si iti da putere sa te pocaiesti sa devi ce a fost Adam la inceput in Eden. 

Multi cred ca crestinismul este o prostie, fii linistiti nu il inteleg, ei se mira de crucea, rastignirea, moartea Lui si zic: „Ce tot vorbesc ei de acestea?”. Oamenii au asa niste idei ciudate in cap si prejudecati. Dar ce a facut Dumnezeu prin Iisus Hristos are sens si e real. Iertarea de care vorbesc multi nu poate fi posibila fara jertfa lui Hristos in locul celui ce crede, altfel cum poate Dumnezeu sa ierte un pacatos si sa ramana sfant (El Dumnezeu) in continuare? E milos poate, dar sfant nu mai este, daca ar face asta. Insa prin Iisus Hristos, El poate sa ierte pe un pacatos si sa ramana sfant in continuare. Oamenii cred in mod eronat prima varianta: “Dumnezeu iarta ca e bun!..” Dar asta este irational. Nici un judecator din lume nu ar mai fi judecator daca iarta asa, cu de la el putere pe un infractor. Atunci cum poate Dumnezeu sa faca asta?

Toata lucrarea de mantuire ne conduce la Hristos. Dumnezeu sa ne lumineze pe cat mai multi!

 

Toate cele bune.

Cenzura gandului 2 Corinteni 10,5

2 Corinthians 10:5  „Noi rãsturnãm izvodirile mintii si orice înãltime, care se ridicã împotriva cunostintei lui Dumnezeu, si orice gând îl facem rob ascultãrii de Hristos.”

 Un crestin autentic trebuie sa ajuga in faza aceasta intima de asi cenzura gandurile dupa Hristos si Cuvantul Sau. Unii poate spun ca asta este o idee exagerata, dar de fapt aici este identitatea noastra. Gandurile noastre ne influenteaza existenta. „Gandul de azi este vorba de maine, vorba de maine este fapta de poimanite”; „Un gand naste o vorba, vorba naste o fapta, iar fapta un caracter”

Nu ne putem schimba din exterior,  cautand sa ne imunem un comportament, fara sa dam atentie gandurilor zilnice, desi cei mai multi facem asa, daca nu lucram la acest nivel al gandurilor, lupta este ca si pierduta.

C.H. Spurgeon spunea: „Nu poti impiedica pasarile sa zboare pe deasupra capului tau, dar le poti impiedica sa isi faca cuib in capul tau”. Tot asa este si cu gandurile !