Felul in care vrea Domnul sa ne binecuvinteze este foarte important pt noi. Si noi avem o ideie despre binecuvantare, insa adesea ceea ce credem noi ca este bine pentru noi nu se potriveste cu realitatea

Cum vrea Dumnezeu sa ne binecuvinteze?

În primul rând El spune să ne rugăm așa: Domnul să te binecuvinteze și să te păzească!

Prov 10.22 – Binecuvîntarea Domnului îmbogăţeşte, şi El nu lasă să fie urmată de niciun necaz. – ce binecuvinteaza Dumnezeu ramane binecuvantat. Pot veni si incercari si prigoana, dar binecuvantarea Domnului imbogateste, asa cum e cazul lui David sau a lui Solomon.
Este important sa dorim binecuvantarea Domnului, nu pe a omului. Lc 6:26 – Vai de voi, cînd toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii mincinoşi! Uneori nu le putem avea pe amandoua.

Un alt principiu al binecuvântarii lui Dumnezeu este arătat aici: Proverbe 13.11 Bogăția câştigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul, creşte. – Binecuvântarea lui Dumnezeu deși este un har, ea nu este ieftina, și nici rapida, ar fi nedrept si ar afecta caracterul. Nu ne referim la vindecări, sau providențe divine, ci la perseverenta, statornicie, lucruri pe care și El le are, și adesea le încearcă și la noi.

Va urma

Americanii au observat performanțele deosebit de mari ale asiaticilor în domeniul muzical. La început au crezut că este vorba de IQ ridicat, dar ulterior cercetările au realizat că în spate erau numărul mare de ore de repetiție. În cultura americană se știe că este ușor acceptat ca un copil să aibă slăbiciuni, dar să se concentreze pe punctele sale tari. Pentru un asiatic acest lucru nu este admisibil. Ei spun că dacă ai rezultate mici la scoală, asta se rezolvă dacă lucrezi și seara la teme, iar dacă lucrurile nu se schimbă, atunci te trezești dimineața mai devreme și mai lucrezi un timp. Aceasta este mentalitatea asiatică și dă roadă.

Solomon spunea:

Leneşul nu-şi frige vânatul, dar comoara de preţ a unui om este munca. –  (Proverbe 12:27)

sursă foto aici

Experiența lui Nebucadnețar din Daniel 4 arată cum trebuie să ne purtăm în viață. El a avut mult succes. Dumnezeu i-a vorbit prin vise și la recunoscut fiind mai mare peste toți împărații pământului. Până într-o zi, când ispitit de toate aceste succese, și-a asumat dreptul total asupra lor. Atunci Dumnezeu l-a lăsat singur cu toate acele treburi, pentru că el s-a numit pe sine responsabil de ele (Daniel 4,30). Atunci Nebucadnețar a văzut că nu poate singur să conducă împărăția. A recunoscut pe Dumnezeu mai presus de toate, l-a lăudat și i-a dat Lui meritele pentru toate lucrurile din viață și oriunde. (Daniel 4,37) Atunci totul a fost restabilit ca mai înainte.

Să căutăm să prindem acest sens al lucrurilor. Dacă lucrurile nu merg bine undeva, înseamnă că noi am preluat controlul, ne-am asumat meritele pentru acel lucru sau situație, ne-am numit pe noi deasupra acelei situații, chiar dacă alții te-ar numit odată, tu să-L recunoști pe Dumnezeu în toate. Realitatea este că Dumnezeu le face pe toate, El este cel responsabil pentru toate lucrurile. Recunoaște-L pe El, pune-L pe El deasupra tuturor lucrurilor și vei avea pace, vei avea izbândă. Daniel spunea atunci când Nebucadnețar la întrebat dacă este în stare să îi spună visul și tălmăcirea: ”Este în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele…” Daniel 2,28. Daniel nu își asuma niciodată nici un merit pentru nimic, deși lui îi erau descoperite.

Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?  (1 Corinteni 4:7)

sursă foto aici

Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui.  (Marcu 8:35)

A îți pierde viața pentru Isus nu are de a face cu viata în trup de cele mai multe ori (moarte fizică). Dar are de a face cu ceea ce crezi în inima ta, are de a face cu gândirea ta, dacă o subordonezi Cuvântului său sau nu, are de a face cu felul în care îți trăiești viața și iei decizii. Nu te teme să pierzi viața asta după mersul lumii. Dacă faci asta pentru Hristos, El spune că îți vei salva viața. Poți să faci invers, dar o vei pierde. Mergi după Isus, urmează-L pe El conform Scripturii, și pas cu pas El te va conduce spre câștigarea propriei tale vieți.

sursă foto aici

O mamă avea o fată necredincioasă, nu credea în Dumnezeu. Era amărâtă datorită acestui lucru și a spus lui Dumnezeu: ”Doamne, toată săptămâna aceasta mă voi ruga pentru fata mea ca să îi dai credință. Fiecare rugăciune va fi doar despre fata mea, pentru ca să îi dai credință, să o mântuiești.” A trecut toată săptămâna și fata nu s-a schimbat, nu a început să creadă. Atunci mama s-a uitat la Dumnezeu și a spus, Doamne mă voi ruga o lună întreagă doar pentru fata mea. Fiecare rugăciune va fi doar pentru fata mea. Va fi luna rugăciunii pentru fata mea. După o lună, fata nu s-a întors la Dumnezeu. Atunci mama abătută s-a dus să se roage și a spus lui Dumnezeu: ”Doamne, m-am rugat o lună pentru fata mea și nu s-a întâmplat nimic… nu mă voi opri Doamne, mă voi ruga un an întreg. Tot anul nu voi știi altceva decât de rugăciune pentru fata mea.” A trecut anul, și fata nu s-a schimbat. Atunci mama s-a dus în fața lui Dumnezeu și a spus: ”Doamne, ce pot să fac acum? Nu pot decât să mă rog toată viața mea pentru copilul meu…” După o săptămâna, fata s-a schimbat și a devenit ca ea, credincioasă în Dumnezeu.

Atunci ea a mărturisit că Domnul a învățat-o un lucru: Când faci ceva pentru un suflet, pentru Dumnezeu, să nu faci cu măsură, să faci până la moarte dacă trebuie, și Dumnezeu te va răsplăti.

sursă foto aici

Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!  (Matei 5:5)

Mulți oameni caută fericirea, însă puțini îți aduc aminte de cuvântul acesta al Domnului Isus: ”Ferice de cei blânzi…”

Blândețea este greșit înțeleasă adesea, ea nu înseamnă mai puțină putere, ezitare, etc. Unul din cele mai bune exemple în privința aceasta, este calul îmblânzit. Un cal îmblânzit nu este mai puțin puternic decât unul sălbatic, diferența între cei doi este de stăpân. De aceea și nouă ne spune Domnul că vom moșteni pământul. Dacă te supui lui Dumnezeu, El poate să conducă pământul prin tine, noi singuri, nu ne descurcăm nici cu noi uneori.

Fii blând, fii subordonat lui Dumnezeu, arată-te așa în fața oamenilor, să vezi câtă pace inspiri, colaborare, credibilitate, lucruri care în definitiv îți pot aduce fericirea.

sursă foto aici

Cei familiarizați cu expresia biblică știu ce este, pentru ceilalți, firea pământească este acea natură păcătoasă din om, care îl trage la rău, cu care el luptă, și cu care nu este de acord.

Sunt mai multe metode:
1. Metoda hrănirii – hrănește-ți sufletul cu scriptura, cu versete, citește meditează și aplică. Te hrănești spiritual atunci când te rogi, când vorbești cu Dumnezeu, când te descarci și ceri putere. Prin post, atunci când unești rugăciunea cu postul. Printr-o trăire sfântă și curată, sufletele noastre sunt hrănite atunci când ne deprindem cu obiceiuri sfinte și plăcute lui Dumnezeu.
2. Metoda îngrădirii – noi îngrădim firea din noi prin calitățile caracterului, prin roada Duhului Sfânt. Atunci când ai o problemă din fire: mânie, vorbire de rău, poftă, prin înfrânare; prin vorbire cu psalmi cu cântări de laudă, prin blândețe, îngrădești firea. Prin caracterul nostru, asupra căruia avem control, noi putem îngrădi firea, care nu ne ascultă, dar care poate fi răstignită. Lupta poate fi grea uneori, dar prin asigurările cuvântului, prin odihna harului, și întărirea rugăciunii, lupta poate fi reluată ciclic și avansată treptat, ca nivel de îngrădire.
3. Metoda înlocuirii – firea are o lege: legea păcatului și a morții, și Hristos are o lege: legea duhului de viață în Hristos. Această lege o înlocuiește pe cea a păcatului. Ispita aduce păcatul, păcatul aduce moartea, așa funcționează firea; însă legea lui Hristos lucrează prin auzirea cuvântului, care aduce credință, credința în Evanghelie aduce putere de neprihănire. Relația cu Dumnzeu și încrederea în El aduce viață în duhul nostru.

Să fiți binecuvântați!

Nu te teme de nevoile oamenilor, sunt foarte mari, dar puterea lui Hristos este infinită. Dacă ne uităm singuri la nevoile noastre și ale altora, la problemele cu care se confruntă, ne vom îngrijora și ne vom simți neajutorați, dar dacă vom sta în fața lui Dumnezeu cu aceste situații, ne vom simți ușurați, și vom ușura și pe cei pentru care ne rugăm.

Nevoile și problemele oamenilor sunt foarte mari pentru puterea noastră, ne copleșesc, dar puterea lui Dumnezeu este nespus mai mare, este infinită. Când stai în Cuvânt, în prezența lui Dumnezeu, toate primesc o altă înfățișare: posibilă, în devenire. Totul va fi aranjat într-o zi.

Mă uitam de curând pe statisticile creștine, și am văzut că pe pământ la ora actuală 2,2 miliarde de locuitori se declară creștini, indiferent de denominație. Această cifră este în creștere.

M-am gândit că de mult, în ceruri a avut loc o revoltă, Satan a tras după el a treia parte din îngeri. Astăzi pe pământ Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, trage după El a treia parte din oamenii care sunt pe pământ…

Există o diferență între Cuvânt și Evanghelie. Când cineva vestește Cuvântul, el pune o oglindă în fața oamenilor și ei se văd așa cum îi vede Dumnezeu. Când vestești Evanghelia, oamenii nu se văd doar cum îi vede Dumnezeu, ei văd și soluția lui Dumnezeu, eliberarea, vindecarea, restaurarea divină. Noi suntem chemați să vestim Evanghelia! În limba greacă ”euanghelion” care înseamnă veste bună. Suntem chemați să dăm soluțiile lui Dumnezeu pentru toate problemele omului. Ele sunt în Hristos. Trebuie să le căutăm, trebuie să le înțelegem, și să le vestim, și vom face asta ajutați de Duhul Sfânt. Aceasta este lucrarea noastră. Firii îi place și ei să vorbească din cuvânt: numai condamnare, numai osândă. Este adevărat că Domnul este drept, dar Domnul nouă nu ne vestește judecata Sa, decât cu scopul de a ne face conștienți de nevoia de salvare și apoi să fim salvați. Nu vedeți că îngerilor căzuți Dumnezeu nu le-a vestit nimic? De ce? Pentru ei nu este un plan de salvare. Aceste lucruri le vom înțelege mai bine în cer. Aceasta este lucrarea lui Hristos! Aceasta este lucrarea celor ce Îl urmează pe El! Să scoatem pe oameni de unde sunt, să ridicăm cumva, să restaurăm ceva!

Zilele acestea de primăvară le începem onorând mamele și femeia. Însă dacă ne-am întreba ce spune Dumnezeu despre femeia plăcută Lui, ce am afla? Aș vrea să privim femeia prin prisma cuvântului lui Dumnezeu ca să vedem cum o vede El, așa vom învăța să fim plăcuți lui Dumnezeu, în cazul nostru, femeile, dar nici bărbații nu sunt departe. În mare, Dumnezeu se uită la inimă, la omul din lăuntru, așa că avem cu toții de învățat de aici.

Caracteristicile femeii plăcute lui Dumnezeu sunt acestea:

1. Este cinstită v. 10 / 29 – Ceea ce se cere de la femei este să fie cinstite, curate, pure. O femeie cinstită este mai de preț decât mărgăritarele. Să nu fii înșelătoare, să nu trișezi nici în cele mai mici lucruri, pentru că Domnul spune că cine este credincios în cele mici, este credincios și în cele mari, și cine este necredincios în cele mici, este și în cele mari. De aceea să nu îți permiți să gândești, nu am făcut mare lucru. Este ok să îți vezi limita și să o recunoști, dar nu nu o accepți, să o recunoști, și prin puterea lui Dumnezeu să fii curată și cinstită în toate lucrurile.
2. Este muncitoare v. 13 – Comoara de preț a unui om este munca lui. Femeile prin excelentă au fost create să fie ajutor potrivit pentru bărbat. Nu slugă! Dar ele trebuie să știe că munca este un dar al lor nativ. Se spune că bărbatul nu ar rezista dacă ar fi supus la consumația nervoasă la care este supusă femeia. Ea este o persoană a detaliilor, o persoană a activităților corelate. Bărbatul ține direcția, ea se ocupă de detalii. Bărbatul trebuie să înțeleagă și să îi permită acest lucru. 
   Continuă lectura „Femeia după voia lui Dumnezeu Pv. 31, 10-31” →

Atunci când iubești pe cineva, te porți bine și prețuiești tot ce vine din partea acelei persoane. Atunci când Dumnezeu binecuvânta într-un fel oarecare pe unul din patriarhi, aceștia zideau un altar, puneau niște pietre de aducere aminte, pentru a marca evenimentul și locul. Făceau asta pentru că îl iubeau pe Dumnezeu din tot sufletul lor. Ei nu vroiau să treacă așa de ușor pe lângă acest lucru. Ei prețuiau tot ce făcea Dumnezeu și tot ce le vorbea Dumnezeu. Nouă de multe ori Dumnezeu ne vorbește prin cuvântul Său, și suntem binecuvântați, suntem ajutați mult, sau foarte mult uneori. Totuși cuvântul, scripturile pe care Dumnezeu le folosește cu prisosință pentru a ne ajuta, rămân parcă undeva în programul zilnic. Știu că noi creștinii de astăzi citim zilnic scripturile, însă întrebarea se pune câți le mai iubim, câți suntem alipiți de ele, să le tratăm cu scumpătate. Nu, scriptura nu trebuie să fie doar o rutină, doar un instrument, ci obiectul dragostei noastre pentru că această scriptură a fost insuflată de Dumnezeu. Nu mă refer aici la partea materială, ci la cea informațională.

Cît de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gîndesc la ea.  (Psalmi 119:97)

Pe acestea trebuia sa le faceti, si pe acelea sa nu le lasati nefacute. Matei 23,23

Domnul Isus aici vorbea de lucrurile importante si de cele mai putin importante. Crestinii de astazi sufera de lucrurile mai putin importante, pe care le lasa nefacute. Conceptul lui Hristos este: sa nu le lasi nefacute. Chiar daca nu sunt vizibile, chiar daca nu sunt apreciate, nu le lasa nefacute. Asta ne face mediocri, nepriceputi, fara izbanda. Chiar daca pare ca totul este bine asa, totusi nu lasa nefacut nici chiar cel mai neinsemnat lucru. In asta gaseste Dumnezeu placere, pentru ca asta dovedeste o inima curata. Amintiti-va de Saul, el aici a gresit, lasa nefacut cele mai neinsemnate lucruri, ceea ce a dus la lepadarea sa.

Pe cele importante fa-le, dar pe cele mai putin importante nu le lasa nefacute. Ele vor dovedi caracterul tau. Suna daca trebuie, scrie un email, du-te si da mana, stai lange el/ea. Fa ce trebuie facut, si nu lasa nefacut!